Generalități

Gingivita reprezintă o afecțiune care presupune inflamația țesutului gingival, pe scurt – inflamația gingiilor. Gingivita reflectă o consecință a acțiunii locale a bacteriilor care constituie placa dentară. Ea este o boală parodontală cu caracter nedistructiv, însă, ignorată și netratată, gingivita poate declanșa afectarea parodonțiului – țesutul de susținere al dinților.

Cauze ale gingivitei

De ce apare gingivita?

Cauza principală a gingivitei o reprezintă infecția bacteriană. Astfel, în anumite condiții favorizante, bacteriile se înmulțesc necontrolat ducând la apariția procesului inflamator.

Sunt unele persoane mai predispuse la această afecțiune?

Da, există anumiți factori favorizanți, locali sau sistemici. Din cadrul lor putem enumera un sistem imunitar slăbit, aliniament dentar deficitar cu dinți înghesuiți sau strâmbi, igienă necorespunzătoare a cavității bucale, placă bacteriană, tartru depus la baza dinților, manevre stomatologice finalizate prin obturare neadaptată corespunzător cavității etc.  Dintre aceștia, cel mai frecvent este incriminată placa bacteriană și varianta sa calcificată, tartrul dentar. Tartrul în sine nu constituie o condiție patogenică, însă prin rugozitatea suprafeței permite retenția locală a microorganismelor care, multiplicându-se, duc la apariția gingivitei.

Semne și simptome

Gingivita se manifestă prin edemațierea țesutului gingival și sângerarea acestuia cu ocazia periajului dentar sau în momentul în care pacientul mușcă unele alimente cu consistență tare (un măr, de exemplu).

Prevenţia gingivitei. Factori de risc

Poate fi prevenită gingivita?

Da, în majoritatea cazurilor această afecțiune poate fi prevenită prin educarea pacienților în ceea ce privește o igienă zilnică și corespunzătoare a cavității bucale. Pacienții vor fi învățați să efectueze corect periajul dentar, atât ca și direcție a periajului, cât și ca durată. Se va prezenta pacienților utilitatea suplimentării igienei cu folosirea aței dentare și a apei de gură. Potrivit unor studii, reducerea cantității de glucide din alimentație ar avea efect benefic. În același context al unei alimentații corespunzătoare, se recomandă suplimentarea dietei cu alimente bogate în vitamine C, A, E. Consultația periodică la medicul stomatolog poate constitui și trebuie să constituie, de asemenea, un obiectiv generalizat. Astfel, medicul stomatolog va putea constata prezența tartrului și interveni în îndepărtarea acestuia.

În cazul unor pacienți cu malaliniament dentar se va recomanda un consult la medicul ortodont și se va putea tenta alinierea corectă a danturii prin aplicarea unui aparat dentar. De asemenea, s-a constatat că persoanele fumătoare sunt mai predispuse la a face gingivite: fumatul produce vasoconstricție, reducând astfel aportul de sânge și implicit nutrienți către gingie. Pacienții care au în familie membri cu patologie asemănătoare sunt mai predispuși a face gingivite, ei trebuind să acorde o atenție suplimentară igienei și consultului stomatologic periodic.

Trebuie efectuat diagnosticul diferențial cu alte tipuri de gingivite, precum gingivita hipertrofică – aceasta implică o cauză medicamentoasă (folosirea anumitor antiepileptice). Anumite condiții fiziologice, ce presupun schimbări majore hormonale, precum pubertatea, sarcina, pot favoriza apariția gingivitei. Un alt tip de gingivită este cea ulcero-necrotică; aceasta apare în condițiile coexistenței unei boli grave sau în cadrul unei expuneri la stress prelungit sau puternic.

Tratamentul gingivitei

Tratamentul gingivitei presupune în primul rând îndepărtarea agentului etiologic – placa bacteriană. Medicul stomatolog va interveni pentru a îndepărta tartrul și va efectua un periaj profesional. Dacă pacientul prezintă lucrări neadaptate, stomatologul va interveni în acest sens, îndepărtând obturațiile sau coroanele dentare neadaptate.

Medicul va instrui pacientul în vederea periajului corespunzător la domiciliu, dentar și interdentar (ața dentară, sistemele mai noi de curățare interdentară). Pacientul va fi informat de necesitatea înlocuirii periodice a periuței (fie ea clasică sau electrică), care se deformează și nu mai poate asigura o curățare performantă; de asemenea, în timp, se pot acumula microorganisme pe suprafața sa. Pentru a înlătura eficient și resturile din placa bacteriană care mai pot persista după curățarea mecanică a stomatologului, pacientului îi va fi recomandată utilizarea de două ori pe zi a unei ape de gură ce are în componență clorhexidină 0,2%. De asemenea, pot fi indicate dușurile bucale; acestea sunt îndeobște recomandate purtătorilor de aparate ortodontice fixe.

Dacă medicul consideră, poate administra suplimente de Tarosin, conținând rutozidă și acid ascorbic, pentru a reduce sângerările gingivale.

Scopul prevenției și/sau eliminării plăcii bacteriene este prevenirea unei infecții cu potențial de apariție a parodontitei.

Complicații

Dacă gingivita nu este tratată sau este tratată necorespunzător, ea poate evolua spre parodontopatii. Tratamentul gingivitelor complicate necesită antibioterapie pentru a putea împiedica multiplicarea bacteriană și a stopa infecția. Netratată aceasta va avea drept consecință distrugerea țesutului gingival și ulterior a dinților. În cazurile grave, care nu răspund la tratamentele conservatoare și la antibioterapie, va fi indicată intervenția chirurgicală de îndepărtare a porțiunii gingivale afectate – gingivectomia, consecutiv cu plastia țesutului restant. Uneori poate fi necesară extracția dinților, în cazul în care procesul de distrugere al lor este foarte avansat.