Sursa foto: stock.adobe.com

 

Date generale despre osteomielită

Osteomielita reprezintă o infecție localizată la nivelul osului și este o afecțiune, pe cât de rară, pe atât de severă. Osul se poate infecta prin doua modalitati –pe cale hematogenă,  infecție localizata într-o anumită parte a corpului care, pe calea sângelui, ajunge la nivelul osului (infecție secundară) sau pe cale directă, prin care infecția se datorează unei  fracturi deschise

sau unei intervenții chirurgicale.

Osteomielita poate îmbrăca o formă acută sau cronică și afectează, atât copiii, cât și adulții. Infecția la nivelul osului se poate petrece rapid sau se poate dezvolta pe parcursul unei perioade lungi de timp, iar netratarea ei poate cauza distrugerea permanentă a osului afectat. Agentul patogen în osteomielita variază de la caz la caz, în funcție de mecanismul prin care s-a produs infecția și de vârsta pacientului.

Care sunt cauzele osteomielitei?

În cele mai multe situatii, osteomielita apare prin diseminare hematogenă a microorganismului numit staphylococcus aureus si se datorează scăderii imunitare a organismului, cu slăbirea acestuia în lupta cu infecțiile. Alți germeni incriminați sunt: Streptococcus grup A și B, Hemophilus influenzae, specii Enterobacter.

În medie, doar 2 persoane din 10000 ajung să se confrunte cu această boală. Osteomielita afectează, atât adulții, cât și copiii și preponderent bărbații ( raportul bărbați : femei fiind de 4:1), afecțiunea manifestându-se, însă,  într-o manieră diferită. Pot exista diverse comorbidități care duc la afectarea sistemului imunitar al organismului și, astfel , creșterea riscului unei persoane de a dezvolta osteomielita, precum:

•         Diabetul zaharat
•         HIV/SIDA
•         Artrita reumatoidă
•         Utilizarea drogurilor prin injectare intravenoasă
•         Hemodializa
•         Consumul de alcool
•         Tratamentul prelungit cu corticosteroizi
•         Răni recente

Intervențiile  chirurgicale la nivelul oaselor, incluzând operațiile de protezare a genunchiului și a coapsei, pot, de asemenea, să crească riscul de infecție a osului.

Caracteristica osteomielitei la adulți și copii

La copii și adolescenți (5-15 ani), osteomielita apare, în general în formă sa acută. Înaintea pubertății infecția debutează în zona metafizara . Osteomielita acută se instalează rapid, este ușor de tratat și are o evoluție favorabilă. Osteomielita, la vârstă copilăriei, se desvolta, de cele mai multe ori la nivelul oaselor lungi ale membrelor superioaresi a celor inferioare.

În cazul adulților, osteomielita poate apărea, atât sub formă să acută (fte rar), cât și cronică. Persoanele cu diabet, infectate cu HIV/SIDA sau boli vasculare periferice sunt mai susceptibile să facă această boală, care persistă sau recidivează, în pofida tratamentului instituit. Infecția apărută la adulți este localizată cu precădere la nivelul coapselor, picioarelor și la nivel vertebral.

Manifestările osteomielitei

Osteomielita acută apare brutal și rapid, mai exact, în decursul a 7-10 zile. Tabloul clinic in cazul osteomielitei acute si cronice sunt asemănătoare și includ:

•         Febra (39-40 gr Celsius), frisoane, iritabilitate, fatigabilitate
•         Anxietate, stare generală proastă, puls rapid
•         Greață, vărsături, cefalee,
•         Sensibilitatea crescuta, inrosirea, creșterea temperaturii la nivelul infecției
•         Tumefiere locală
•         Durere spontană intensificată la atingere

Osteomielita apărută la nivel vertebral provoacă dureri de spate, în special în timpul nopții.

Osteomielita cronică are un debut insiduos și poate lua forma osteomielitei cronice apărute de la început, fără existența unui episod acut, sau poate lua forma osteomielitei cronice secundare, caz în care este precedat de fenomene de osteomielita acută. Forma cronică are în general un caracter nocturn, durerea fiind spontană, intermitentă  și diminuată în repaus. Această formă de osteomielita se poate datora unui tratament inadecvat al osteomielitei acute, diverselor infecții existente în organism date de Mycobacterium tuberculosis sau de speciile de Treponema. Forma cronică a osteomielitei este o infecție severă, persistentă. Astfel, vindecarea definitivă este dificilă, pacienții putând purta această infecție ani de zile.

Cum se pune diagnosticul de osteomielita?

Primul pas în diagnosticul acestei afecțiuni îl reprezintă examenul anamnestic, împreună cu examinarea clinică a pacientului, moment în care doctorul va cauta semnele infecției precum, tumefiere, durere, înroșire, creșterea temperaturii locale, tulburări de sensibilitate.

Testele de laborator – acestea includ: culturi bacteriene din sânge și țesut osos.

Antibiograma – se efectuează pentru instituirea antibioterapiei

Probele inflamatorii – prin care se urmărește determinarea valorilor reactanților de faza acută -proteinei C reactivă și a VSH-ului

Hemograma – aceasta va releva creșterea numărului de leucocite

Examenele imagistice –efectuarea de radiografii , CT, RMN, scintigrafie.

Biopsie aspirativa –se realizează cu ajutorul unui trocar sau cu un ac sub ghidaj radiologic, metodă prin care se obțin mostre de țesut afectat.

Toate aceste teste sunt necesare pentru localizarea infecției , identificarea gradului extinderii ei, precum și etiologia acestei afecțiuni, pentru conturarea diagnosticului și permiterea instituirii tratamentului.

Tratamentul osteomielitei

Cheia unui tratament eficient stă în diagnosticul precoce al bolii, astfel tratamentul osteomielitei se va face pe baza rezultatelor obținute în urma investigării pacientului. Tratamentul medicamentos va urmări dozarea corectă a antibiotocelor, conform antibiogramei, după obținerea probelor de laborator. Antibioticele se vor administra, pe o perioada de4 -6  săptămâni, acoperind un spectru cât mai larg de germeni.

În cazurile grave se va interveni chirurgical, se va realiza o toaletă minutiaosa locală, indepartandu-se  țesuturile devitalizate.

Complicațiile osteomielitei

Afecțiunea netratată poate avea consecințe grave, precum:

•         amputații la nivelul membrelor afectate
•         infecții generalizate (sepsis)
•         artrite
•         fracturi
•         tulburări de creștere ale membrelor

Profilaxie – previne înainte sa începi sa tratezi

Se poate spune, așadar, că osteomielita reprezintă o afecțiune redutabilă ce se poate solda cu sechele grave, fiind foarte dificil de tratat. Astfel, după cum este bine cunoscut faptul  că orice afecțiune este mai bine să fie prevenită, decât să se ajungă la tratarea ei, este recomandabil să știm cum să ne ferim de această boală.

Pentru întreținerea și întărirea sistemului imunitar, pentru a evita orice fel de infecție, mai ales în perioadele de primăvară, toamnă, în stres sau oboseală, este recomandabil să se consume alimente sănătoase cu efecte benefice asupra sănătății organismului, precum siropul de cătină sau echinaceea, neuitând  sa menționăm beneficiile majore antibacteriene,antiseptice, antimicrobiene, în special, eficiența cu care mierea de manuka poate combate infecțiile cu stafiloccocus aureus.

În cazul rănilor deschise, se impune o toaletă corespunzătoare și bandajarea lor în feșe sterile. La pacienții diabetici se recomandă atenție sporită asupra extremităților corpului (picioare), pentru identificarea unor eventuale răni și infecții care se vindecă mult mai greu, necesitând control medical regulat.

In cazul îmbolnăvirii, cu cât osteomielita este diagnosticată și tratată mai devreme, cu atât și prognosticul va fi mai bun pentru pacient. Astfel, tratamentul instituit precoce va preveni cronicizarea acestei afecțiuni. Pe lângă durerea și infecțiile repetate, ținerea sub control a osteomielitei  va asigura calea corectă spre vindecare.