Ce este Treponema Pallidum?
Treponema Pallidum este o bacterie din ordinul Spirochaetaceae, subspecia Treponema. Această familie conține bacterii în formă de spirală, extrem de mobile, acoperite de un înveliș flexibil ce le permite o variată gamă de mișcări: flexie și rotație patognomonice. Treponema Pallidum se divide la 30 de ore. Nu se colorează Gram, deci nu poate fi clasificată după acest criteriu. Este o bacterie sensibilă, nu rezistă la căldură sau uscăciune. În schimb, Treponema Pallidum rezistă foarte bine la frig. Este distrusă de razele UV, de săpun, alcool și penicilină.
Care sunt principalele afecțiuni cauzate de infecția cu Treponema Pallidum?
Treponema Pallidum este agentul etiologic al unei boli venerice specific umane numite sifilis, cunoscut și ca lues. Această afecțiune evoluează în 4 stadii: sifilis primar, sifilis secundar, sifilis latent și sifilis terțiar. În cazul în care bacteria a fost transmisă de către mamă copilului său, în perioada de concepție, avem de-a face cu sifilisul congenital. Din aceeași subspecie mai fac parte și Treponema careteum (agentul etiologic al pintei sau framboesiei), Treponema pertenue (agentul etiologic al pianului) și Treponema endemicum (agentul etiologic al bejelului), însă acestea provoacă boli nevenerice, cu prepondereță în zonele tropicale și subtropicale.
După inocularea în organism, Treponema Pallidum invadează nodulii limfatici, pentru a ajunge mai apoi în vasele sanguine. În primă etapă apare o leziune la nivelul căreia nu există treponemele. În urma infecției este afectată imunitatea mediată celular, permițându-se proliferarea locală și sistemică a bacteriilor. Astfel poate fi afectat sistemul cardiovascular și sistemul nervos, în stadii mai avansate.
Care sunt manifestările clinice ale infecției?
Manifestările depind de stadiile în care se află infecția.
În primele 2-10 săptămâni, în sifilisul primar apar leziuni exudative ale mucoaselor sau tegumentelor. Acestea poartă denumirea de șancru dur. Aceasta este o leziune unică, de forma unei macule roșii, nedureroase, bine delimitată și suplă. Este lipsită de prurit și evoluează de la maculă la papulă, ajungând până în stadiul de ulcerație sau eroziune.
Această manifestare marchează de obicei locul de pătrunde a agentului patogen în organism (organele genitale, anusul, cavitatea bucală, degetele). În majoritatea cazurilor, leziunea se vindecă spontan în 2 săptămâni. Șancrul dur este obligatoriu însoțit de o adenopatie satelită, manifestată la o săptămână după leziunea primară. Aceasta este poligonală, bine delimitată, cu ganglioni inegali, unilaterală, neaderentă de structurile adiacente, mobilă, dură și rezolutivă în timp.
În cea de-a doua etapă, a sifilisului secundar, se produce o erupție cutanată generalizată – rash. Sifilidele sau manifestările cutanate din acest stadiu pot fi de mai multe categorii:
1. Sifilide maculare – eritematoase sau rozeole sifilitice: nu prezintă prurit, dispar la vitropresiune și apar sub forma unor macule rotunde cu margini estompate fără scuame (centru închis și margini deschise). Principalele localizări sunt la nivelul palmelor și plantelor.
2. Sifilide papuloase – apar sub forma unor papule lenticulare, reticulate, dure și fără prurit. Au formă hemisferică, sunt roz-arămii și mai mici decât rozeolele sifilitice. Pot apărea și forme particulare: psoriaziforme, papulo-erozive, papulo-hipertrofice, verucoase, papulo-pustuloase.
3. Sifilide foliculare – apar în jurul foliculilor pilosebacei (pe spate, pe antebraț, pe piept).
4. Sifilidele pigmentare (leucomelandormia sifilitică sau colierul lui Venus) – apar simetric în zonele laterale ale gâtului.
5. Sifilide ulcerate – se prezintă sub forma unor cruste rotunde. Apar în sifilisul malign precoce.
În această etapă sunt afectate și mucoasele, acestea fiind foarte contagioase. Apar plăci mucoase decolorate și sifilide la nivelul mucoselor bucale și genitale. La nivelul anexelor cutanate, întâlnim alopecia parieto-temporală și onixis sau perionix luetic (la nivelul unghiilor). Datorită diseminărilor sistemice, apar și manifestări generale (cefalee, febră, poliadenopatie) sau viscerale (reacție meningeală, hepatită).
În sifilisul terţiar (cea mai gravă etapă), treponemele se găsesc diseminate în tot organismul. Ele se multiplică sau rămân dormante, determinând gome sifilitice în diverse organe. Dintre manifestări, menționăm: osteoperiostita hiperplazică (la nivelul sistemului osteo-mio-articular), anevrismul aortic, insuficiența aortică, stenoza ostiumului coronar (la nivel cardiovascular). Neurosifilisul, cea mai gravă consecință a infecției cu Treponema pallidum, afectează meningele, vasele de sânge cerebrale, duce la paralizii de nervi cranieni, tulburări de personalitate în focar și tabes dorsalis (manifestat prin demență, delir, oboseală, tremor intențional, pierderea tonusului musculaturii faciale).
Cum se transmite această bacterie și cum putem preveni infecția?
Transmiterea se poate realiza pe cale sexuală (caz în care se recomandă folosirea prezervativului pentru prevenire), transplacentar (de la mamă la făt – greu de prevenit infecția fătului) sau accidental (prin contact cu produse patologice infectate, în laborator sau la medicii ginecologi sau stomatologi – se recomandă atenția, o igienă corespunzătoare și folosirea mănușilor de unică folosință). Organismul beneficiază de un sistem natural de apărare: pielea și mucoasele. Treponema pallidum nu poate străbate această barieră în mod normal. Sifilisul se transmite prin contact direct cu material biologic! Cel mai important este să nu ne rușinăm în cazul în care suspicionăm infecția cu sifilis și să apelăm la un medic!
Cum se manifestă sifilisul congenital?
Sifilisul congenital poate fi transmis intrauterin de la mamă la făt sau la naștere. El se poate manifesta precoce sau tardiv. În cazul în care manifestările apar precoce, în primii doi ani de viață, copilul capătă un facies senescent cu coriză luetică (nas în șa), leziuni osoase și articulare (dinți de fierăstrău), periostită dureroasă, craniotabes. Se remarcă și leziunile cutaneo-mucoase cu limfadenopatie mobilă, nedureroasă.
Amintim liniile Parrot, niște sifilide infiltrative peri-orificiale cu ulcerații fisurare. În cazul manifestării tardive, după primii doi ani de viață, apar cu certitudine nasul în șa, liniile Parrot și triada Hutchinson: incisivi în șurubelniță, keratită interstițială și surditate. Se poate asocia fruntea olimpiană, tibia în iatagan, osteocondrita hiperplazică difuză, bolta palatină ogivală și semnul Dubois (degetul mic este scurtat).
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul presupune în primul rând o bună cooperare a pacientului. O anamneză făcută corect, cu toate informațiile din partea pacientului, poate orienta medicul spre această patologie. Deși în stadiile incipiente este greu de diagnosticat, un anumit istoric sexual al pacientului poate ghida diagnosticul. Testele serologice sunt esențiale deoarece relevă infecțiile latente, inaparente clinic, și ne pot ajuta în controlul periodic. În cazul în care boala este manifestă fizic, se recoltează produs patologic pentru examinare.
Produsul patologic poate fi: serozitatea din șancru, serozitatea din rozeole sau material din gome. În perioada primară, examenul microscopic direct este singurul diagnostic posibil, deoarece anticorpii nu sunt încă formați. Treponema Pallidum nu se colorează Gram, dar se pot folosi alți coloranți (Burri, Giensa, impregnare argentică) sau se pot efectua preparate native. Acestea din urmă se analizează pe fond întunecat.
În cazul sifilisului latent, trebuie ținut cont de mai multe aspecte:
1. Nu există manifestări clinice (nici măcar adenopatia)
2. LCR-ul este normal
3. Rx cord pulmon este normal
4. Reacțiile serologice pozitive trebuie confirmate prin al doilea test
Toți copiii cu mame sero-pozitive vor fi testați la naștere. Testele pot fi însă fals-pozitive datorită transferului de anticorpi de la mamă. În acest caz se preferă tratarea nou-născutului, chiar dacă nu prezintă încă semne de boală.
Care este tratamentul în caz de sifilis?
Există diverse protocoale de tratament, cu scheme cu doză redusă pentru anularea contagiozității sau cu doze multiple pentru a steriliza gazda. Tratamentul de elecție este Penicilina retard, însă au fost identificate și alte antibiotice la care răspunde Treponema Pallidum: cefalosporinele și macrolidele. Acestea sunt folosite ca și tratament de rezervă.
La noi în țară se utilizează Moldaminul, iar în caz de alergie la peniciline se administrează un timp mai îndelungat doxiciclină, tetraciclină și eritromicină (durata tratamentului fiind aproximativ dublă). Neurosifilisul și sifilisul congenital utilizează penicilina G cristalină administrată intravenos, iar gravidele beneficiază de același tratament ca și femeile negravide.
