Sigilarea smalțului dentar este o metodă de prevenire a cariei dentare. Sigilarea smalțului dentar constă în deretentivizarea sistemului de fisuri şi fosete ale dintelui prin aplicarea unui material plastic (compozit) care se întăreşte pe suprafaţa acestuia. Astfel, sigilarea smalțului dentar protejează dinții și previne apariția cariei dentare, fiind recomandată pentru copii, cât mai aproape de ieșirea dintelui pe arcadă.
Materialele de sigilare dentară
Rășinile adezive (compozit) sunt folosite pentru a obtura fisurile şi şanţurile smalțului dentar la nivelul cărora pot apărea cariile dentare. Astfel, se realizează o barieră între agenţii patogeni microbieni şi smalţul dentar .
Ahovuo şi col. (2004, citați de Duggal 2005) au arătat că materialele răşinice de sigilare (compozite) au redus apariţia cariilor cu 57% .
Sigilarea (Protecția) smalțului dentar
Protecţia împotriva cariilor dentare oferite de sigilări este întărită de observaţiile bacteriologice care arată că acestea au efect inhibitor asupra Streptococus mutans şi Lactobacilus acidofil. Gravarea acidă, sigilarea şi efectul antibacterian al fluorului inhibă bacteriile cariogene aflate sub sigilare.
Going şi col. (1978, citat de Preetha 2007) au demonstrat că în 89% din cazurile urmărite cariile dentare active au devenit inactive prin sigilare.
Azarpazhooh şi col. (2008) au studiat efectul toxic al materialelor de sigilare cu privire la eliminarea de monomeri: glycidyl methacrylat, triethylene glycol dimethacrylate şi dimethacrylate . Nu s-au găsit cantităţi detectabile eliminate la nivelul cavităţii bucale.
Etapele realizării unei sigilări ale smațului dentar cu materiale compozite sunt:
1. izolarea dintelui ( digă, rulouri de vată)
2. curăţarea suprafeţei ocluzale
3. gravarea acidă a smalţului timp de 20 de secunde, spălarea acidului cu apă timp de 20 de secunde şi uscarea suprafeţei dintelui. Dacă suprafaţa se contaminează cu salivă, se reia gravarea acidă timp de 15 secunde.
4. aplicarea unui strat subţire de material compozit care să cuprindă în totalitate şanţurile şi fisurile ocluzale şi fotopolimerizarea acestuia 20 de secunde
5. verificarea sigilării în ocluzie după înlăturarea izolării
6. finisarea cu gume, piatra ponce, discuri
Prevenirea cariilor dentare
Tratarea cariilor dentare la fiecare copil trebuie să cuprindă o îngrijire preventivă, cu implicarea părinților și a îngrijitorilor. Se urmărește apariția unor noi carii dentare atât în dentiția temporară, cât și în cea permanentă.
Profilaxia cariei dentare se poate institui precoce pentru a preveni instalarea acesteia, dar și pe parcursul evoluției bolii. Astfel, profilaxia este formată din trei stadii :
1. Prevenţia primară: are scopul de a preveni apariţia primelor semne de boală (caria incipientă), presupunând un tratament etiologic. OMS recomandă patru metode de a realiza prevenţia primară: corectarea şi controlul igienei, corectarea şi controlul dietei, fluorizare sistemică şi locală, sigilarea.
2. Prevenţia secundară: are scopul de a limita progresia bolii şi prevenirea apariţiei unor noi leziuni prin intervenţia în stadiile incipiente ale bolii.
3. Prevenţia terţiară: are ca scop limitarea avansării bolii şi prevenirea complicaţiilor pulpare şi periapicale.
Academia Americană de Pediatrie recomandă efectuarea sigilărilor cu materiale adezive răşinice. Acestea sunt sigure, eficiente în prevenirea apariţiei cariilor dentare în zonele de risc, fisuri şi şanţuri ale smaltului dentar. Aplicarea materialului de sigilare peste suprafeţe ce prezintă leziuni incipiente carioase poate inhiba progresia leziunilor. Suprafeţele dentare alese pentru sigilare trebuie evaluate atent. Astfel, dinţii ce prezintă leziuni carioase la nivelul dentinei sau carii interproximale să nu fie sigilaţi, aceştia având indicaţie de restaurare prin obturaţii (*plombe*).
