1) Denumirea, compoziția și clasa de medicamente de unde face parte Biseptrim 480 mg

Biseptrim 480 mg este un medicament care face parte din clasa chimioterapicelor antibacteriene, care este utilizat în practica medicală în tratamentul unor infecții (cu localizare variată). Comprimatul de Biseptrim 480 mg are ca şi substanţă activă Sulfametoxazol, 400 mg și Trimetoprim, 80 mg. Biseptrim are ca mecanism de acțiune inhibarea lanțului metabolic bacterian. Atât Sulfametoxazolul cât și Trimetoprimul, separat au efect bacteriostatic (adică, care împiedică dezvoltarea bacteriilor), dar combinate în comprimatul de Biseptrim au un efect bactericid (adică, care distruge bacteriile). Atât Sulfametoxazolul cât și Trimetoprimul se metabolizează la nivel hepatic și sunt eliminate la nivel renal. Sulfametoxazolul traversează bariera hemato – encefalică (în absența proceselor inflamatorii), bariera feto – placentară și trece în lapte. Trimetoprimul traversează barierele fiziologice și se concentrează în lichidul prostatic și vaginal.

2) Indicații și contraindicații Biseptrim

Indicații Biseptrim:

• infecții bronho – pulmonare și/sau ORL: bronșită acută și bronșită cronică, broșiectazie, pneumonie (inclusiv, pneumonia cu Pneumocystis carini), sinuzite, otită medie;
• infecții uro – genitale: cistită acută și cistită cronica, pielocistită, pielonefrită, prostatită, uretrită, vaginită;
• infecții gastro – intestinale: gastroenterite cu Shigella, Yersinia enterocolitica, holera (asociată cu rehidratare), febre tifoide și/sau paratifoide și purtătorii de Salmonella;
• infecții cutanate: abcese, piodermite, plăgi infectate.
• infecții osoase: osteomielită acută și cronică;
• bruceloză, nocardioză.

     Se recomanda efectuarea unei antibiograme (mai ales în cazul infecțiilor urinare) înainte de inițierea oricărui tratament cu antibiotice.

Microorganisme sensibile la Biseptrim	Microorganisme inconstant sensibile la Biseptrim	Microorganisme rezistente la Biseptrim
Staphylococcus aureus; Streptococcus pneumoniae; Streptococcus pyogenes; Streptococcus faecalis; Corynebacterium diphtheriae; Listeria monocytogenes; Escherichia coli; Klebsiella spp; Proteus mirabilis; Salmonella spp; Shigella; Vibrio cholerae; Haemophilus influenzae; Neisseria gonorrhoeae; Neisseria meningitidis.	Proteus indol – pozitiv; Serratia marcescens; Pseudomonas spp (non – aeruginosa); Providencia spp; Campylobacter spp; Bacteroides spp; Toxoplasma gondii; Plasmodium spp; Mycobacterium marinum; Legionella spp.	Mycobacterium tuberculosis; Treponema pallidum; Pseudomonas aeruginosa; Mycoplasma spp; Ureaplasma urealyticum; virusuri; fungi.

Contraindicații Biseptrim:

• nou – născuţii sau prematurii (cu o vârstă mai mică de 6 săptămâni) datorită imaturității sistemului lor enzimatic au risc de icter nuclear (care este o afecțiune a creierului produsă prin depunerea de bilirubină în ganglionii bazali și în nucleii trunchiului cerebral, ce apare în cazurile severe de boală hemolitică a nou – născutului);
• insuficienţă hepatică severă;
• insuficienţă renală severă la pacienţi nedializaţi;
• tulburări hematologice severe: deficit de glucoză-6-fosfatdehidrogenază (risc de anemie hemolitică);
• copii sub 6 ani;
• sarcină și alăptare;
• tratament concomitent cu anticoagulante orale, antidiabetice orale, Fenitoin, Metotrexat;
• discrazii sanguine;
• reacţii alergice în antecedente la alte sulfamide (Sulfasalazină, Sulfadiazină, Sulfacetamidă, Sulfamethimazol, Sulfadoxină);
• hipersensibilitate la Sulfametoxazol sau Trimetoprim sau la oricare dintre excipienți utilizați (amidon de porumb, talc, stearat de magneziu, povidonă);

3) Reacții adverse și supradozaj Biseptrim 480 mg

Reacții adverse:

• tulburări gastro – intestinale: greață, vărsături, diaree;
• reacții imunologice de tip I: rash cutanat, prurit (mâncărimi), angioedem, urticarie (mâncărime şi pete în relief), șoc anafilactic (care este o insuficienţă circulatorie acută secundară unei alergii severe faţă de o substanţă, în cazul de față alergia la Biseptrim);
• reacții imunologice de tip III: artrite, febră, nefrite interstițiale, sindrom Stevens – Johnson (care este o afecţiune gravă cu vezicule la nivelul pielii, gurii, ochilor sau al organelor genitale);
• hematurie, cristalurie (apariția cristalelor de săruri minerale în urină), creșterii concentrației creatininei în ser;
• insuficiență renală;
• nefrotoxicitate;
• hepatotoxicitate;
• tulburări hematologice: anemie hemolitică la pacienții cu deficit de glucoză-6-fosfatdehidrogenază, trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, eozinofilie, agranulocitoză, anemie megaloblastică, anemie aplastică (pancitopenie, adică scăderea celor 3 linii celulare sangvine), methemoglobinemie (este o boală caracterizată de o creștere anormală a concentrației sangvine de methemoglobină, o moleculă incapabilă să transporte oxigenul), reacții leucemoide (reprezintă o modificare a hemoleucogramei, cu un număr foarte crescut de leucocite, care ar putea sugera diagnosticul de leucemie);
• inhibarea sintezei de vitamină K;
• icter nuclear la nou – născuți;
• fotosensibilitate (este o reacție a pielii la radiațiile ultraviolete, provenite de la soare sau în urma administrării unor medicamente sau a contactului pielii cu anumite plante ori substanțe);
• tulburări la nivelul sistemului nervos central: psihoze, fotofobie, frisoane, apatie, ataxie, cefalee (durere de cap), depresie, halucinaţii, nevrite periferice, meningită aseptică;
• deficit de acid folic;
• dereglarea funcţiei glandei tiroide;
• miocardită alergică.

Supradozajul cu Biseptrim 480 mg

      Nu există tratament specific (antidot) pentru intoxicația cu Biseptrim, tratamentul fiind doar simptomatic. Ingestia cronică poate determina deprimarea funcţiei hematopoietice medulare, manifestată prin trombocitopenie, leucopenie, anemie hemolitică sau printr-o altă tulburare hematologică datorată carenţei de acid folic (cu manifestarea unei anemii megaloblastice). Se impune monitorizarea funcțiilor cardio – respiratorii, efectuarea lavajului gastric, provocarea vărsăturilor, forţarea diurezei, la nevoie se folosește hemodializă (dializa peritoneală nu este eficiente).

      Este necesară monitorizarea hematologică (prin hemoleucogramă) şi electrolitică (prin ionogramă). În cazul apariţiei tulburărilor hematologice sau icterului se instituie tratamentul specific (fototerapie, inductori enzimatici de tipul Fenobarbitalului, perfuzie de albumină, aport caloric și lichidian, exsanguinotransfuzia). Uneori poate fi necesară administrarea injectabilă intramuscular a acidului folic.

 4) Interacțiuni și atenționări speciale Biseptrim

• Sulfametoxazolul poate potența efectul, respectiv riscul toxicităţii Metotrexatului (risc crescut de pancitopenie), deci asocierea este contraindicată;
• Sulfametoxazolul poate potența efectul, respectiv riscul toxicităţii anticoagulantelor cumarinice (datorită riscului de hemoragii se recomandă monitorizarea timpului de protrombină şi a INR-ului), deci asocierea este contraindicată;
• Sulfametoxazolul poate potența efectul antidiabeticelor orale, mai ales Tolbutamid (risc crescut de hipoglicemie), deci asocierea este contraindicată; acest fenomen apare secundar deplasării de pe proteinele plasmatice şi inhibarea metabolizării a antidiabeticelor orale;
• Sulfametoxazolul poate potența efectul Fenitoinului (este un medicament anticonvulsivant), deci asocierea este contraindicată; acest fenomen apare secundar deplasării de pe proteinele plasmatice şi inhibarea metabolizării Fenitoinului;
• Asocierea Trimetoprimului cu medicamente care sunt „economisitoare de potasiu” (de tipul Spironolactonei) impune prudenţă, eventual monitorizarea valorilor potasiului;
• Administrarea concomitentă cu Zidovudina (este un medicament antiretroviral utilizat în tratamentul infecției cu HIV) poate creşte riscul toxicităţii hematologice prin inhibarea aditivă a dihidrofolat-reductazei; în cazul în care asocierea este necesară se impune monitorizarea hemoleucogramei;
• Asocierea cu Pirimetamină (este un medicament antimalaric) creşte riscul de anemie megaloblastică;
• Administrarea concomitentă cu Ciclosporină (este un medicament imunosupresor care inhibă calcineurina) poate determina creşterea creatininemiei şi scăderea concentraţiei plasmatice şi a eficacităţii Ciclosporinei;
• Asocierea Sulfametoxazolul cu acidul para-aminobenzoic, Benzoicaina, Procaina (sunt medicamente utilizat în anestezie) şi acidul folic nu este recomandată, din cauza faptului că acestea antagonizează acţiunea antibacteriană a sulfamidelor;
• Asocierea cu Mandelamina şi în general, cu substanţe care acidifică urina favorizează precipitarea sulfamidelor în căile urinare;
• Trimetoprimul poate interfera dozarea creatininei din sânge cu acidul picric și cea a Metotrexatului prin metoda dihidrofolatreductazei (nu interferează metoda radioimunologică).

Precauții la tratamentul cu Biseptrim:

• pacienţii alergici la Furosemid, diuretice tiazidice (Hidroclorotiazidă, Indapamid), sulfoniluree (Glipizid, Gliquidona, Glimepirid) sau inhibitori ai anhidrazei carbonice (Acetazolamina) pot fi alergici şi la Sulfametoxazol;
• reacţiile adverse cutanate sau hematologice impun întreruperea imediată şi definitivă a tratamentului cu Biseptrim;
• reacţiile adverse hematologice sunt mai frecvente la vârstnici, în cazul carenţei preexistente de folaţi (vârstnici, sarcină, alcoolism cronic, insuficienţă hepatică cronică, malnutriţie, malabsorbţie cronică);
• în aceste cazuri tulburările hematologice sunt reversibile după administrarea de acid folic;
• se recomandă monitorizare hematologică în caz de tratament prelungit sau iterativ, pacienţi peste 65 ani, carenţă de folaţi;
• nu se recomandă administrarea asociaţiei Sulfametoxazol – Trimetoprim la pacienţii cu anemie macrocitară;
• Biseptrim 400 mg/80 mg nu se administrează copiilor sub 6 ani, iar la această categorie de pacienţi se vor utiliza forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei;
• supravegherea potasemiei este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală, pacienţii infectaţi cu HIV, la cei trataţi cu doze mari de Trimetoprim, la vârstnici sau la cei trataţi concomitent cu medicamente care sunt „economisitoare de potasiu”;
• în timpul tratamentului cu Biseptrim se recomandă un aport hidric suficient (minim 2 litri pe zi) pentru a preveni cristaluria;
• la pacienţii cu insuficienţă renală, doza se ajustează în funcţie de clearance-ul de creatinină;
• la pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă monitorizarea nivelului transaminazelor şi bilirubinei;
• în caz de antecedente de reacţii adverse hematologice se recomandă monitorizarea hemoleucogramei, iar la pacienţii cu insuficienţă renală, monitorizarea valoarea creatininei din sânge. 

Utilizarea Biseptrim în sarcină și alăptare

• administrarea Biseptrimului la gravidă nu este recomandată și mai mult de atât, este contraindicată;
• Sulfametoxazolul și Trimetoprimuul traversează bariera feto – placentară și se excretă în laptele matern și din acest motiv alăptarea este contraindicată;
• folosirea Biseptrim în sarcină și mai ales în ultimul trimestru există posibilitatea apariției unui icter nuclear la nou – născut;
• se va lua în considerare fie întreruperea tratamentului cu Biseptrim, fie întreruperea alăptării.

Conducerea vehiculelor şi folosirea de utilaje pe parcursul tratamentului cu Biseptrim

• Biseptrim nu influenţează capacitatea de a conduce autovehicule şi activităţile ce necesită performanţe psihomotorii riguroase.

5) Doze și mod de administrare Biseptrim 480 mg

a) Doza la adulţi:

• câte 1 – 2 comprimate (un comprimat are 480 mg) de 2 ori pe zi, în funcţie de gravitatea bolii (dimineaţa şi seara)
• în infecţiile grave, se administrează câte 3 comprimate (un comprimat are 480 mg) de 2 ori pe zi.
• în tratamentul de durată, doza se micşorează până la un comprimat (480 mg) de 2 ori pe zi.
• tratamentul infecţiilor acute se prelungeşte până la dispariţia simptomelor clinice şi următoarele 2 zile, durata medie – nu mai puţin de 5 zile;

Durata tratamentului cu Biseptrim în: infecţiile căilor urinare: 1 – 14 zile; acutizarea bronşitei cronice: 1 – 14 zile; otită medie acută: 1 – 14 zile; dizenterie: 5 zile; diareea călătorilor: 5 zile; infecţii necomplicate ale căilor urinare: 1 – 3 zile; bruceloză acută: 3 – 4 săptămâni; febră tifoidă şi febră paratifoidă: 1 – 3 luni.

b) Doza la copii cu vârste între 6 – 12 ani:

• câte 480 mg (un comprimat) de 2 ori pe zi.

c) Doza la pacienții (adulți și copii) cu pneumonia produsă de Pneumocystis carinii (care este obiectivată și dovedită):

• doza recomandată este de 90 – 120 mg/kg la 24 ore, divizată în doze la fiecare 6 ore, timp de 14 – 21 zile.

d) Doza la copii cu vârste mai mici de 6 ani:

• preparatul se recomandă sub formă de suspensie.

 Mod de administrare Biseptrim:

• calea orală, comprimatul nu trebuie mestecat, ci înghițit cu un pahar de apă;
• Tratamentul cu Biseptrim 480 mg trebuie întrerupt sau schimbat numai la indicaţiile medicului specialist. Nu trebuie oprit de pacient din cauza faptului că acesta se simpte mai bine;
• Dacă aţi uitat să luaţi un comprimat, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

6) Alte informații

• A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor;
• Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare;
• Ambalaj: 2 blistere a câte 10 comprimate fiecare;
• A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, într-un loc uscat și protejat de lumină şi umiditate;
• Perioadă de valabilitate: 3 ani;
• Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere;
• Nu utilizaţi Biseptrim după data de expirare, înscrisă pe cutie.