Generalități

Ectopia testiculara este o afecțiune ce se întâlnește la aproximativ 5% din nou-născuții la termen, în timp ce la nou-născuții prematur procentajul crește până la 30%. Ectopia testiculara apare printr-un defect de coborâre a unuia sau a ambelor testicule în scrot, acest proces de coborâre având loc în mod normal în perioada intrauterină. Modificările apărute vor avea ca efect blocarea testiculelor într-un punct ce se află în afara traseului normal de coborâre. Drept urmare, la naștere se constată absența fie a unui testiculul, fie a ambelor testicule din bursa scrotală. Ectopia testiculară trebuie diferențiată de criptorhidie, ce reprezintă blocarea testiculului într-un punct situat pe traseul său normal de coborâre, precum și de testicul retractil (sau flotant), care se referă la un testicul ce se găsește intermitent în scrot.

Cauze

În mod fiziologic, în perioada intrauterină are loc procesul de formare a organelor reproductive masculine în regiunea lombară a fătului. Începând cu luna a patra de sarcină și până în luna a noua, testiculele vor coborî din locul în care s-au format și vor ajunge în bursa scrotală.

Cauzele care duc la modificarea acestor procese nu sunt elucidate complet, însă se consideră a fi implicate dezechilibre hormonale, anomalii ale proceselor anatomice, precum și defecte genetice.

Tabloul clinic, investigații și diagnostic

În timpul examinării clinice efectuate la naștere, medicul va constata absența fie a unui testicul, fie a ambelor testicule din bursa scrotală. Se vor examina atât regiunea inghinală, cât și regiunile în care se află de obicei un testicul ectopic, pentru a se preciza localizarea acestuia. În plus față de examinarea clinică, se pot face investigații imagistice, în special în cazurile în care testiculul ectopic nu a putut fi descoperit prin simpla palpare efectuată de medic, pentru a se pune un diagnostic de certitudine. În acest sens se recomandă ecografie, RMN sau laparoscopie exploratorie.

În cele mai multe situații testiculul ectopic poate fi găsit la nivel pubian, la baza penisului, perineal, femural (la baza coapsei) sau în bursa scrotală de parte opusă.

Complicațiile ectopiei testiculară

Descoperirea și tratarea ectopiei testiculare sunt necesare întrucât, în absența tratamentului, pot apărea diferite complicații acute (cum ar fi torsiunea cordonului spermatic ce reprezintă o urgență chirurgicală) sau complicații pe termen lung:
1. spermatogeneză necorespunzătoare ce conduce la infertilitate: procesul de formare a spermatozoizilor necesită o temperatură locală sub 37°C, de aceea este necesară coborârea testiculului in bursa scrotală;
2. deficit în producerea unor hormoni ce au rol în dezvoltarea caracterelor sexuale masculine;
3. risc de malignizare: un pacient cu testicul ectopic prezintă un risc de 30 de ori mai mare de a dezvolta cancer testicular față de populația generală.

Tratament

După diagnosticul de ectopie testiculară pus la naștere, medicul va reexamina copilul la vârsta de 3-6 luni. În această perioadă există posibilitatea ca testiculul să coboare spontan în bursa scrotală, fără o intervenție externă. În cazul în care după 6 luni de viață nu s-a realizat acest lucru, se impune tratamentul chirurgical.

Există 2 posibilități de intervenție chirurgicală: orhidopexia si orhidectomia.

Orhidopexia presupune coborârea și fixarea testiculului în bursa scrotală. Se poate desfășura fie într-o singură etapă, fie în 2 etape la un interval de 6 luni, pe cale clasică sau laparoscopică, sub anestezie generală. Durata intervenției este de aproximativ 2 ore, iar perioada de internare este de obicei de 1-2 zile. Indicațiile postoperatorii vizează limitarea efortului fizic și evitarea traumatismelor locale.

Orhidectomia se efectuează în cazul în care orhidopexia nu a fost posibilă sau dacă testiculul prezintă modificări de tip atrofic. Această procedură presupune rezecția testiculară și se practică deoarece testiculul necoborât prezintă un risc înalt de a degenera malign.

Există o alternativă la tratamentul chirurgical, aceasta fiind supunerea la o terapie hormonală. Se administrează hCG (gonadotropina corionică umană) sau/și GnRH (hormonul eliberator al gonadotropinelor), acestea stimulând coborârea testiculului în scrot. Dezavantajele acestui tratament hormonal sunt reprezentate de rata mică de succes (până în 20% din cazuri) și unele efecte nefavorabile pe termen lung în ceea ce privește funcția testiculară.

Monitorizare

După intervenția chirurgicală, se recomandă pacientului să efectueze controale medicale la intervale de 1-2 ani pe tot parcursul vieții, în cursul cărora să se realizeze examinare clinică și ecografie testiculară bilaterală. Această recomandare se impune ca urmare a faptului că și în cazul repoziționării în scrot a unui testicul ectopic, acesta continuă să prezinte un risc mai mare de a maligniza față de populația generală.