Sindromul postprandial tardiv este o afecțiune care apare rar la pacienții ce au suferit intervenții chirurgicale la nivelul stomacului. Acest sindrom se mai numește și sindrom hipoglicemic sau sindromul de dumping tardiv.
Etiopatogenia
Semnele clinice prezente în cadrul sindromul de dumping tardiv se manifestă ca urmare a unui răspuns exagerat a celulelor secretoare de insulină. Astfel, glicemia crește ca urmare a absorbției glucozei rezultate din digestie. Pancreasul va secreta o cantitate mare de insulină, ceea ce va determina apariția hipoglicemiei. Aceste procese pot fi interpretate ca o tulburare hiperinsulinică funcțională.
Simptomele sindromului postprandial tardiv
Simptomele apar la 2 – 3 ore după mesele bogate în dulciuri. Debutul este insidios, pacientul prezentând oboseală, astenie, cefalee. Ulterior, pot apărea și alte simptome, precum: palpitații, tremurături, transpirații, senzație accentuată de foame, neliniște, paloare. În cazurile grave se poate ajunge până la comă. Aceste simptome sunt asociate sub forma unei crize, care dispare la ingerarea dulciurilor.
Diagnosticul
Diagnosticul se stabilește de către medicul specialist pe baza anamnezei, a semnelor clinice și a interpretării rezultatelor obținute prin diferite investigații medicale. Prin anamneză se poate face diferența între sindromul postprandial tardiv și cel precoce, pe baza intervalului de timp dintre ingerarea alimentelor și momentul apariției simptomelor, precum și evoluția acestora la administrarea de insulină. Astfel, în sindromul postprandial tardiv simptomele apar la 2 – 3 ore după terminarea mesei, în timp ce în sindromul postprandial precoce, simptomele apar imediat după masă. În cadrul sindromului tardiv, administrarea glucozei accentuează criza. Bolile endocrine în care glicemia scade prezintă și alte simptome caracteristice și astfel, pot fi distinse de această patologie.
Analizele de laborator arată o glicemie scăzută în timpul crizei. Scăderea glicemiei este direct proporțională cu severitatea simptomelor prezentate de pacient. Se poate efectua testul hipoglicemiei induse de insulină.
Tratamentul în sindromul postprandial tardiv
– Alimentația
Cea mai importantă măsură terapeutică este igiena alimentară. Sunt indicate mesele fracționate și dese, cu alimente puține. Sunt recomandate alimentele bogate în proteine, grăsimi, vegetale, în special dacă pacienții nu prezintă diaree. Hidrații de carbon, de tipul amidonul sunt bine tolerați de către pacient. Sunt interzise alimentele dulci, laptele, supele de carne și alimentele fierbinți. Se recomandă consumul lichidelor doar între mese.
La pacienții care prezintă și hipokalemie este indicată înlocuirea sării (clorurii de sodiu) cu sare de potasiu (clorură de potasiu). Este de preferat a se consuma aproximativ 2 – 3 grame pe zi.
Pacientului îi este recomandat să aibe câteva cubulețe de zahăr pentru combaterea hipoglimiei. În criză se administrează cantități mici de zahăr, pentru a nu declanșa un nou acces hipoglicemic.
– Postura
Pentru prevenirea apariției simptomelor este indicat repausul în poziția culcat timp de o oră de la terminarea mesei. În unele cazuri severe, este recomandat ca pacientul să mănânce în poziția orizontală.
– Tratamentul medicamentos
În cazul în care crizele persistă, sunt administrate medicamente anticolinergice înainte de a consuma alimente. Acestea au rolul de a reduce excitabilitatea reflexă și împiedică sau atenuează crizele.
– Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este indicat în cazurile grave. Astfel, se poate recomanda:
- conversia rezecției de tip Bilroth II în Bilroth I
- interpoziția unei anse jejunale între bontul gastric și duoden; astfel, prin refacerea circuitului alimentar se mărește capacitatea rezervorului gastric și se suprimă trecerea bruscă a alimentelor în intestin
- vagotomia (secționarea nervului vag)
Evoluția și prognosticul
Evoluția și prognosticul acestui sindrom sunt favorabile. Simptomele dispar în câteva săptămâni dacă pacientul respectă un regim alimentar corespunzător, indicat de către medicul specialist. Manifestările specifice pot reapare dacă nu sunt respectate regulile alimentare sau dacă pacientul experimentează situații stresante.
Profilaxia
În cazul pacienților cu excitabilitate nervoasă crescută sau care prezintă simptomele specifice sindromului postprandial tardiv sunt recomandate intervențiile chirugicale care mențin continuitate circuitului digestiv.
