Generalități
Tratamentul endodontic, numit și „tratamentul de canal” presupune îndepărtarea nervului dentar, care se află în interiorul rădăcinii și înlocuirea lui cu un material durabil. Tratamentul endodontic se realizează atunci când nervul unui dinte este inflamat sau când nervul este mortificat. Uneori, tratamentul endodontic este necesar și înainte de aplicarea unei coroane sau punți (ambele sunt proteze fixe) pe dintele respectiv.
Inflamația nervului dentar
Nervul dintelui se numește pulpă. Prin urmare, inflamația nervului se va numi pulpită. Cauza inflamației unui nerv dentar este caria. Dacă nu este tratată la timp, caria avansează în profunzimea dintelui, prin smalț și dentină și ajunge până la nerv. Inițial, se inflamează pulpa din coroana dintelui. Dacă nu se intervine prin tratament, inflamația va cuprinde și pulpa din rădăcina dintelui. Stadiul final este reprezentat de inflamația nervului de la vârful rădăcinii, numită parodontită.
Durerea determinată de inflamația nervului dentar
În funcție de cât de avansată este inflamația, durerea poate varia de la o simplă jenă care durează câteva minute până la o durere intensă care durează câteva ore. Poate ajunge chiar până la o durere continuă, insuportabilă.
Durerea poate fi declanșată de alimente reci sau fierbinți sau poate să fie spontană.
Atunci când inflamația este într-un stadiu de început, durerea se poate calma după administrarea de antialgice sau antiinflamatoare.
Mortificarea nervului dentar
Mortificarea nervului poate avea loc în două moduri: direct, în urma unui traumatism (lovirea sau fractura dintelui respectiv) sau din cauza inflamației.
În primul caz, mortificarea nervului poate fi descoperită întâmplător la un consult stomatologic după o perioadă lungă de la traumatism. Dintele lovit, nefracturat, mortificat poate să nu aibă niciun simptom, în afară de o modificare discretă de culoare. De aceea, este dificil pentru pacient să își dea seama singur de mortificarea nervului dintelui care a suferit un traumatism.
În al doilea caz, mortificarea nervului apare în urma inflamației, într-un stadiu avansat al acesteia. Când caria a distrus dintele și a ajuns la pulpă, ea nu va mai fi protejată de țesuturile dure dentare și va rămâne descoperită. Astfel, mortificarea se produce din cauza contactului pulpei cu bacteriile din cavitatea orală.
În ambele cazuri, dintele al cărui nerv a fost mortificat își pierde sensibilitatea și nu mai doare.
Etapele tratamentului endodontic
Înainte de tratamentul endodontic propriu-zis, medicul stomatolog va solicita o radiografie a dintelui respectiv, pentru a vizualiza cât de avansată este inflamația. Radiografia orientează medicul și în privința tipului de tratament aplicat inițial.
Pentru a afla dacă nervul este doar inflamat sau este mortificat, medicul stomatolog va atinge dintele cu o buletă de vată umezită în apă foarte rece și va întreba pacientul dacă a simțit stimulul termic. Dacă a simțit, înseamnă că nervul este doar inflamat. Dacă nu a simțit deloc, înseamnă că nervul este deja mortificat.
De asemenea, pentru a afla cât de avansată este inflamația medicul va ciocăni dintele cu un instrument metalic. Pacientul va fi întrebat dacă simte sau nu durere în timpul manoperei.
Indiferent dacă nervul este inflamat sau mortificat, elementul comun al tratamentelor este îndepărtarea nervului. Diferența între tratamentele celor două afecțiuni este numărul de ședințe în care se realizează tratamentul endodontic.
Tratamentul inflamației nervului
Dacă nervul este doar inflamat, el va fi îndepărtat cu ajutorul unor ace speciale, după ce s-a realizat anestezia. Pasul următor este prepararea canalului nervului, care va fi ocupat de obturația de canal. Acest lucru se realizează tot cu ace speciale, care pot fi manuale sau rotative. De cele mai multe ori, în aceeași ședință se va realiza obturația de canal. Dintele se va acoperi cu un material de obturație provizorie, pentru a putea fi monitorizat o perioadă. Se va realiza și o radiografie pentru a fi verificată obturația de canal. După aproximativ o săptămână, urmează a doua ședință în care se realizează obturația (plomba) definitivă. După caz, în funcție de cât de distrus este dintele, refacerea lui se poate face nu prin obturație, ci prin aplicarea unui pivot și a unei coroane sau doar a unei coroane.
Tratamentul mortificării nervului
Dacă nervul este mortificat, el va fi îndepărtat cu ajutorul acelor, nefiind necesară anestezia. Pasul următor este prepararea canalului nervului cu ace speciale, rotative sau manuale. În aceeași ședință se va aplica în canal o pastă cu rol antiseptic, ce dezinfectează canalul de bacterii. Dintele se va acoperi cu un material de obturație provizoriu, menținut pentru 7 pană la 10 zile. În funcție de aprecierea vindecării, acest procedeu de dezinfectare poate fi repetat și într-o ședință următoare. În ultima ședință se va realiza obturația de canal, iar dintele va fi acoperit cu un material de obturație provizoriu, pentru a putea fi monitorizat. La fel ca în cazul tratamentului inflamației, se va realiza și o radiografie pentru a fi verificată obturația de canal. După aproximativ o săptămână, urmează ultima ședință în care se realizează obturația (plomba) definitivă sau se vor aplica un pivot cu coroană sau doar o coroană.
O etapă de început la care pacientul se poate aștepta în cadrul tratamentului endodontic este aplicarea unei protecții numită digă. Aceasta este o folie de cauciuc, ce se prinde de dinte cu o clemă de metal. Rolul ei este prevenirea umezirii cu salivă a dintelui.
Prevenția pentru tratamentul endodontic
Cel mai frecvent se ajunge la tratamentul endodontic din cauza cariei care se complică. Cauza care determină caria este numărul mare de bacterii din cavitatea orală, care se hrănesc cu placa bacteriană. Placa bacteriană este reprezentată de resturile alimentare ce rămân pe dinți timp îndelungat, dacă nu sunt îndepărtate prin periaj.
Prin urmare, pentru a preveni inflamația nervului dentar și necesitatea unui tratament endodontic, este necesar ca placa bacteriană să fie îndepărtată printr-un periaj eficient, efectuat de 2 ori pe zi. Dacă periajul se va efectua dimineața, înainte de micul dejun și seara, înainte de culcare, se va reduce numărul mare de bacterii, deoarece nu vor mai avea sursă de hrană. Un element ajutător în reducerea numărului de bacterii este și folosirea apei de gură după fiecare periaj.
Nu în ultimul rând, pentru a reduce numărul bacteriilor este eficientă și efectuarea unui detartraj, în funcție de recomandarea medicului stomatolog, o dată la 6 luni sau o dată pe an.
