Ce este mastita?

Mastita reprezintă o afecţiune inflamatorie a ţesutului mamar. Cel mai adesea afectează femeile care alaptează, unde poartă denumirea de mastită lactaţională sau puerperală. Mai rar poate să apară şi la femeile care nu alaptează, fiind denumită mastită non-lactaţională sau periductală. Cele mai expuse sunt fumătoarele, cele care suferă de diabet sau au un sistem imunitar scăzut. De obicei afectează un singur sân, rareori fiind prezentă şi afectarea bilaterală.

Mastita apare cu o frecvenţă de aproape 30%, în primele 3-6 săptămâni după naştere, uneori putând să apară şi mai târziu. Reprezintă unul din motivele pentru care femeile renunţă la alăptare. In cazuri foarte rare mastita poate afecta şi bărbaţii. In funcţie de concentraţia leucocitelor şi bacteriilor în laptele matern se pot distinge 2 forme de mastită: non-infecţioasă şi infecţioasă.

Cauze mastită

Există 2 cauze principale care pot determina apariţia acestei afecţiuni. Cea mai des întalnită este reprezentată de stază a laptelui la nivelul glandei mamare. Aceasta la rândul ei poate fi cauzată de poziţionarea incorectă a sugarului în timpul alăptării, de alăptări neregulate sau un duct blocat care nu permit golirea suficientă a laptelui. A doua cauză este determinată de prezenţa unui proces infecţios. Aceasta presupune existenţa unor agenţi patogeni care ajung la nivelul glandei mamare fie prin canalele galactofore în lobii glandei fie se răspândesc pe cale hematogenă sau limfatică şi se multiplică.

Agenţii patogeni incriminaţi sunt speciile de Staphylococcus epidermidis, mai rar Staphyloccocus aureus, precum şi Streptococcus oralis, Streptococcus salivarius, Streptococcus parasanguinis, foarte rar bacilul tuberculozei sau  treponemele sifilisului. Patogenii pătrund la acest nivel de obicei prin fisuri sau escoriaţii ale mamelonului, care apar în timpul alăptării. Alte cauze: îmbrăcăminte prea strâmtă sau piercingurile care pot creşte riscul apariţiei mastitei nonpuerperale.

Simptome mastită

Mastita poate fi acută sau cronică. In forma acută iniţial simptomele pot fi nespecifice asemănătoare unei răceli: febră, frisoane şi tremurături, stare generală de rău, oboseală, indispoziţie. Ulterior apare  durere şi roşeaţa la nivelul sânului afectat, senzaţie de arsură în timpul alăptării sau permanentă, zona devenind foarte dureroasă la atingere. Uneori se poate produce şi exteriorizarea unei secreţii purulente la nivelul mamelonului. Toţi aceşti factori  pot determina femeia să nu poate continua alăptarea.

Această afecţiune determină reducerea producţiei de lapte şi modificarea compoziţiei celulare a laptelui, astfel nivelurile de grăsime, carbohidraţi şi energie sunt mai scăzute comparativ cu laptele femeii neafectate.

Mastita cronică reprezintă o mastită acută netratată sau tratată necorespunzator. De asemenea ea poate să apară de la început în această forma având simptome mult mai uşoare.

 Diagnostic mastită

In general mastita nu e dificil de diagnosticat. Acesta se pune după un examen fizic ţinând cont de simptomele prezente. Un  semn clar este prezenţa roseţii şi tumefacţiei la nivelul sânului, dureroasă la atingere. Realizarea anamnezei va ţine seama caracteristicile simptomelor -durată de timp şi severitate- ,tehnica alăptarii, dacă pacienta respectivă a mai avut în trecut alte afecţiuni la nivelul sânilor.

In cazul în care simptomele sunt mai severe, iar pacienta nu răspunde la tratament, medicul poate preleva o probă de lapte. Aceasta va fi trimisă la laborator pentru a se determina dacă este infecţie bacteriană şi tipul bacteriei prezente. In acest mod medicul să poate alege cel mai bun tratament. Dacă semnele şi simptomele persistă după realizarea antibioterapiei este necesară o biopsie pentru a depista eventuala prezenţa a unui cancer de sân.

Tratament mastită

Tratamentul specific poate fi prescris numai după ce medicul va consemna vârsta pacientei, starea generală de sănătate, severitatea şi evoluţia afecţiunii, toleranţa la anumite medicamente. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice cu spectru larg pe o perioadă de 10-14 zile, analgezice pentru calmarea durerii, antipiretice pentru calmarea febrei. Chiar dacă simptomele se ameliorează după 1-2 zile de tratament, acesta nu trebuie oprit, altfel afecţiunea poate recidiva. Important este ca pacienta să nu întrerupă alăptarea, cu excepţia situaţiilor în care medicul interzice acest lucru. Antibioticele prescrise nu afectează sugarul, iar proprietăţile antibacteriene ale laptelui nu permit răspândirea infecţiei la sugar. Alaptarea va trebui să înceapă cu sânul afectat pentru a favoriza golirea acestuia. Alte modalităţi prin care pot fi ameliorate simptomele sunt:

·         Aplicarea unor comprese reci după alăptare pot reduce disconfortul.

·         Aplicarea unor comprese calde şi masaj uşor înainte de alăptare favorizează eliminarea mai uşoară a laptelui.

·         Odihnă

·         Consum crescut de lichide penru a menţine nivelul crescut de hidratare.

·         Evacuarea laptelui restant după alăptari.

·         Utilizarea unei pompe .

Din punct de vedere psihologic, apariţia afecţiunii poate fi un proces frustrant şi traumatizant , de ceea susţinerea emoţională a mamei este foarte importantă.

Prognostic  mastită

In lipsa unui tratament corespunzător, mastita se poate complica cu apariţia unui abces care va necesita drenaj chirurgical. De la acest nivel infecţia se poate transmite pe diferite căi ducând la apariţia abceselor retromamare, afecţiune mult mai severă. Este foarte important ca mastita sa fie diferenţiată de cancerul mamar inflamator, o forma rară de cancer care are simptome similare de roşeată şi umflătură; de aceea prezenţa la medic este obligatorie chiar dacă manifestările nu sunt foarte severe. De asemenea există posibilitatea apariţie recurenţelor mai ales în situaţia unui tratament întârziat.

Cum putem preveni mastita? O primă măsură ar fi o igienă corespunzătoare în perioada alăptării. Se pare că unele bacterii implicate în această patologie provin de pe tegument, mâini sau haine. Imbrăcămintea lejeră, confortabilă, precum şi o poziţie corectă de alăptare pot preveni apariţia afecţiunii. O altă metodă care ar putea preveni afecţiunea se pare a fi administrarea orală de lactobacili la pacientele cu sarcină avansată, care în antecedente au fost diagnosticate cu mastită lactaţională.