Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Atropina este găsită în fiole sub formă de sulfat de atropină. Fiecare ml soluţie injectabilă (o fiolă) conţine 1 mg sulfat de atropină. Atropina face parte din clasa parasimpatoliticelor, fiind un alcaloid natural. Ca și excipienți, o fiolă de sulfat de atropină conține:
Fiolele de sulfat de atropină sunt utilizate pentru pregătirea anesteziei generale, administrarea de atropină prevenind stimularea vagală. De asemenea, pot fi folosite pentru tratamentul blocurilor atrio-ventriculare, în infarctul miocardic acut pentru prevenirea și tratamentul blocului atrio-ventricular și al bradicardiei sinusale. Medicamentul este indicat și pentru resuscitarea cardio-pulmonară, spasme ale musculaturii netede a tractului gastro-intestinale, tratamentul colicilor biliare și stărilor spastice ale tractului urinar. Atropina este indicată a fi administrată ca antidot în intoxicațiile acute cu anticolinesterazice (compuşi organofosforici şi carbamaţi) sau cu parasimpatomimetice.
Medicamentul nu este indicat a fi administrată în cazul în care pacientul suferă de hipersensibilitate la sulfat de atropină sau la oricare dintre ecipienții menționaț anterior. De asemenea, medicamentul este contraindicat în următoarele situații:
Cu toate acestea, dacă atropina trebuie utiliată în situații care pun în pericol viața pacientului, cum este resuscitarea cardio-pulmonară, aceste situații nu mai sunt luate în considerare.
În urma studiilor farmacologice și clinice efectuate, au fost decelate următoarele categorii de reacții adverse.
Tulburări ale sistemului imunitar
Cea mai frecventă este anafilaxia, putând să apară mai rar reacțiile de hipersensibilitate.
Tulburări ale sistemului nervos
Sunt frecvent raportate ameţelile, tulburările psihice. La doze mari, pot fi întâlnite halucinațiile, neliniștea, delirul. La vârstnici apar iritabilitatea și confuzia mentală.
Tulburări oculare
Cel mai frecvent apare midriaza, cu pierderea capacităţii de acomodare şi fotofobie, tensiune intraoculară crescută, reducerea secreţiei lacrimale și o senzaţie de corp străin în ochi.
Tulburări cardiace
Pot apărea: bradicaradie tranzitorie, apoi tahicardie, palpitaţii, sau aritmii. De asemenea, au fost raportate și: bloc atrioventricular paradoxal sau oprire sinusală, mai ales la pacienţii ce prezintă în antecedente transplant cardiac.
Tulburări vasculare
Cele mai frecvente reacții adverse raportate din această categorie sunt bufeurile.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dintre acestea, cele mai frecvent întâlnite au fost: scăderea secreţiei bronşice care poate determina dopuri mucoase bronşice. Acestea fiind dificil de eliminat din căile respiratorii.
Tulburări gastro-intestinale
Pot apărea: xerostomie, cu dificulate de a înghiţi, greaţă, vărsături, constipaţie. Au mai fost raportare și: inhibarea secreţiei gastrice, durere retrosternală, datorată refluxului gastric.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Ca exemple din această categorie de reacții adverse putem menționa: xerozis, urticarie, eritem cutanat tranzitor, descuamare cutanată.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Au apărut dificultate de a micţiona sau retenţie urinară.
Tulburări ganerale
Setea și febra sunt cele mai raportate reacții adverse din această categorie.
Reacțiile adverse cele mai frecvente apar datorită acțiunii atropinei asupra receptorilor pe care acționează. Aceste efecte sunt dependente de doză și în general, reversibile la întreruperea tratamentului.
Administrarea atropinei concomitent cu alte medicamente cu efect anticolinergic, cum sunt: antidepresivele triciclice, antihistaminicele H1 sedative, antiparkinsonienele anticolinergice centrale, disopiramida, chinidina şi neurolepticele fenotiazinice, determină sumarea efectelor nedorite de tip atropinic (cum sunt: retenţia urinară, constipaţia, xerostomie, etc.). De asemenea, reducerea motilităţii gastro-intestinale determinată de atropină afectează absorbţia altor medicamente, cum sunt: metilxantina şi ketoconazolul. Totodată din cauză că atropina determină xerostomie, aceasta va împiedica dizolvarea medicamentelor cu administrarre sublinguală, cum sunt nitraţii, astfel scăzându-le eficacitatea.
Sulfatul de atropină trebuie utilizat cu precauţie la copii, pacienţi vârstnici şi pacienţi cu sindrom Down. De asemenea, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu diaree, retenţie urinară sau în stări febrile la adulţi şi în condiţii de climă caldă.
Sulfatul de atropină se administrează cu precauţie în caz de insuficienţă renală şi/sau insuficiență hepatică, insuficienţă coronariană, tulburări de ritm, hipertensiune arterială, hipertiroidie, BPOC, atonie intestinală la vârstnici, stenoză pilorică, miastenia gravis.
În cazul pacienţilor cu colită ulceroasă administrarea sulfatului de atropină poate să determine ileus sau megacolon toxic, de aceea este recomandată precauție și în acest caz. Din cauza acțiuni sale asupra anumitor receptori, atropina poate întârzia evacuarea gastrică și poate scădea motilitatea gastrică, iar efectele sale asupra sfinctetrului esofagian inferior pot agrava refluxul esofagian.
Studiile preclinice au evidenţiat efecte teratogene numai la administrarea de doze foarte mari. Cu toate acestea, pentru evaluarea consecinţelor utilizării medicamentului în timpul sarcinii sunt necesare studii suplimentare. Ca o măsură de precauţie, nu se recomandă administrarea atropinei în timpul sarcinii.
De asemenea, excreţia atropinei în laptele matern poate determina apariţia simptomelor supradozajului la sugar, fiind întâlnite în special simptome neurotoxice. În plus, medicamentul scade secreţia lactată. De aceea, în cazul în care utilizarea medicamentului este absolut necesară, se va întrerupe alăptarea.
Sulfatul de atropină este administrat prin injectare subcutanată, intravenoasă sau intramusculară, lent,
în funcţie de indicaţiile oferite de medicul dumneavoastră. Însă, trebuie administrat numai sub supraveghere medicală.
Ca medicaţie preanestezică, doza recomandată de sulfat de atropină pentru adulți este de 1 ml soluție injectabilă, administrată subcutanat. În aceeași situație, copiilor cu vârsta cuprinsă între 30 luni şi 15 ani le este recomandată o doză de 0,1-0,5 ml soluție injectabilă administrată subcutanat. Celor cu vârsta cuprinsă între 1 şi 30 luni doza recomandată este de 0,1-0,3 ml soluție injectabilă administrată subcutanat.
Pentru tratamentul afecțiunilor cardiace adulților le este recomandată o doză de 0,5-1 ml soluţie injectabilă administrată intravenos, lent. Pentru resuscitare cardio-respiratorie doza recomandată este de 0,5 ml soluţie injectabilă sulfat de atropină, administrată intravenos, lent, repetat la intervale de 5 minute până când este atinsă frecvenţa cardiacă dorită.
Ca antispastic, doza recomandată pentru adulți este de 0,25-1 ml soluţie injectabilă, administrată subcutanat la intervale de 6 ore, fără a depăşi doza zilnică maximă de 2 mg sulfat de atropină. Pentru copii cu vârsta peste 6 ani doza recomandată este de 0,5 ml soluţie
injectabilă administrată subcutanat în doză unică.
În cazul intoxicațiilor acute, doza recomandată este de 2 ml soluţie injectabilă administrată intravenos în bolus, apoi câte 1 mg sulfat de atropină la intervale de jumătate de oră, până la inhibarea secreţiei bronşice.
Conducătorii de vehicule sau cei ce folosesc utilaje trebuie preveniţi asupra riscului legat de apariţia tulburărilor de acomodare, care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a manevra utilaje.
Sulfatul de atropină nu se administrează în amestec cu alte medicamente.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
A se păstra în ambalajul original.
Perioada de valabilitate este de 2 ani.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.