Retracția gingivală este reprezentată de o retragere a gingiei fixe dinspre coroana dintelui spre rădăcina acestuia. Retracția gingivală poate schimba aspectul dinților și poate produce o creștere a sensibilității dinților la cald, dulce sau periaj. Cele mai comune situații în care este evidentă clinic retracția gingivală sunt afecțiunile inflamatorii – gingivite și parodontite (popular parodontoză).
Cum apare retracția gingivală?
Retracția gingivală sau recesiunea gingivală apare în urma afectării structurilor parodontale ce susțin dintele. Parodonțiul marginal este alcătuit din parodonțiu de înveliș, superficial (gingia) și parodonțiul profund, de susținere.
Sunt două tipuri de gingie:
– gingia fixă: o bandă de 2-3 mm de țesut gingival de culoare roz deschis, atașată de dinte și de osul alveolar subiacent
– gingia mobilă: o mucoasă neatașată, densă, fină, elastică ce se află în continuarea gingiei fixe
Parodonțiul de susținere este alcătuit din cement, desmodonțiu și os alveolar.
În afectările inflamatorii ale parodonțiului de susținere, osul alveolar se resoarbe. Osul alveolar reprezintă suportul gingiei. Odată cu retragerea osului alveolar, este retrasă și gingia fixă. Marginea gingiei fixe se deplasează de pe suprafața dintelui spre apical, lăsând descoperite zone sensibile de pe suprafața coroanei și a rădăcinii dentare. De multe ori și spațiile dintre dinți se deschid permițând resturilor alimentare să stagneze în aceste zone.
Cauzele apariției retracției gingivale
Cea mai întâlnită cauză a apariției retracției gingivale este cea inflamatorie. Boala parodontală inflamatorie este reprezentată de gingivite și parodontite marginale cronice.
La vârstnici apare o retracție gingivală care este considerată normală, fiziologică, de senescență.
Alți factori ce determină apariția retracței gingivale sunt:
- depunerile masive de tartru (placă bacteriană mineralizată- piatra de pe dinți)
- obiceiurile vicioase reprezentate de apăsarea gingiei cu un obiect dur : unghie, creion/pix etc.
- trauma ocluzală
- trauma directă la nivelul gingiei
- malpoziții dentare
- periaj dentar incorect, prea dur
- folosirea traumatică a scobitorilor
- obturații dentare și lucrări protetice cu acțiune traumatică la nivelul gingiei
- intervenții chirurgicale (gingivectomii, operații cu lambou)
Tratamentul retracției gingivale
Retracția gingivală se însoțește de sensibilitate dentară, dificultate la periaj, carii, gingivite, un aspect nefizionomic. Retracția gingivală poate crea neliniște și disconfort pentru mulți pacienți.
Tratamentul retracției gingivale se realizează în cabinetul dentar, în funcție de mecanismul de producere:
- în cazul depunerilor de tartru se realizează detartrajul profesional
- în malpozițiile dentare, se realizează un tratament ortodontic
- se elimină trauma ocluzală ale restaurărilor dentare prin echilibrare ocluzală
- se elimină obiceiurile vicioase
- este corectat un periaj agresiv
- în boala parodontală se instituie un tratament complex, de durată.
Unul din cele mai moderne tratamente realizează o reinserție sau o neoinserție a gingiei. Acesta presupune asocierea mai multor manopere terapeutice chirurgicale (grefă de țesut conjunctiv, lambou mucogingival, regenerare tisulară ghidată).
Tratamentul retracției gingivale presupune și însușirea unor atitudini conservatoare de către pacient.
Este necesar un periaj dentar corect. Acesta presupune ca deplasările periuței dentare să se facă vertical, dinspre gingie spre dinte ( de la roz spre alb) și nu orizontal. Limitarea numărului de ședințe de periaj la trei ședințe și a timpului de periaj la trei-cinci minute . Periuța dentară aleasă să fie moale, cel mult de consisteță medie.
Frecatul gingiei cu lămâie, cu alte substanțe astringente sau periajul cu sare trebuie evitate deoarece reduc în volum o gingie deja retrasă.
Retracția gingivală este o problemă des întâlnită și are un impact crescut asupra funcționalității și fizionomiei unui pacient. Este recomandat un consult de specialitate în vederea tratării și evitarea unor practici neconvenționale.
