Primele cazuri de criptosporidioză au apărut în 1976. Cu toate acestea, boala a început a fi cercetată 4 ani mai târziu, având o prevalență mare asupra indivizilor cu deficiențe autoimune. Principalele simptome ale acestei patologii sunt: diareea apoasă și malabsorbția.

Parazitul răspunzător pentru apariția acestor simptome este Cryptosporidium sp. Cele zece specii ale genului Cryptosporidium sunt întâlnite la nivelul intestinului unor mamifere și a unor vertebrate, cel mai frecvent afectate fiind rumegătoarele. Cryptosporidium parvum este specia întâlnită predominant la bovine. Aceasta este asociată și patologilor infecțioase la om. Cryptosporidium hominis este specia caracteristică omului. Infecția la om se realizează de cele mai multe ori doar cu una dintre specii. Infecțiile cu ambele specii sunt rar întâlnite la pacienții cu boli autoimune.

Ciclul de viață la Cryptosporidium sp.

Pentru a se realiza ciclul de viață complet, acest parazit are nevoie doar de o singură gazdă. Prin ingestia oochistului de către gazdă, acesta se activează la nivelul tractului gastro-intestinal. Prin activarea oochstului, se vor elibera sporozoiții. Aceștia se atașează prin intermediul polimerizării actinei la celulele epiteliale din intestin. Astfel, se formează o vacuolă, ce va conține sporozoiți. În această vacuolă se va realiza reproducerea asexuată (merogonia) și vor reieși merozoiții, ce vor fi eliberați în lumenul intestinal.

Studiile au demonstrat o afinitate crescută a parazitului la celulele epiteliale de la nivelul jejunului, ileonului și colonului proximal. Parazitul se poate atașa și la nivelul colangiocitelor, celulelor situate la nivelul tractului biliar. La pacienții cu boli autoimune, parazitului poate infecta și celule ale sistemului respirator.

Celule infectate pot induce apoptoza (moartea celulară programată) celulelor sănătoase din jurul lor. Consecințele constau în dereglarea mecanismelor de semnalizare celulară, în special prin stimularea cascadei proinflamatorii, a ciclooxigenazei – 2, a producției de prostaglandine și neuropeptide. Aceste modificări conduc la creșterea permeabilității intestinale, la o absorbție și secreție deficitară a electroliților și la malabsorbție. Aceste mecanisme determină apariția diareei apoase.

Epidemiologie

Cryptosporidium sp. este un parazit cu o amplă distribuție geografică, dar cele mai multe cazuri de infectări apar în regiunile unde nu sunt respectate condițiile de igienă. În mediile umede, oocitele de Cryptosporidium pot rămâne infecțioase până la șase luni. Doza minimă infecțioasă pentru om este în jur de 10 oochiști. Persoanele care au fost expuse acestui parazit și prezintă anticorpi necesită o cantitate mai mare de oochiști pentru a se infecta.

Oochiștii de Cryptosporidium sp. au fost evidențiați în stratul superficial al apelor. Oochiști sunt rezistenți la clorinare și la unele metode de filtrare a apei. În cele mai multe dintre cazuri infectarea se poate produce și prin contaminare fecal – orală. Se poate produce și prin băuturi infectate și insuficient pasteurizate, fructe sau legume contaminate și care sunt consumate crude.

Manifestări clinice în criptosporidioză

Perioada de incubație este cuprinsă între 7 – 10 zile, dar poate ajunge și până la câteva săptămâni. Cel mai frecvent simptom este diareea apoasă.

Pacienții imunocompetenți

Pacienții imunocompentenți prezintă un tip de diaree apoasă și mucoidă. Acest simptom diferă ca severitate și frecvență de la pacient la pacient. Persistența acestuia este în jur de două săptămâni, dar în cazuri grave se poate prelungi.

Diaree poate fi însoțită de crampe abdominale, febră, greață și vărsături. Pot apărea și simptome respiratorii. Printre alte simptome pot fi prezente: cefalee, amețeli, dureri oculare, artralgii. În unele cazuri, simptomele se pot remite pentru câteva zile, dar vor reapărea în decurs de zile sau săptămâni.

La un al doilea contact cu parazitul, pacientul va prezenta o formă mai ușoară a bolii și de asemenea, infectarea se va realiza cu o cantitate mai mare de oochiști.

Pacienții imunocompromiși

Dezvoltarea acestei patologi este în relație directă cu gradul severității bolii autoimune a pacientului. Pacienții ce au un nivel al limfocitelor CD4 peste 200 de celule / µL au de cele mai multe o evoluție similară cu a pacienților imunocompentenți. În schimb, pacienții ale căror valori ale limfocitelor CD4 sunt mai scăzute prezintă simptome mai grave. Prin acestea se enumeră: diareeea cronică, scăderea în greutate. Simptomele respiratorii sau afecțiunile biliare pot apărea în cadrul acestei infecții la pacienții cu un nivel al limfocitelor CD4 sub 50 de celule / µL. Patologiile biliare pot include: stricturi biliare, stenoză papilară, pancreatită, colecistită, colangită sclerozantă, durere în partea dreaptă superioară a abdomenului, stări subfebrile.

Pacienții pediatrici

La această categorie de pacienți principalul simptom este tot diaree. La copii, diaree necesită tratament imediat, deoarece poate avea consecințe foarte grave. O durată lungă a diareei (peste două săptămâni) la copii este asociată cu un grad crescut al mortalității. Alte simptome ce pot fi prezente la copii sunt scăderea în greutate, încetinirea creșterii, malnutriția. La copii cu malnutriție, rata de a dezvolta infecții (inclusiv criptosporidioză) este crescută.

Diagnosticul de criptosporidioză

Diagnosticul pentru criptosporidioză se poate realiza prin examinare microscopică sau prin tehnici de colorare a materiilor fecale. La microscopul electronic se pot observa oochiști rotunzi, cu dimensiuni cuprinse între 4 – 6 µm. Prin tehnici de colorare se pot observa oochiști roz sau roșii pe un fundal albastru sau albastru-verzui.

În prezent, cea mai folosită metodă de diagnostic este tehnica ELISA (Enzyme – linked immunosorbent assay). Prin această metodă este detectat antigenul răspunzător de apariția infecției.

O altă metodă de diagnostic este PCR (Polymerase chain reaction). Această metodă este una destul de specifică și sensibilă. Cu toate acestea, nu este utilizată pentru diagnosticul de rutină. PCR este folosită în special în scop de cercetare.

În cazul pacienților cu boli autoimune, ce prezintă patologii biliare sau pancreatită, suspiciunea de criptosporidioză rămâne chiar și la un rezultat negativ. În acest caz, ecografia abdomenului este esențială, pentru a depista eventuale obstrucții sau modificări morfologice.

Tratamentul administrat în criptosporidioză

Primul tratament administrat este cel pentru ameliorarea simptomelor. Astfel, pacientul primește fluide și electroliți, pentru a preveni deshidratarea. Absorbția fluidelor este îmbunătățită dacă se administrează suplimente cu glutamină. Adițional, pot fi introduse în schema de tratament suplimente nutritive. Se recomandă ca pacientul să urmeze o dietă fără lactoză.

În cazul pacienților ce manifestă afecțiuni biliare, precum: obstrucții, stenoză papilară pot fi administrate medicamente care contribuie la scăderea motilității. În cazurile ușoare se poate administra loperamidă. În cazurile severe se administrează ocreotidă sau opiacee.

Tratamentul antiparazitar poate fi compus din următoarele medicamente: azitromicină, nitazoxanidă, paromomicină.

În cazul pacienților imunocompetenți, s-a evidențiat că nitazoxanida administrată în doze de 500 mg, timp de trei zile, grăbește videcarea diareei și încetinește eliminarea oochiștilor. Nitazoxanida poate fi administrată și la copii mai mari de un an, cu precizarea că dozele sunt calculate în funcție de vârsta pacientului.

Rata de succes a acestor medicamente la pacienții imunocompromiși este destul de scăzută. Diaree a fost redusă prin adminstrarea medicamentelor antiretrovirale, ca urmare a creșterii imunității. Unele studii, au evidențiat că inhibitorii de proteaze au o oarecare activitate antiparazitară. Paromomicina este un antibiotic care în combinație cu azitromicina aduce îmbunătățiri ale simptomelor prezentate de pacienții imunocompromiși. Unii pacienți au prezentat o ameliorarea a simptomelor și la administrarea unor medicamente, precum: spiramicină, claritromicină, atovaquonă, letrazuril sau colostru bovin. Acești pacienți pot necesita tratament de lungă durată pentru tratarea infecției cu Cryptosporidium sp.

Metode de prevenție

Pentru prevenirea acestei infecții cele mai bune metode sunt cele igienice, deoarece nu există un vaccin. Se recomandă păstrarea unei igiene riguroase a mâinilor, spălarea fructelor și a legumelor în apă necontaminată, evitarea înotului în ape publice și contaminate, precum și evitarea înghițirii apei din aceste ape. De asemenea, este esențial a se păstra regulile de igienă în ceea ce privește contactul cu animale domestice.

Este important ca la apariția simptomelor și mai ales dacă acestea persistă câteva zile, să se consulte un medic.