Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Unasyn 375 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat de Unasyn conţine ca substanță activă sultamicilină 375 mg, sub formă de tosilat de sultamicilină. Studiile biochimice întreprinse în culturi bacteriene pure au demonstrat că sulbactamul este un inhibitor ireversibil al celor mai importante beta-lactamaze produse de microorganismele penicilino-rezistente. Ca excipienți, Unasyn conține:
Sultamicilina este indicată pentru infecţiile determinate de microorganisme sensibile la acest antibiotic. Indicaţiile uzuale sunt:
Sultamicilina poate fi indicată şi pacienţilor care necesită tratament în asociere sulbactam-ampicilină în continuarea tratamentului iniţial intramuscular sau intravenos cu această asociere.
Acest medicament nu este recomandat a fi utilizat de către pacienții cunoscuți cu:
În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Sunt rare. Pot apărea colită pseudomembranoasă, candidoze și rezistenţă patogenă.
Au o frecvență de apariție necunoscută. Putem menționa pancitopenie și timpul de coagulare crescut.
Pot apărea reacţii anafilactoide, incluzând şoc anafilactic, angioedem.
Au fost întâlnite cazuri de anorexie.
Sunt puțin frecvente. Putem menționa: cefalee, somnolenţă, amețeli, neurotoxicitate.
Au fost întâlnite cazuri de vasculită alergică.
Dispneea poate apărea, însă are o frevență de apariție necunoscută.
Sunt frecvente: diaree, greaţă, dureri abdominale, vărsături, enterocolită.
Sunt rare: melenă, xerostomie, durere la nivelul abdomenului superior, disgeuzie, flatulenţă, enterocolită hemoragică.
Este destul de rar întâlnită, artralgia.
Rar este raportată nefrita tubulo-interstițială.
Sunt mai puțin frecvente: fatigabilitatea și inflamarea mucoaselor.
Apar cu frecvență necunoscută: eritem cutanat tranzitor, prurit, reacţie dermică.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.
La om, nu sunt suficiente date privind toxicitatea acută a ampicilinei sare de sodiu şi a sulbactamului sare de sodiu. Teoretic, supradozajul medicamentului determină manifestări care reprezintă, în principal, extensia reacţiilor adverse la medicament. Trebuie avut în vedere faptul că acumularea de antibiotice beta-lactamice în concentraţii mari la nivelul sistemului nervos central poate produce efecte neurologice, incluzând convulsii. În cazul apariţiei convulsiilor, se recomandă sedarea cu diazepam. Excreţia sultamicilinei poate fi accelerată prin hemodializă.
Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu adrenalină. În funcţie de împrejurări, poate fi instituită oxigenoterapie, administrarea intravenoasă de corticosteroizi şi susţinerea funcţiei respiratorii, mergând până la intubare.
Similar tuturor antibioticelor, monitorizarea constantă în vederea decelării eventualelor semne de suprainfecţie cu microorganisme rezistente, inclusiv cu fungi, este foarte importantă. În cazul suprainfecţiei, tratamentul trebuie întrerupt şi/sau trebuie luate măsurile medicale adecvate.
În aproape toate cazurile când s-au utilizat antibiotice, incluzând sultamicilină, a fost raportată apariţia diareei asociată cu Clostridium difficile, care poate varia ca severitate de la forme uşoare până la colită cu potenţial letal. Tratamentul cu antibiotice afectează flora normală a colonului determinând dezvoltarea în exces a Clostridium difficile.
În cazul tratamentului pe o perioadă mai lungă, se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei organelor, incluzând funcţiile renală, hepatică şi hematopoietică.
Ampicilina şi sulbactamul administrate pe cale orală se excretă în principal prin urină. Acest aspect trebuie avut în vedere la nou-născuţi deoarece la aceştia funcţia renală nu este pe deplin dezvoltată.
Unasyn conţine lactoză anhidră. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Sulbactamul traversează bariera fetoplacentară. Cu toate acestea, nu a fost determinată siguranţa administrării la gravide. De aceea, în timpul sarcinii, sultamicilina trebuie administrată numai dacă beneficiul preconizat depăşeşte riscul potenţial.
Nu se recomandă administrarea sultamicilinei la femeile care alăptează. Concentraţii mici de ampicilină şi sulbactam sunt excretate în laptele matern. Administrarea sultamicilinei la femeile care alăptează poate determina sensibilizare, diaree, candidoze şi eritem cutanat la sugar.
Doza de sultamicilină recomandată la adulţi (inclusiv vârstnici) este de 375 mg-750 mg, de două ori pe zi.
În general, atât la adulţi, cât şi la copii, tratamentul trebuie continuat încă 48 de ore de la remisia pirexiei şi a altor simptome clinice de infecţie. Durata uzuală a tratamentului este de 5-14 zile, dar aceasta poate fi extinsă dacă se consideră necesar.
În tratamentul gonoreei necomplicate, sultamicilina poate fi administrată oral ca doză unică de 2,25 g (şase comprimate filmate a 375 mg).Concomitent, trebuie administrat probenecid 1 g, pentru a menţine pe o durată mai lungă concentraţiile plasmatice de sulbactam şi ampicilină.
Gonoreea însoţită de suspiciune de leziuni sifilitice necesită examen la microscopul cu câmp întunecat înainte de administrarea de sultamicilină şi efectuarea lunară de teste serologice timp de minimum 4 luni. În cazul infecţiilor cu streptococ beta-hemolitic, se recomandă cel puţin 10 zile de tratament, pentru a preveni instalarea reumatismului articular acut sau a glomerulonefritei.
Unasyn este contraindicat la copii cu vârsta sub 6 ani datorită formei farmaceutice.
La copiii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg doza de sultamicilină în cazul majorităţii infecţiilor este de 25-50 mg/kg şi zi, divizat în două prize, în funcţie de severitatea infecţiei şi de recomandarea medicului.
La copiii cu greutatea corporală de minimum 30 kg se administrează aceleaşi doze ca şi la adulţi.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min), cinetica eliminării sulbactamului şi ampicilinei sunt similar afectate, de aceea raportul plasmatic al celor două antibiotice rămâne constant. Doza de sultamicilină la aceşti pacienţi trebuie administrată mai rar, la fel ca şi în cazul tratamentului uzual cu ampicilină.
Trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei ocazionale a ameţelilor.
A se păstra la temeperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Perioada de valabilitate este de 2 ani.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.