Blastomul reprezintă o tumoră embrionară ce are cel mai probabil o cauză genetică. Aceasta se formează în timpul dezvoltării țesuturilor și a organelor. De aceea, originea acestor tumori nu este elucidată, celulele care o formează fiind foarte puțin diferențiate. De ce mai multe ori, tumora poate conține țesut mezenchimal sau epitelial. 

Blastomul este o tumoră ce are o dezvoltare extrem de rapidă. Drept urmare, la foarte puțin timp după diagnosticare (aproximativ o săptămână) este recomandat a se efectua o intervenție chirurgicală pentru a o elimina. Riscurile efectuării operației cresc dacă nu se efectuează la scurt timp de la stabilirea diagnosticului. 

Tratamentul standard al blastomului constă în extirparea tumorii pe cale chirugicală, radioterapie și chimioterapie. 

Tipurile de blastom

Blastomul poate fi clasificat în funcție de locația unde se dezvoltă, astfel:

• neuroblastom (localizat la nivelul celulelor imature din sistemul nervos central, dar nu la nivelul creierului)
• retinoblastom (localizat la nivelul retinei)
• blastom pleuropulmonar (localizat la nivelul plămânilor)
• hepatoblastom (localizat la nivelul ficatului)
• pancreatoblastom (localizat la nivelul pancreasului)
• nefroblastom (localizat la nivelul rinichilor)

Când apare blastomul?

Blastomul este o tumoră caracteristică copiiilor, la adulți apare foarte rar. Cei mai des diagnosticați sunt copiii cu vârste sub 5 ani. Cu toate acestea, pot fi depistate cazuri de blastom încă de la naștere. Cu cât vârsta la care este diagnosticat copilul este mai mică, cu cât răspunsul la tratament este mai ridicat. 

Durata tratamentului

Durata tratamentului diferă în funcție de mai mulți factori, precum: starea de dezvoltare a blastomului, viteza cu care celulele proliferează, tratamentul principal utilizat, dar și alte tratamente asociate acestuia. 

Rata de succes pentru vindecarea blastomului este de 75 - 90%. 

Posibile efecte adverse ale tratamentului

Cele mai comune reacții adverse sunt cele caracteristice intervenției chirurgicale:

• infecții
• hemoragii
• afectarea nervilor, a vaselor de sânge în timpul operației
• complicații ale anesteziei
• durerea

Chimioterapia este asociată cu următoarele reacții adverse:

• fatigabilitate
• stări de greață și vomă
• căderea părului
• modificări structurale și de aspect la nivelul pielii, al unghiilor

Stabilirea tratamentului

Pentru a stabili un tratament adecvat, medicul specialist realizează o anamneză detaliată, precum și o serie de analize și investigații. Este foarte important de stabilit tipul blastomului, locația acestuia, stadiul de dezvoltare și dimensiunea tumorii. 

Medicul poate recomanda efectuarea unei intervenții chirurgicale. De cele mai multe ori, aceasta este asociată cu chimioterapia și radioterapia. După efectuarea operației, pacientului îi este recomandat să meargă la controale de rutină regulate, pentru a preveni apariția complicațiilor. 

Recidiva blastomului

Blastomul este una dintre tumoriile care pot reapărea, chiar dacă a fost îndepărtată. Originea blastomului poate fi păstrată sau poate fi localizat în altă zonă din organism. 

Pacienții cu blastom prezintă o rată generală de supraviețuire în jur de 70%. Aceasta diferă în funcție de tipul de blastom, localizarea acestuia și stadiul de dezvoltare în care se află. Copii au o rată de supraviețuire net superioară comparativ cu adulții.