Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Zyrtec 10 mg/ml se comercializează sub formă de picături orale, soluţie. Fiecare ml de picături orale, soluţie de Zyrtec conţine ca substanță activă diclorhidrat de cetirizină 10 mg; o picătură de soluţie conţine diclorhidrat de cetirizină 0,5 mg. Cetirizina, un metabolit al hidroxizinei, este un antagonist puternic şi selectiv al receptorilor H1 periferici, făcând parte din clasa antihistaminicelor de uz sistemic. Ca excipienți, Zyrtec conține:
Diclorhidratul de cetirizină 10 mg/ml, picături orale, soluţie, este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta mai mare de 2 ani pentru:
Acest medicament nu este indicat a fi administrat în următoarele situații:
Sunt foarte rare. Poate apărea trombocitopenie.
Rare: hipersensibilitate.
Foarte rare: şoc anafilactic.
Cu frecvență necunoscută, pot fi întâlnite: creșterea apetitului, coșmaruri.
Mai puţin frecvente: agitaţie.
Rare: agresivitate, confuzie, depresie, halucinaţii, insomnie.
Foarte rare: ticuri.
Cu frecvență necunoscută: idei de suicid.
Mai puţin frecvente: parestezii.
Rare: convulsii.
Foarte rare: disgeuzie, sincopă, tremor, distonie, diskinezie.
Cu frecvenţă necunoscută: amnezie, tulburări de memorie
Foarte rare: tulburări de acomodare, vedere înceţoşată, mişcări oculogire.
Apare cu frecvență necunoscută vertijul.
Rare: tahicardie.
Mai puţin frecvente: diaree.
Rare: afectare a funcţiei hepatice (concentraţii plasmatice crescute ale transaminazelor, fosfatazei alcaline, γ-GT şi bilirubinei).
Cu frecvenţă necunoscută: hepatită.
Mai puţin frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii.
Rare: urticarie.
Foarte rare: angioedem, erupţie medicamentoasă fixă.
Cu frecvență necunoscută: pustuloză exantematică acută generalizată.
Cu frecvență necunoscută: artralgie.
Foarte rare: disurie, enurezis.
Cu frecvență necunoscută: retenție urinară.
Mai puţin frecvente: astenie, stare generală de rău.
Rare: edeme.
Rare: creştere în greutate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată
prin intermediul sistemului naţional de raportare.
Simptomele observate după administrarea unei supradoze de cetirizină sunt asociate în principal cu efecte asupra SNC sau cu manifestări care pot sugera un efect anticolinergic. Reacţiile adverse raportate după ingestia unei doze de cel puţin 5 ori mai mare decât doza zilnică recomandată sunt: confuzie, diaree, ameţeli, fatigabilitate, cefalee, stare generală de rău, midriază, prurit, nelinişte, sedare, somnolenţă, stupor, tahicardie, tremor şi retenţie urinară.
Nu există un antidot specific pentru cetirizină. În caz de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere. Lavajul gastric
poate fi avut în vedere la scurt timp după ingestia medicamentului. Cetirizina nu se elimină eficient prin hemodializă.
Trebuie manifestată precauție la pacienții cu factori predispozanți pentru retenție urinară (de ex. leziune a măduvei spinării, hiperplazie de prostată), întrucât cetirizina poate crește riscul de retenție urinară.
Se recomandă precauţie la pacienţii epileptici şi la pacienţii cu risc de convulsii.
Para-hidroxibenzoatul de metil şi para-hidroxibenzoatul de propil pot provoca reacţii alergice (posibil de tip întârziat).
Pruritul și/sau urticaria pot apărea atunci când administrarea cetirizinei este oprită, chiar dacă aceste simptome nu au fost prezente înainte de începerea tratamentului. În unele cazuri, simptomele pot fi intense și pot necesita reluarea tratamentului. Simptomele ar trebui să dispară atunci când tratamentul este reluat.
La pacienţii cu sensibilitate cunoscută, utilizarea concomitentă cu alcoolul etilic şi alte medicamente cu efect deprimant asupra sistemului nervos central poate determina scăderea suplimentară a vigilenţei şi afectarea performanţei, deşi cetirizina nu potenţează efectul alcoolului.
Pentru cetirizină, date colectate prospectiv cu privire la rezultatele sarcinilor nu sugerează un potenţial de toxicitate maternă sau fetală/embrionară superior ratelor de fundal. Studiile efectuate la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale. Se recomandă precauţie în cazul prescrierii la femeile gravide.
Cetirizina trece în laptele matern. Nu se poate exclude riscul de reacții adverse la sugarii alăptați. Cetirizina se elimină în laptele uman în concentraţii reprezentând 25% până la 90% din concentraţiile măsurate în plasmă, în funcţie de timpul de prelevare după administrare. Prin urmare, se recomandă precauţie în cazul prescrierii cetirizinei la femeile care alăptează.
10 mg o dată pe zi (20 de picături).
Nu există date clinice care să sugereze că dozele trebuie reduse la vârstnici, cu condiţia ca funcţia renală să fie normală.
Nu sunt disponibile date care sǎ documenteze raportul eficacitate/siguranţă la pacienţii cu insuficienţă renală. Deoarece cetirizina este în principal excretată pe cale renală în cazurile în care nu poate fi utilizat un tratament alternativ, intervalele dintre dozele administrate trebuie să fie individualizate în funcţie de gradul de insuficienţă renală.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii care au numai insuficienţă hepatică. La pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală se recomandă ajustarea dozei.
Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani: 2,5 mg de două ori pe zi (5 picături de două ori pe zi).
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: 5 mg de două ori pe zi (10 picături de două ori pe zi).
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: 10 mg o dată pe zi (20 de picături).
La copii şi adoloescenţi cu insuficienţă renală doza trebuie ajustată individual, în funcţie de clearance-ul renal al pacientului, de vârsta şi de greutatea sa.
Picăturile trebuie turnate într-o linguriţă sau diluate în apă, şi apoi administrate oral. Dacă se foloseşte diluarea, trebuie ţinut seamă de faptul că, în special pentru administrarea la copii, volumul de apă la care se adaugă picăturile, trebuie adaptat în funcţie de cantitatea de
apă pe care pacientul este capabil să o înghită. Soluţia diluată trebuie administrată imediat.
Măsurarea obiectivă a capacităţii de a conduce vehicule, a latenţei de adormire şi a performanţei la linia de producţie nu au evidenţiat efecte relevante clinic la doza recomandată de 10 mg. Totuşi, pacienţii care experimentează somnolenţă trebuie să se abţină de la conducerea vehiculelor, de la angajarea în activităţi potenţial periculoase sau manipularea de utilaje. Ei nu trebuie să depăşească doza recomandată şi trebuie să ia în considerare reacţia personală la acest medicament.
Perioada de valabilitate a produsului este de 5 ani.
După prima deschidere, perioada de valabilitate este de 3 luni.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.