Halitoza, denumită și halenă reprezintă o patologie a cărei caracteristică constă în mirosul neplăcut al cavității bucale și al respirației. Aproximativ 40% din populație suferă de halitoză. Cauzele acestei patologii sunt diverse, dar cea mai frecventă constă într-o igienă defectuoasă a cavității bucale.

Cauze

• Bacteriile

La formarea mirosului neplăcut participă majoritar compușii pe bază de sulf. Aceștia reies din degradarea resturilor alimentare sau a celulelor moarte din mucoasa bucală, care sunt degradate de bacteriile de la acest nivel.

• Infecțiile gingivale

Infecțiile gingivale pot prezenta un factor destul de des întâlnit al apariției halitozei, deoarece locul afectat devine populat cu bacterii și cu celule ale sistemului imun (macrofage, celule natural killer, limfocite etc.), care degradează bacteriile. Astfel, se formează compuși de degradare, care au un miros neplăcut.

• Prezența unor patologii

Diferite patologii pot prezenta cauze de halitoză. Spre exemplu: sinusurile inflamate, diabetul, afecțiunile renale sau cele hepatice. În cazul diabetului, se acumulează o cantitate mare de corpi cetonici, care nu se pot elimina în urină în totalitate. Ca urmare, o parte din aceștia se elimină pe cale respiratorie, iar mirosul respirației este similar cetonelor.

În insuficiența renală apare halitoza amoniacală, ca urmare a eliminării amoniul pe cale respiratorie. Insuficiența hepatică este caracterizată de eliminarea pe cale respiratorie de mercaptani (compuși cu sulf), cum ar fi: dimetil sulfitul.

Halitoza este prezentă și în afecțiuni pulmonare, cum ar fi abcesele pulmonare.

• Afecțiuni ale tractului gastrointestinal

Halitoza poate apărea în următoarele afecțiuni: stază gastrică, tumori digestive situate la diferite niveluri, diverticuli, refluxul gastroesofagian etc.

• Xerostomie

Xerostomia sau gura uscată este cauzată de cantitate insuficientă de salivă.  Când saliva nu este suficientă, cavitatea bucală nu este igienizată corespunzător, iar bacteriile și alți compuși rămân cantonați la nivelul mucoasei sau al dinților. Astfel, respirația devine neplăcută. Gura uscată poate avea drept cauză deshidratarea, afecțiuni ale glandelor salivare (calculi etc.). Mai este întâlnită în unele boli, precum: diabetul, Sindromul Sjogre, boala Parkinson, limfomul Hodgkin. Unele medicamente, cum ar fi: atropina, antidepresivele, antihistaminicele, antihipertensivele, diureticele pot avea ca efect secundar xerostomia.

• Alimentele

Unele alimente, precum: ceapa, usturoiul, cafeaua, produsele lactate, carnea determină modificări ale respirației. Cafeaua, alcoolul și uleiurile produc și deshidratarea mucoasei bucale. De asemenea, dietele bogate în carbohidrați sau consumul de zahăr excesiv determină apariția halitozei. Acest lucru este cauzat de glucoza care se formează la nivelul cavității bucale și care ajută la multiplicarea bacteriilor.

• Deficit al unor vitamine

Deficitul vitaminei C determină apariția gingivitei, care constă în inflamarea gingiilor. Acest deficit împreună cu bacteriile care se acumulează la acest nivel, agravează evoluția gingivitei și totodată și apariția halitozei.

Deficitul vitaminei A are un rol destul de mare în apariția tartrului. Tartrul reprezintă o formă de mineralizare a plăcii bacteriene. Astfel, mai mult tartru conduce la apariția mai multor bacterii. Acestea vor genera procese de degradare și astfel, halitoza se agravează.

Simptome in Halitoza

Pacientul cu halitoză acuză respirație neplăcută. Uneori aceasta poate fi prezentă alături de xerostomie. Intensitatea halitozei este diferită în funcție de cauza care a generat-o.

Forme de halitoză

• Halitoza tipică

Halitoza tipică este preponderent de cauză bacteriană. Pot fi prezente și unele infecții localizate la nivelul cavității bucale. De asemenea, tot ca o cauză a acestei forme de halitoză este și consumul alimentelor care modifică mirosul respirației.

• Psedohalitoza

Persoanele care suferă de pseudohalitoxă, nu prezintă o respirație neplăcută, dar aceștia sunt convinși că suferă de halitoză. În jur de 10% dintre cei care se prezintă la medic considerând că au halitoză, au de fapt pseudohalitoză.

• Halitofobia

Persoana care prezintă halitofobie exprimă o teamă de a nu avea halitoză. În general, acesta este cazul celor care au suferit în trecut de halitoză, au urmat un tratament, care și-a dovedit eficiența, dar ei percep în continuare mirosul neplăcut. Pentru aceste persoane este recomandată terapie psihologică.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului de halitoză se face prin metode organoleptice sau prin intermediul halimetrului. Metodele organoleptice sunt cele mai la îndemână, iar rezultatul acestora poate fi evidențiat rapid. Acestea constau în sesizarea mirosului la mai puțin de zece centimetri de către medic.

Halimetria este o metodă obiectivă de diagnostic, ce presupune utilizarea unui halimetru. Acesta este un aparat care evaluează cantitatea de hidrogen sulfurat în aerul expirat. Mai poate fi utilizat și cromatografia gazoasă, pentru a evidenția compușii ce conțin sulf. Ultima dintre metode este cea mai rar utilizată.

Tratament

Tratamentul este administrat în funcție de cauza care a condus la apariția halitozei. Astfel, halitoza cauzată de problemele stomatologice (infecții, gingivită etc.) este tratată prin eliminarea acestor afecțiuni. Se va efectua tratament pentru vindecarea infecțiilor, eliminarea inflamațiilor și se va recomanda o igienă orală riguroasă.

Halitoza ce apare ca urmare a consumului anumitor alimente, băuturi, este eliminată prin evitarea sau reducerea consumului acestora. Aceeași indicație este și în cazul fumatului.

Dacă halitoza apare ca urmare a altor cauze (digestive, hepatice, renale, alte patologii), este important a se administra tratamentul corespunzător pentru a ameliora afecțiunile cauzatoare.

Prevenție

Halitoza poate fi prevenită prin aplicarea câtorva reguli de igienă și nu numai:

• spălatul pe dinți după fiecare masă sau minimum de două ori pe zi
• folosirea apei de gură după fiecare masă, în special dacă spălarea dinților nu este posibilă după consumul alimentelor
• utilizarea aței dentare, pentru a preveni acumularea resturilor alimentare și astfel, acumularea bacteriilor
• curățarea limbii, cu ajutorul periuței speciale (limba poate fi sediul bacteriilor ce generează mirosul neplăcut)
• consumul lichidelor, pentru a evita acumularea multor bacterii, dar și a celulelor moarte la nivel bucal
• consumul bomboanelor mentolate (de preferat fără zahăr) sau a gumei de mestecat, stimulează secreția salivei și astfel, scade riscul ca bacteriile să rămână cantonate la nivel bucal
• evitarea alimentelor care produc mirosul neplăcut
• evitarea fumatului
• schimbarea periuței de dinți se va face la trei luni
• este recomandat consultul stomatologic o dată la șase luni.