Rinoplastia reprezintă o procedură chirugicală, ce are ca scop remodelarea aspectului nasului. Această intervenție estetică poate remedia și unele probleme funcționale ale nasului, precum deviația de sept, cornetele înfundate, traumatismele. Astfel, facilitează respirația și funcționarea corespunzătoare a aparatului respirator. 

Tipuri de rinoplastie

Există patru tipuri de rinoplastie, care se utilizează în funcție de problema pe care pacientul o dorește rezolvată. Astfel:

1. Rinoplastia augmentativă

Aceasta este folosită în cazurile în care pacienții doresc să își mărească anumite zone ale nasului. Dacă este practicată pentru a remodela cartilajele laterale inferioare sau superioare, se pot utiliza grefe. 

2. Rinoplastia reductivă

Acest tip de rinoplastie favorizează reducerea anumitor zone ale nasului, precum: vârful nazal, puntea, nările. În cazul reducerii vârfului nazal se remodelează sau se îndepărtează cartilajul care îl suportă. Pentru a remodela puntea, se va reduce cartilajul și osul care determină apariția curburii. 

3. Rinoplastia reconstructivă

Acest tip de rinoplastie este unul destul de complex, uneori find necesare două intervenții chirurgicale. Este utilizată atât în scop estetic, cât și medical. 

4. Rinoplastia post-traumatică

Această intervenție este folosită doar cu scop medical, pentru a remoda aspectul și a restabili funcția nasului în cazul unor accidente. În cadrul acesteia pot fi tratate fracturi craniene, deformări, devieri. 

Intervenții chirurgicale asociate rinoplastiei

În cadrul operației de rinoplastie, chirurgul poate apela și la alte tehnici, precum:

- Septoplastia

Aceasta are scopul de a corecta deviația de sept. Astfel, aspectul și capacitatea pacientului de a respira fără dificultate sunt ameliorate. 

- Transplantul de cartilaj

Transplantul de cartilaj este folosit pentru a realiza rinoplastia de augmentație sau reconstructivă. Chirurgul poate transplanta cartilaj de la nivelul urechilor sau al coastelor. Cartilajul urechilor este utilizat în cadrul modificărilor de mică amploare, în timp ce cartilajul costal este folosit în cadrul unor intervenții mai complexe.

Cui îi este adresată?

Persoanele care pot apela la această intervenție chirurgicală sunt:

• persoanele care doresc să-și îmbunătățească aspectul nasului (nasul este prea mare sau prea mic, raportat la mărimea feței; forma acestuia este asimetrică; vârful nasului este prea ascuțit; existența unor protuberanțe la acest nivel)
• persoanele care au suferit un traumatism și doresc să își recapete aspectul și / sau funcționalitatea nasului 
• persoanele care suferă de deviație de sept
• persoanelor de sex feminin care au vârsta peste 16 ani și au acordul părinților, în cazul celor minore
• persoanelor de sex masculin care au vârsta peste 17 ani și au acordul părinților, în cazul celor minore

Durata tratamentului

Rinoplastia poate avea o durata diferită în funcție de pacient și de modificările pe care chirurgul le face. Astfel, durata minimă poate varia între 1 - 3 ore. Ca în cazul oricărei operații, dacă apar complicații, durata acesteia poate crește. 

Etapele rinoplastiei

1. Consultul

În cadrul consultului, chirurgul decide ce tehnică va aborda. De asemenea, împreună cu pacientul va hotărî aspectul final al nasului după operație, în funcție și de forma și fizionomia feței. Este important a se analiza cu atenție exteriorul și interiorul nasului, pentru ca eventualele modificări aduse aspectului acestuia să nu afecteze capacitatea pacientului de a respira. 

Fotografierea nasului și folosirea unui program de simulare pentru ca pacientul să știe care ar trebui să fie rezultatul se vor face în aceeași zi cu operația. 

Este recomandat ca pacientul să informeze medicul cu privire la alergiile cunoscute de acesta, la tratamentele pe care le are, afecțiunile de care suferă. Tratamentul cu aspirină și alte anticoagulante este indicat a se întrerupe cu două săptămâni înainte de intervenția chirurgicală.

De asemenea, este de preferat ca pacientul să renunțe la fumat cu câteva luni înainte de operație. Studiile au demonstrat că perioada de recuperare este mai lungă la fumători, comparativ cu nefumătorii. Este important de menționat că fumatul este interzis până la realizarea vindecării complete. 

2. Anestezia

În funcție de complexitatea operației, medicul poate alege tipul anesteziei folosite:

• anestezie locală
• anestezie generală
• sedarea

3. Intervenția chirurgiclă

Pentru realizarea rinoplastiei, chirurgul va realiza incizii mici, care pot fi în interiorul nărilor sau între acestea. Rinoplastia închisă presupune realizarea incizilor doar la interiorul nărilor, în timp ce rinoplastia deschisă presupune și incizii la exteriorul nasului.

Urmează separea pielii de cartilaj și de os și debutul remodelării. Se va aplica tehnica stabilită de chirug, care poate fi reductivă, augmentativă cu sau fără transplat de cartilaj, precum și corectarea defectelor existente. 

Pentru remodelarea structurilor nazale se pot utiliza:

• grefe de cartilaj autolog, ce sunt recoltate de la nivelul septului nazal
• cartilaj de la nivelul urechilor (intervenții cu modificări minore) sau al coastelor (intervenții complexe)
• os de la nivelul craniului
• implanturi pe bază de silicon (prezintă un risc mai crescut de infecții)
• acidul hialuronic, țesutul adipos (folosite cu rolul de a estompa anumite defecte sau în cadrul augmentației)

La finalul intervenției, chirurgul va sutura inciziile. În interiorul nărilor, acesta poate introduce splinturi de suport. 

O a două rinoplastie poate fi efectuată după cel puțin un an de la prima intervenție chirurgicală. 

Posibile efecte secundare

Ca orice intervenție chirurgicală și rinoplastia are unele efecte și complicații care pot apărea ulterior operație, precum:

• infecții
• complicații asociate anesteziei
• sângerări
• durere
• amorțeală
• aspectul nazal nu este cel dorit
• dificultăți ale respirației
• perforația septului

Recuperarea

În primele zile după intervenția chirurgicală, pacienții pot experimenta discomfort local. Acestora le este recomandat să stea în repaus la pat, capul să fie așezat într-un plan superior față de restul corpului și să fie ținut nemișcat cât mai mult timp. Această poziție are rolul de a reduce inflamația, edemul și sângerările. 

În interiorul nasului sunt fixate splinturi de suport, ce mențin căile aeriene deschise. La exterior, sunt plasate bandaje cu scopul de a preveni eventuale infecții, dar și de a proteja zona. Acestea vor fi înlăturate după aproximativ o săptămână de la operație. 

Pot apărea sângerări nazale sau scurgeri de mucus în primele zile. În acest caz, se va pune un bandaj sub vârful nasului pentru a le colecta. Aceasta se schimbă constant. La nivelul nasului, apar echimoze și edem, care vor dispărea în două săptămâni. Pleoapele pot avea o culoare negru-albăstrui, care poate persista până la trei săptămâni. 

Pacientul poate efectua activități de intensitate scăzută după două săptămâni de la operație. Activitățile de intensitate ridicată este recomandat a se efectua la un interval de două luni. 

Pacientul poate resimți amorțeală la nivelul nasului chiar și după două luni, dar senzația se va estompa în timp. De asemenea, rezultatul final poate fi observat după aproximativ șase luni. 

Este recomandat a se reduce cantitatea de sare consumată și a nu se pune gheață la nivelul nasului. Sunt recomandate fructele, legumele și alimentele care conțin cantități mari de fibre, pentru a preveni apariția constipației. În caz contrat, încordarea poate crește presiunea la locul intervenției chirurgicale. Tot pentru a reduce presiune în această zonă este indicat a nu se purta ochelari pentru cel puțin o lună.

Râsul în exces poate crea discomfort la nivelul nasului. Periajul arcadei superior este bine a se realiza cu atenție. Iar vara, este util a se utiliza o cremă de protecție solară, pentru ca razele soarelui să nu decoloreze pielea din jurul nasului. 

Rata de succes este situată între 85 - 90%.