1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Angiox

Angiox 250 mg se comercializează sub formă de pulbere pentru concentrat pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă. Un flacon Angiox conţine ca substanță activă bivalirudină 250 mg. După reconstituire, 1 ml conţine bivalirudină 50 mg. După diluţie, 1 ml conţine bivalirudină 5 mg. Bivalirudina face parte din clasa anticoagulantelor, fiind un inhibitor direct al trombinei. Ca și excipienți, Angiox conține:

• Manitol
• Hidroxid de sodiu 2% (pentru ajustarea pH-ului)

2. Indicații și contraindicații Angiox

Angiox este indicat pentru utilizarea ca anticoagulant la pacienţii adulţi supuşi intervenţiilor coronariene percutanate (PCI). Angiox poate fi folosit inclusiv la pacienţii cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST supuşi intervenţiilor coronariene percutanate primare. De asemenea, Angiox este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu angină instabilă sau cu infarct miocardic fără supradenivelare de segment ST programaţi pentru intervenţie de urgenţă sau în aşteptare. Angiox trebuie să fie administrat cu acid acetilsalicilic şi clopidogrel.

Angiox nu se recomandă a fi administrat la pacienții ce sunt cunoscuți cu hipersensibilitate la bivalirudină, la hirudine, sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi anterior. De asemenea, pentru că este un anticoagulant, Angiox nu este indicat la pacienții ce prezintă sângerare activă sau risc crescut de sângerare datorită tulburărilor de hemostază şi/sau tulburărilor ireversibile de coagulare. Medicamentul este contraindicat în cazul pacienților ce suferă de hipertensiune arterială severă necontrolată terapeutic, endocardite bacteriene subacute, insuficienţă renală severă şi la pacienţii dependenţi de dializă.

3. Reacții adverse și supradozaj Angiox

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, au fost evidențiate următoarele categorii de reacții adverse ce pot apărea pe parcursul tratamentului cu Angiox.

Tulburări cardiace

Sunt destul de rar întâlnite.

Pot apărea: infarct miocardic, tamponadă cardiacă, hemopericard, tromboza arterelor coronare, angină pectorală bradicardie, tahicardie ventriculară, durere precordială.

Tulburări vasculare

Cele mai frecvent raportate sunt hemoragiile minore cu orice localizare. Mai rar pot apărea și hemoragii majore cu orice localizare, inclusiv cazuri cu rezultat letal. Mai puțin frecventă sunt hematoamele și hipotensiunea arterială. Rare și foarte rare sunt: tromboză de stent coronarian, inclusiv cazuri cu rezultat letal, tromboză inclusiv cazuri cu rezultat letal, fistulă arteriovenoasă, tromboza cateterului, pseudoanevrism vascular și sindromul de compartiment.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Sunt destul de puțin raportate. Pot fi întâlnite: epistaxisul, hemoptizia, hemoragia faringiană. Foarte rar, apar hemoragia pulmonară și dispneea.

Tulburări gastrointestinale

Această categorie de reacții adverse este mai puțin frecventă. Apar: hemoragie gastrointestinală (incluzând hematemeză, melenă, hemoragie esofagiană, hemoragie anală), hemoragie retroperitoneală, hemoragie gingivală, greaţă. Mai rar, pot apărea și: hemoragie peritoneală, hematom retroperitoneal sau vărsături.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Acest tip de reacții adverse este raportat frecvent. Ca și exemple putem menționa: hemoragia la nivelul locului de acces, hematom mai mare de 5 cm la nivelul locului de puncție vasculară, iar mai rar, pot apărea reacții la nivelul locului de injecție(disconfort, dureri, reacții la nivelul locului de puncție).

Tulburări ale sistemului nervos

Sunt mai puțin frecvente. Putem întâlni: cefalee sau hemoragie intracraniană.

Cele mai frecvente reacţii adverse grave şi cu rezultat letal sunt hemoragie majoră (sângerare la nivelul locului de acces şi cu altă localizare, inclusiv hemoragie intracraniană) şi hipersensibilitate, inclusiv şoc anafilactic. La pacienţii care primesc warfarină, INR creşte ca urmare a administrării de bivalirudină.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Raportarea trebuie făcută de pacienți către medicii lor și de profesioniștii din domeniul sănătății către autoritățile ce se ocupă de investigarea acestor reacții adverse.

Supradozaj

În unele cazuri de supradozaj au apărut sângerări. Astfel că, dacă apare supradozajul, tratamentul cu bivalirudină trebuie întrerupt imediat, iar pacientul trebuie monitorizat atent pentru observare oricărei manifestări de sângerare.
Tratamentul cu bivelirudină trebuie imdiat întrerupt, mai ales în cazul unei sângerări majore. Cu toate că nu se cunoaşte un antidot la bivalirudină, aceasta este hemodializabilă.

4. Ineracțiuni și atenționări speciale Angiox

Atunci când bivalirudina este administrată concomitent cu un inhibitor plachetar sau un medicament anticoagulant, parametrii clinici şi biologici ai hemostazei trebuie monitorizaţi atent. Spre exemplu, dacă bivalirudina este administrată concomitent cu warfarină, trebuie monitorizat regulat timpul de protrombină/ INR.

Studiile privind interacţiunile medicamentoase au fost efectuate cu inhibitori plachetari, incluzând acid acetilsalicilic, ticlopidină, clopidogrel, abciximab, eptifibatidă sau tirofiban. Rezultatele nu au arătat interacţiuni farmacodinamice cu aceste substanţe.

Sarcina și alăptarea

Datele obținute ăn urma studiilor clinice și farmacologice nu sunt suficiente pentru a determina siguranța utilizării Angiox pe parcursul sarcinii. De asemenea, nici studiile făcute pe animale de laborator au prezentat date limitate în legătură cu acest subiect. De aceea. Angiox nu trebuie administrat în timpul sarcinii decât dacă starea clinică a mamei necesită neapărat tratamentul cu bivalirudină.

Nu se cunoaşte dacă bivalirudina se excretă în laptele uman. Astfel că, Angiox trebuie administrat cu precauţie la femeile care alăptează.

5. Doze și mod de administrare Angiox

PPentru pacienții supuşi unei intervenții percutane(PCI), inclusiv pacienții cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST (STEMI) care sunt supuși unei PCI primare, doza de bivalirudină recomandată este de 0,75 mg/kg, administrată intravenos în bolus, urmată imediat de perfuzie intravenoasă cu o viteză de perfuzie de 1,75 mg/kg şi oră, cel puţin până la sfârşitul intervenţiei PCI. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie după PCI primară pentru a identifica eventualele semne şi simptome de ischemie miocardică.

În cazul pacienților cu angină pectorală instabilă sau infarct miocardic fără supradenivelare de segment ST, doza de bivalirudină recomandată pentru începerea tratamentului este de 0,1 mg/kg, în bolus, urmată de perfuzie în doză de 0,25 mg/kg şi h. Pacienţii care necesită continuarea tratamentului pot continua perfuzia cu doza de 0,25 mg/kg şi h până la 72 ore.

La pacienţii care sunt supuşi intervenţiei de bypass aortocoronarian (CAGB), perfuzia intravenoasă cu bivalirudină trebuie continuată pe toată durata intervenţiei. Imediat înainte de intervenţie trebuie administrată în bolus o doză de 0,5 mg/kg, urmată de o perfuzie intravenoasă cu doza de 1,75 mg/kg şi h pe toată durata intervenţiei. La acești pacienți, perfuzia intravenoasă cu bivalirudină trebuie administrată cu cel puţin 1 oră înainte de începerea intervenţiei chirurgicale, apoi se opreşte administrarea, iar pacienţii vor fi trataţi cu heparină nefracţionată.

Pentru a asigura administrarea adecvată a bivalirudinei, medicamentul reconstituit complet dizolvat
sau diluat trebuie agitat înainte de utilizare.

În cazul pacienților vârstnici, se recomandă o atenţie sporită în cazul pacienţilor vârstnici ca urmare a riscului de sângerare ridicat, întrucât funcţia renală scade odată cu înaintarea în vârstă. Astfel că, trebuie ajustată doza, în funcție de funcția renală a pacientului.

Nu există nicio indicație privind utilizarea Angiox la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. De aceea, nu se poate face nicio recomandare privind dozele pentru acestă categorie de vârstă.

Insuficiență hepatică. Insuficiență renală.

Angiox este contraindicat în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă şi al celor dializaţi. În cazul pacienților cu insuficență renală ușoară, ce se prezintă cu un sindrom coronarian acut, doza de Angiox nu trebuie ajustată. Pentru pacienții care suferă de insuficiență renală moderată, trebuie ajustată viteza perfuziei, fiind micșorată. Pacienţii cu insuficienţă renală trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pentru a depista semnele clinice de hemoragie în timpul PCI, deoarece clereance-ul bivalirudinei este redus în cazul acestor pacienţi.

La pacienții ce suferă de insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozelor. Cu toate acestea, studiile de farmacocinetică indică o metabolizare scăzută a bivalirudinei la nivel hepatic, de aceea siguranţa şi eficacitatea Angiox nu au fost studiate specific la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Mod de administrare

Angiox se administrează pe cale intravenoasă. Iniţial, Angiox trebuie reconstituit în vederea obţinerii unei soluţii de bivalirudină de 50 mg/ml. Medicamentul reconstituit trebuie apoi diluat din nou într-un volum total de 50 ml pentru a obţine o soluţie de bivalirudină de 5 mg/ml.

6. Alte informații

Angiox nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Perioada de valabilitae este de 4 ani.

Soluţia reconstituită:  Trebuie păstrată la frigider, la temperaturi între 2º și 8ºC. A nu se congela.

Soluţia diluată: Nu trebuie păstrată la temperaturi peste 25 º C. A nu se congela.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.