Anisakiaza este o boală parazitară, ce apare ca urmare a infectării cu nematode (viermi) din specia Anisakis simplex. Acestea se atașează de peretele esofagului, al stomacului sau al intestinului. Infecția apare prin consumul de pește crud, calamar crud sau prin preparaea termică inadecvată.

Ciclul de viață

Anisakis simplex este un parazit de dimensiuni mici, cu o lungime de aproximativ 3 – 4 centimetri. Viermele face parte din familia Anisakidae.

Mamiferele marine (balene, lei de mare) infectate au în materiile fecale ouă ale acestor paraziți. Prin eliberarea fecalelor în apă, ouăle sunt și ele eliminate. Acestea se dezvoltă și ajung în stadiul de larve. Larvele sunt ingerate de către crustacee, care apoi sunt consumate de pești sau calamari. Principalii pești care pot fi contaminați cu acest parazit sunt: morunul, heringul, sardina, scrumbia, codul, macroul, sepia, merlucius, somonul etc.

Omul consumă carnea acestor vietăți marine în stare crudă sau insuficient preparată termic și astfel, larvele ajung la nivelul tractului gastrointestinal. În stomac, parazitul elimină enzime ce atacă peretele, până la perforarea acestuia. Procesul durează foarte puțin, până la șase ore. Această caracteristică a parazitului este prezentă, deoarece el încearcă să iasă din mediul acid al stomacului, care nu este oportun pentru supraviețuirea acestuia.

La nivelul tractului gastrointestinal, moartea parazitului produce inflamarea locală. Unii pacienți, pot simți furnicături la nivelul esofagului. Acestea apar ca urmare a mișcării viermelui. Alți pacienți experimentează stări de vomă, care au rolul de a elimina viermele.

În situații rare, viermele poate ajunge și la nivelul sistemului respirator sau al cavității peritoneale. De la nivelul respirator, larvele pot fi eliminate prin expectorație, iar din cavitatea peritoneală, acestea pot migra.

Epidemiologie

Anisakiaza este o patologie evidențiată în special în Japonia, deoarece în această țară consumul peștelui crud este un obicei frecventat destul de des. Alte țări ce au raportat cazuri de anisakiază sunt Statele Unite ale Americii, America de Sud, dar și țări din Europa. Principalele preparatele prin intermediul cărora se poate infecta omul sunt: sushi, sashimi crud, ceviche, heringul fript.

Anisakiaza nu este o boală contagioasă ce se poate transmite de la o persoană la alta.

Simptome – anisakiaza

Simptomele acestei patologii pot consta în: dureri abdominale, flatulență, diaree, greață, vărsături, hemoragii oculte și mucus în materiile fecale. Majoritatea pacienților prezintă și febră moderată. Unii dintre aceștia pot avea reacții alergice, manifestate prin urticarie, prurit, edem. În cazuri grave, poate apărea și șocul anafilactic.

Aceste simptome apar în etape. Astfel, în prima etapă (cea acută), care se evidențiază în primele trei zile de la ingerarea produselor contaminate, la unii pacienți încă din prima zi, apare durerea abdominală. Această poate fi moderată sau severă. Pot fi prezente stările de greață, vărsăturile și urticaria. În cazuri rare este evidențiată și hematemeza.

Celalaltă etapă (cea cronică) se caracterizează prin apariția simptomelor descrise mai sus. Majoritatea pacienților se prezintă la spital în această perioadă a infecției.

Diagnostic

Pentru a stabili un diagnostic corect este important a se realiza o anamneză corespunzătoare a pacientului, pentru a determina dacă a consumat carne crudă de pește. Confirmarea diagnosticului se face prin intermediul radiografiei, a endoscopiei. La endoscopie se evidențiază zona ulcerată, ce prezintă perete îngroșat neregulat, edemațiat, zonă ce are peristaltism redus.

Se pot efectua teste serologice, precum ELISA (Enzyme – linked Immunosorbent Assay) și RAST (Radioallergosorbent Test).

Diagnosticul diferențial se face cu cel de abdomen acut. În etapa cronică, diagnosticul diferențial se face cu gastrita, ulcerul gastric, colita ulceroasă, ocluzia intestinală de alte cauze, tumori gastrice.

Tratament

Tratamentul indicat în anisakiază constă în principal în eliminarea viermelui din organism. Eliminarea se poate realiza prin metode endoscopice sau chirurgicale directe. Pentru ameliorarea stării pacientului, pe lângă eliminarea parazitului, se administrează tratament simptomatic. Momentan, nu există un tratament medicamentos specific anisakiazei.

În cazul netratării acestei patologii, se produce ocluzie intestinală. Această complicație se evidențiază la câteva săptămâni după ingerarea parazitului. Cauza acestei ocluzii constă în apariția unei formațiuni (granulom eozinofilic), care înglobează larva.

Prevenție

Pentru a preveni apariția anisakiazei este esențial a se evita consumul cărnii crude de pește. Pentru a elimina riscul infectării cu acest parazit, este recomandată prepararea termică a cărnii la temperaturi de aproximativ 65°C. Riscul poate fi eliminat și prin congelare, astfel:

• păstrarea la temperaturi de -20°C pentru 7 zile
• păstrarea la temperaturi de -31°C până la congelare și apoi menținerea la -20° pentru 24 ore
• păstrarea la temperaturi de -35°C până la congelare și apoi menținerea la -31° pentru 15 ore

Procedurile de preparare a cărnii, precum afumarea, păstrarea în oțet sau în sare, nu distrug larvele acestui parazit.

Este de evitat eviscerarea timpurie a peștelui. Astfel, larvele parazitului pot fi observate cu ochiul liber. Acestea se prezintă sub formă de spirală, transparente, cu dimensiuni în jur de 3 mm sau pot fi de culoare roșiatică atunci când se găsesc la nivel muscular sau visceral.