Ce sunt pilomicozele?

Pilomicozele reprezintă afecţiuni fungice localizate la nivelul tegumentelor cu păr, ele afectând foliculul pilos şi foliculul sebaceu. Aceste infecţii sunt determinate de un tip de fungi numiţi dermatofiţi. Toate afecţiunile din această categorie poartă denumirea generică de tinea, la care se adăugă localizarea anatomică sub forma unui termen latin, de exemplu: tinea capitis este o infecţie fungică localizată la nivelul capului. Pilomicozele sunt extrem de contagioase şi frecvent întâlnite la copii.

Câteva cuvinte despre dermatofiţi

Dermatofiţii sunt organisme eucariote. Ei reprezintă un grup de ciuperci pluricelulare care utilizează keratina ca element nutritiv. Keratina este principalul element de la nivelul părului, atingând un procent de 85% din totalul componentelor.

În funcţie de calea de infecţie, dermatofiţii pot fi de 3 tipuri:

•                    Antropofili – în acest caz infecţia se răspândeşte de la o persoană la alta;
•                    Zoofili – infecţia se transmite de la animal la om;
•                    Geofili – infecţia se transmite din sol la om.

Clasificarea infecţiilor fungice cutaneo-mucoase

În funcţie de localizare, infecţiile fungice cutaneo-mucoase pot fi împărţite în:

•           Dermatofiţii ale pielii glabre;
•           Dermatofiţii ale pielii cu păr (pilomicozele);
•           Onicomicoze;
•           Dermatofitide (micide).

La rândul lor, pilomicozele pot fi de 3 tipuri:

•           Ectotrix – fungii afectează exteriorul (învelişul) firului de păr;
•           Endotrix – fungii pătrund în interiorul firului de păr;
•           Ecto-endotrix – este afectat atât interiorul, cât şi exteriorul firului de păr.

Dermatofiţii ale pielii păroase (pilomicozele)

1. Tinea capitis

Localizare: scalp.

Vârsta la care apare: predominant în copilărie – cel mai frecvent între 6 şi 10 ani, dar au fost descrise şi cazuri la adulţi sau bătrâni.

Etiologie: Trichophyton tonsurans (90% din cazuri), Microsporum canis, Microsporum audouinii.

Transmitere: contact direct cu altă persoană infectată sau animal infectat.

Forme: tinea capitis se poate clasifica în două forme: forma uscată şi forma inflamatorie.

Forma uscată de tinea capitis

Forma uscată poate îmbrăca la rȃndul ei 3 forme clinice diferite: microsporia, tricofiţia si tinea favosa (favus). Le vom descrie pe rând:

A. Microsporia:

•    Reprezintă o parazitare de tip ectotrix, foarte contagioasă;
•    Băieţii sunt mai frecvent afectaţi decât fetiţele;
•    Manifestări clinice (click aici pentru imagine): zone alopecice (în care lipseşte părul sau este foarte puţin) de dimensiuni mari şi puţine numeric. Firele de păr existente la locul leziunii sunt cenuşii, nelucioase şi au dimensiuni diferite, ele fiind rupte neuniform de la locul emergenţei. Zona afectată apare sub forma unei plăci de culoare gri;
•    Afectarea cutanată se poate însoţi de adenopatie, adică de o inflamaţie a ganglionilor locali.

B. Tricofiţia:

•    Reprezintă o parazitare de tip endotrix;
•    Băieţii sunt mai frecvent afectaţi decât fetiţele;
•    Manifestări clinice (click aici pentru imagine): zone alopecice (în care lipseşte părul sau este foarte puţin) multiple şi de dimensiuni mici. Firele de păr de la locul leziunii sunt rupte de la emergenţă, ceea ce dă aspecul unor ,,puncte negre”.

C. Tinea favosa (favus)

•    Reprezintă o parazitare de tip endotrix;
•    Este cea mai puţin contagioasă formă de pilomicoză, dar are o evoluţie cronică, severă ce poate afecta toată pielea scalpului;
•    Manifestări clinice (click aici pentru imagine): afecţiunea debutează sub forma unor zone eritematoase mici, uşor adȃncite, pe care apar scuame (coji) aderente, galbene, alcătuite din dermatofiţi şi detritusuri celulare. Aceasta zonă poartă denumirea de godeu favic. Firele de păr sunt decolorate, mate. Leziunea are un miros caracteristic, neplăcut, asemănător urinii de şoarece.
•    Adenopatia este întotdeauna prezentă la nivel laterocervical sau occipital;
•    Prognostic: această afecţiune persistă şi după pubertate şi poate duce la alopecie cicatriceală definitivă.

Forma inflamatorie de tinea capitis – numită Kerion celsii

•    Afectează scalpul şi barba;
•    Este de obicei o formaţiune unică (poate fi şi multiplă) şi foarte dureroasă;
•   Manifestări clinice (click aici pentru imagine): are aspectul unei formaţiuni pseudotumorale, cu o suprafaţă ce sângerează uşor şi este acoperită de cruste (coji). La palpare, zona afectată este moale datorită pungilor de puroi de sub tegument. Firele de păr devin friabile şi se îndepărtează foarte uşor, dar nu cad singure. De la nivelul foliculului pilos se poate exprima puroi, formaţiunea luând aspectul unui fagure de miere.
•    Prognostic: în lipsa unui tratament complet şi corect, kerion celsii poate rezulta în alopecie permanentă la locul leziunii.

2. Tinea barbae (sicozis micotic)

Localizare: firele de păr de la nivelul bărbii şi mustăţii – doar bărbaţii sunt afectaţi (foarte rar şi femeile cu hirsutism).

Vârsta la care apare: adult.

Etiologie: Trichophyton verrucosum, Trichophyton mentagrophytes, Trichophyton rubrum.

Transmitere: contact direct cu un animal infectat, de aceea afecţiunea este mai frecventă la fermieri.

Manifestări clinice (click aici pentru imagine):

•           Leziuni superficiale, de obicei rotunde, cu suprafaţa boselată, uşor supradenivelate, ce îmbracă un aspect inflamator. Leziunea se poate însoţi de numeroase pustule;
•           Firele de păr de la nivelul leziunii sunt uşor de îndepărtat prin pensare;
•           Simptomele variază de la prurit până la durere severă;
•           Este o parazitare este de tip ectotrix.

Cum se pune diagnosticul de tinea?

În cele mai multe cazuri, pilomicozele se pot diagnostica după efectuarea unui examen fizic. Aspectul caracteristic al leziunii şi localizarea pot fi de ajuns pentru medic. Cu toate acestea, există cazuri în care pacientul necesită o serie de investigaţii:

Examenul microscopic

Diagosticul de certitudine comun tuturor dermatofiţiilor este cel de laborator. Se recoltează  o probă de la nivelul zonei afectate (fir de păr sau tegument). Se acoperă preparatul cu o soluţie cu hidroxid de potasiu (KOH) pentru aproximativ 30 de minute, apoi se examinează la microscop. Paraziţii sunt recunoscuţi datorită structurilor caracteristice.

Examenul cu lampa dermatologică Wood

Acest test diagnostic consta în examinarea pielii cu ajutorul unei lămpi care emite raze ultraviolete de tip A. Analiza nu este dureroasă şi nu determină arsuri. Rezultatul este pozitiv în cazul în care se observă o fluorescenţă galben – verde la nivelul zonei afectate.

Este de reţinut faptul că Trichophyton tonsurans  – agentul principal cauzator al tineei capitis şi Trichophyton schoenleinii – agentul cauzator al favusului , nu produc fluorescenţă specifică sub lampa Wood.

Cultura fungică

Deşi este principalul test de diagnostic, datorită preţului ridicat şi a creşterii lente a fungilor este rar utilizat. Majoritatea ciupercilor pot ajunge şi la 4 săptămâni pentru a putea fi identificate în mediile de cultură. De aceea, acest tip de examinare este utilizat în cazurile în care trebuie luat în considerare un tratament de lungă durată.

Biopsie

Realizarea unei biopsii poate ghida tratamentul atunci când diagnosticul este dificil de stabilit, infecţia nu răspunde la tratamentul iniţial sau examenul microscopic este negativ.

Tratamentul pilomicozelor

Tratamentul medicamentos este stabilit de medic după diagnosticarea formei de dermatofiţie şi poate include următoarele:

•           antifungice sistemice: clotrimazol, miconazol, ketoconazol, naftifina, terbinafina etc;
•           antibiotice: utile în cazurile în care se suprapune o infecţie bacteriană;
•           glucocorticoizi: pot fi indicate în forme severe ale bolii.

În cazul pilomicozelor, tratamentul poate necesita asocierea mai multor categorii de medicamente, în special în afecţiunile cu evouţie îndelungată. În cazul în care aspectul clinic este sugestiv pentru o infecţie fungică, tratamentul trebuie instituit cât mai rapid pentru a preveni complicaţiile.

Durata tratamentului se adaptează în funcţie de evoluţia leziunii, dar acesta trebuie continuat până la vindecarea clinică şi negativarea testelor micologice.

Pe lângă tratamentul medicamentos, se poate indica incizia chirurgicală pentru drenarea unui kerion celsii sever.

Prevenirea dermatofiţiilor

•                    Nu împrumutaţi obiecte de igienă personală altora (haine, prosoape, lenjerie etc.);
•                    Nu purtaţi haine foarte strâmte;
•                    Evitaţi contactul cu animale care pot purta fungi (de exemplu cele care prezintă zone lipsite de blană său păr);
•                    Spălaţi părul şi hainele în mod regulat.