Hipoestrogenismul sau deficiența de estrogen se referă la un nivel de estrogen seric mai mic decât cel normal. Estrogenii sunt hormoni steroizi secretați în principal de ovare, al căror rol este cel de a regla funcția sexuală. Hipoestrogenismul este cauzat în general de o disfuncție ovariană primară sau secundară și semnifică inabilitatea acestuia de a secreta o cantitate suficientă de hormon. Deși hipoestrogenismul poate fi și fiziologic în cazul extremelor de vârstă (perioada prepubertară sau cea postmenopauză), un nivel hormonal adecvat este necesar pentru dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale secundare, creșterea densității minerale osoase și realizarea unei funcții reproductive normale.
De ce apare hipoestrogenismul?
Există două tipuri de disfuncții ovariene ce pot cauza scăderea nivelului de estrogen din sânge:
A. Primară sau congenitală: unele boli genetice pot determina inabilitatea corpului de a produce sau de a utiliza estrogeni
– Deficitul de aromatază ce constă în lipsa enzimei ce convertește hormonii androgeni în estrogeni;
– Sindromul de insensibilitate la estrogeni (EIS) în care corpul nu poate recunoaște estrogenii din cauza deficitului de receptori specifici, împiedicând astfel hormonii să inițieze acțiunile lor biologice.
B. Secundară: scăderea nivelului seric de estrogen este cauzată în mod indirect de către alte patologii
Factorii endocrini ca hormonii gonadali, hipofizari sau adrenergici sunt responsabili de reglarea nivelului de estrogen. De aceea, hipoestrogenismul apare frecvent în situații ca:
– dezechilibre sau insuficiențe hipotalamo-hipofizare: amenoree hipotalamică funcțională, anorexie nervoasă, Sindrom Kallmann, hiperprolactinemie;
– insuficiență ovariană: disgenezie gonadală, insuficiență ovariană prematură;
– diabet zaharat insulino-dependent;
– tratament agresiv al unor boli prin chirurgie, radioterapie sau chimioterapie.
Factori de risc
· fumatul
· utilizarea analogilor de hormon eliberator ai gonadotropinelor (GnRH) în tratamentul endometriozei
· injecțiile cu medroxiprogesteron acetat (DMPA); această formă de contracepție poate duce la uscăciunea mucoasei vaginale și apariția durerii în timpul contactului sexual.
Cum se manifestă hipoestrogenismul?
În funcție de vârsta la care se instalează, cantitatea scăzută sau chiar lipsa estrogenilor poate influența dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, sistemul osos, sistemul cardiovascular și sănătatea mintală.
1. Caracterele sexuale secundare – deficitul hormonilor estrogeni la vârsta pubertății afectează dezvoltarea sexuală normală prin:
· hipoplazie mamară
· distribuție androgină a țesutului adipos
· areole depigmentate
· statură mică
· amenoree primară/secundară
2. Sistemul osos – estrogenul stimulează activitatea osteoblastelor și producerea matricii osoase, fiind responsabil de asemenea de creșterea bruscă ce apare în adolescență. Astfel, consecințele hipoestrogenismului sunt reprezentate de:
· afectarea masei osoase
· scăderea densității minerale osoase
· creșterea riscului de instalare al osteoporozei
· creșterea riscului de apariție al fracturilor pe os patologic
3. Sistemul cardiovascular – în cadrul hipoestrogenismului, funcția vaselor sangvine este amenințată de disfuncția endotelială. Endoteliul reprezintă o structură al cărei rol este reglarea dilatării și contracției vaselor de sânge. Prin afectarea sa, lipsa estrogenilor a fost asociată cu apariția hipertensiunii arteriale.
4. Sănătatea mintală – se consideră că estrogenii au un rol protector asupra neuronilor, iar carența lor duce, probabil, la schimbări degenerative cauzate de stresul oxidativ. De aceea, hipoestrogenismul a fost corelat cu dezvoltarea anumitor afecțiuni psihice, cum ar fi:
· stări depresive
· anxietate
· disfuncție sexuală
Ce investigații sunt necesare?
Prezența hipoestrogenismului este determinată în primul rând de evaluarea nivelului estradiolului plasmatic.
Complementar, este utilă investigarea cauzelor ce pot intra în categoria insuficiențelor ovariene primare sau secundare. Acestea includ:
· evaluarea axului hipotalamo-hipofizar
· aprecierea rezervei ovariene
· examenul ginecologic
· ecografia utero-ovariană
· investigații genetice – evaluarea cariotipului în maladiile congenitale.
Alte tipuri de explorări ce apreciază consecințele hipoestrogenismului sunt măsurarea tensiunii arteriale și evaluarea densității minerale osoase.
Trebuie reținut că hipoestrogenismul nu este un diagnostic în sine, ci un marker al statusului hormonal ce se interpretează în funcție de context. Nivelul estrogenilor prezintă variații semnificative inclusiv pe durata unui ciclu menstrual, motiv pentru care evaluarea trebuie realizată de un medic specialist.
Cum se tratează hipoestrogenismul?
Tratamentul constă în corectarea nivelului scăzut de estrogen în funcție de diagnostic, patologiile asociate și de preferințele pacientei.
Cel mai frecvent, acest lucru se realizează prin administrarea de hormoni estrogeni pe cale orală (anticoncepționale sau preparate destinate substituției hormonale în menopauză) sau transdermică (plasturi sau gel).
În cazul insuficienței ovariene secundare se poate iniția tratamentul cu analogi GnRH pentru restaurarea fertilității și obținerea sarcinii. În unele situații, medicul poate recomanda chiar fertilizarea in vitro.
În hiperprolactinemie, tratamentul constă în administrarea de agoniști dopaminergici.
Simptomele pot fi ameliorate și prin consumul unor alimente ce pot crește nivelul de estrogen în mod natural, prin conținutul lor de fitoestrogeni:
· Fructe și legume: broccoli, fasole verde, usturoi;
· Semințe: in, susan;
· Leguminoase: soia, fistic, caju, castane, alune de pădure;
· Ierburi: mentă, trifoi roșu, Ginko Biloba
Cum putem preveni apariția hipoestrogenismului?
Pe lângă evitarea factorilor de risc și consumul de alimente bogate în fitoestrogeni, prevenția poate fi realizată prin instituirea unui tratament de substituție hormonală. Totuși, acest lucru poate fi realizat doar sub controlul unui medic specialist la persoanele ce prezintă factori de risc.
Ce complicații pot să apară?
Complicația cea mai de temut a hipoestrogenismului este infertilitatea, mai ales în cazul pacientelor tinere. De asemenea, nivelul scăzut al estrogenilor poate afecta negativ calitatea vieții prin diminuarea libidoului, dispareunie, creșterea riscului pentru infecții urinare, osteoporoză și fracturi patologice.