Opistorchis felineus- generalităţi şi patologie

Generalităţi şi morfologie

Opistorchis felineus este un alt vierme parazit care face parte din clasa Trematoda, subîncrengătura Plathelmintes. Prezintă două forme de viaţă: viermele adult şi oul.

Viermele are o lungime de 8-12 mm şi o lăţime de circa 2-3 mm. Forma corpului este de vârf de lance. Prezintă o ventuză ovală situată subterminal. Ventuza ventrală este localizată în partea inferioară a corpului. Prezintă un înveliş numit cuticulă, lipsită de spini. Aparatul digestiv prezintă cecumuri neramificate. Testiculii sunt localizaţi în treimea inferioară, iar uterul cea mijlocie a corpului.

Ouăle sunt de formă ovalare. Au dimensiuni de circa 30 microni lungime şi 12-15 lăţime. Culoarea este galben-maronie. La un pol prezintă un capac denumit opercul, iar diametral opus o mică ridicătură numită pinten. Sunt embrionate.

Habitat

Parazitul trăieşte în căile biliare ale câinelui, pisicii, porcului şi uneori omului. S-a găsit şi la animalele sălbatice (porci mistreţi, urşi, vulpi, chiar şi la tigri).

Ciclul biologic

Ouăle sunt eliminate în mediul extern odată cu materiile fecale. Ajunse în apă, se transformă în miracidii. Acestea reprezintă, de fapt, larve cu cili. Aceste miracidii înoată şi ajung la prima gazdă intermediară. Aceasta este melcul de apă dulce din genul Bulimus sau Bithynia.

Melcul înghite miracidiul, care va ecloza. Ajunge în intestinul melcului şi se transformă în sporochist (larvă de gradul I). Urmează ca acesta să se transforme în redie (larvă de gradul II). În interior rediilor se dezvoltă cercari.

Cercarii părăsesc melcul şi caută a doua gazdă intermediară. Aceasta este peştele de apă dulce din familia Ciprinidae. Peşti din această familie sunt: crapul, mreana sau roşioara. Cercarii intră în peşte pe lângă solzii lui şi se localizează în ţesutul muscular. Aici se transformă în forma infectantă- metacercari.

Omul sau animalele se infectează prin consumul de peşte infectat cu metacercari, nepreparat termic suficient. Metacercarii ajung în intestinul subţire şi îşi pierd membrana. Migrează în căile biliare intrahepatice şi devin adulţi.

Boala

Se numeşte opistorcoză. Debutul este lent, iar incubaţia durează 3-4 săptămâni. Simptomele iniţiale includ:

Se produc inflamaţii uşoare, care determină fie obstrucţie biliară, fie icter.

În cazurile grave, apar complicaţii ca şi pancreatita acută sau cronică. Hepatita alergică sau ciroza hepatică apar des în cazurile severe.

Boala se asociază de multe ori cu cancerul epiteliului căilor biliare (cholangiocarcinom).

Diagnostic

Examenul coproparazitologic prin metode de concentrare evidenţiază ouăle cu aspect caracteristic. Se recomandă examinări repetate pentru siguranţa diagnosticului.

Tehnicile imunologice nu sunt foarte utile pentru că interferează cu alte boli parazitare. Prezintă multe rezultate fals-pozitive datorită existenţei altor antigene parazitare. Testul ELISA este unul dintre testele imunologice folosite.

Imunoglobulinele E (IgE serice) sunt crescute de până la 4 ori peste valorile normale.

Testul PCR (polymerase chain reaction) permite identificarea ADN-ului parazitar.

Tratament

Există o serie de medicamente utilizate contra opistorcozei. Printre acestea se numără: Albendazon, Mebendazol, Praziquantel sau Dehidroemetină.

Epidemiologie

Boala are o răspândire largă pe pământ. Este mai frecventă în zonele străbătute de râuri mari şi fluvii. În România cele mai multe cazuri se întâlnesc în Delta Dunării, iar în Europa în Germania şi Polonia. Cele mai multe cazuri din lume apar în Europa de Est şi în Rusia. Văile unor râuri precum Volga şi Nipru sunt zone endemice. Cazuri frecvente sunt întâlnite şi în sud-estul Asiei (Vietnam, Thailanda, Filipine).

Căi de transmitere

Principala cale de transmitere este consumul de peşte insuficient preparat termic. Tratamentul termic îndelungat este esenţial. Prin sărare, afumare şi uscare metacercarii nu sunt distruşi.  Consumarea de peşte crud din surse îndoielnice este o metodă aproape sigură de infecţie.

Măsuri de profilaxie

Printre măsurile profilactice importante se numără şi educaţia sanitară. Este esenţială pentru prevenţia infecţiei.

Carnea de peşte preparată termic suficient este sigură. O metodă de a distruge eventualii metacercari este congelarea cărnii de peşte pentru 5 zile la -12°C. Este interzisă hrănirea pisicilor sau câinilor cu peşte crud. Acesta poate fi contaminat, iar prin fecalele acestor animale ouăle parazitului vor fi răspândite.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!