1. Denumire, compoziţie şi clasa de medicamente din care face parte Beromun

Beromun 1 mg/ 5 ml conţine substanţa activă numită tasonermin 1 mg, ce face parte din categoria medicamentelor numite imunostimulatoare. Tasonermin este obţinut prin tehnologia ADN-ului recombinat şi este capabil să producă factor de necroza tumorală alfa 1a (TNF alfa – cu rol imunomodulator). Celelalte componente ale medicamentului Beromun sunt pulberea pentru soluţie perfuzabilă şi solventul pentru administrare parenterală. Flacoanele cu pulbere conţin: dihidrat de fosfat dihidrogenat de sodiu, dodecahidrat de fosfat disodic, clorură de sodiu, albumină serică umană. Fiolele cu solvent sunt alcătuite din clorură de sodiu (9 mg/ml) şi apă pentru preparate injectabile.

2. Indicaţii şi contraindicaţii Beromun

Indicaţii

Beromun este un medicament indicat adulţilor ca tratament în sarcomul de ţesut moale al extremităţilor, nerezecabil. Acesta se administrează în asociere cu medicamentul numit melfalan (agent alchilant bifuncţional) utilizând tehnica ,,perfuzarea loco-regională la un membru” (PLRM). Beromun se foloseşte ca adjuvant – anterior unei intervenţii chirurgicale ce are ca scop îndepărtarea unei tumori sau reducerea dimensiunilor acesteia, dar şi pentru prevenirea sau amânarea efectuării unei amputaţii de membru.

Contraindicaţii

•           hipersensibilitate la substanţa activă tasonermin sau la oricare din substanţele precizate la punctul 1;
•           afectarea cardiacă severă (de exemplu: ICC- insuficientă cardiacă congestivă clasa II, III sau IV NYHA, angină pectorală severă, embolie pulmonară recentă, infarct miocardic recent sau cu maxim 3 luni înaintea începerii tratamentului, aritmii severe, tromboza venoasă);
•           afectare pulmonară severă;
•           ulcer gastro-duodenal activ sau în antecedente;
•           tulburări hematologice severe: trombocitopenie (număr scăzut de trombocite), leucopenie (număr scăzut de leucocite), anemie, afecţiuni hemoragice acute;
•           ascita severă;
•           insuficienţă renală sau hepatica moderat- severă;
•           utilizarea altor medicamente pentru tratamentul afectării cardiace;
•           utilizarea de medicamente cu toxicitate cardiacă (de exemplu: antracicline) – Beromun poate creşte toxicitatea acestora;
•           hipercalcemie > 12mg/ dl;
•           sarcina şi alăptarea;
•           pacienţii ce au contraindicaţii la administrarea de anticoagulante sau substanţe vasopresoare;
•           limfoedem sever al membrelor.

3) Reacţii adverse şi supradozaj cu Beromun

Reacții adverse

• Reacţii adverse foarte frecvente (afectează 1 din 10 de persoane): greaţă, vărsături, aritmie cardiacă, hepatotoxicitate, febra (slabă până la moderată), frisoane, oboseala, dureri la nivelul membrului afectat.
• Reacţii adverse frecvente (afectează 1 din 100 de persoane): leucopenie, trombocitopenie, reacţii de hipersensibilitate, leziuni ale nervilos, cefalee, alterarea stări de conştientă, neurotoxicitate periferică, insuficienta cardiacă, tromboza venoasă sau arterială, şoc, hipotensiune arterială, detresa respiratorie, tulburări de tranzit intestinal (diaree sau constipaţie), edeme periferice, sindrom de compartiment, mialgii, proteinurie, transpiraţii nocturne, necroza tisulară la nivelul membrului afectat (poate fi atât de severă încât poate duce la amputarea membrului).
• Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează 1 din 1000 de persoane): sepsis, boala arterială ocluzivă periferică, edem pulmonar, gastrită erozivă, dureri abdominale (în etajul superior al abdomenului), onicomadezis (pierderea parțială a unghiei), creşterea nivelului de creatinina serică.

Supradozaj

• În cazul în care supradozajul se produce accidental, membrul trebuie spălat cu minim 2 litri de dextran 79 soluţie perfuzabilă intravenoasa sau o soluţie asemănătoare.
• Semnele de toxicitate sistemică ce pot apărea sunt: febră, aritmii cardiace, hipotensiune arterial, şoc, sindrom de detresă respiratorie. În acest caz se recomandă transferul pacientului la o secţie de Terapie Intensivă pentru monitorizarea funcţiilor hepatice şi renale. Pot apărea şi tulburări hematologie, precum: tulburări de coagulare, trombocitopenie sau leucopenie.
• Tratamentul cu medicamente anti-TNF alfa nu este recomandat.

4. Interacţiuni şi atenţionări speciale

Interacţiuni

• Până în prezent nu au fost efectuate studii care să ateste interacţiunea dintre Beromun şi alte medicamente. Trebuie informat medicul în cazul în care pacientul utilizează orice medicament cu sau fără prescripţie medicală.
• Reacţiile adverse poate creşte în cazul pacienţilor care sunt trataţi simultan cu Beromun şi interferon gama.
• Asocierea Beromun cu medicamente cardiotoxice sau hipotensive trebuie evitată (vezi contraindicaţii).

Atenţionări speciale

• Beromun trebuie administrat doar în centre cu unitate de terapie intensivă şi doar de către chirurgi cu experienţă în tratarea sarcomului de membru şi în procedura PLRM.
• Este recomandată purtarea de mănuşi în timpul manipulării solutiiei de Beromun. În cazul în care pulberea sau soluţia reconstituită intra în contact cu pielea sau mucoasele, este necesra clătirea cu apă din abundenţă.
• Beromun nu se administrează sistemic.
• Beromun conţine sodiu până la 77 mg per doza recomandată. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii ce urmează un regim controlat de sodiu.

Precauţii

• Sarcina şi alăptarea: Utilizarea de Beromun este contraindicata în sarcina. În cazul alăptării, este necesară oprirea acesteia timp de 7 zile după terminarea tratamentului cu Beromun.
• Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor: Nu este relevant.
• Latex: Ambalajul acestui medicament conţine latex, iar acesta poate provoca reacţii alergice severe.

5. Doze şi mod de administrare

Beromun se administrează împreună cu melfalan în cadrul perfuziei loco-regionale (PLRM).

Doze

Beromun:

–          Membru superior: 3 mg doza totală;

–          Membru inferior: 4 mg doza totală.

Melfalan:

Cantitatea de melfalan ce trebuie administrată se calculează cu ajutorul metodei litru- volum Wieberdink. Doza maximă nu trebuie să depășească 150 mg.

–          Membru superior: 13 mg/ litru volum perfuzat;

–          Membru inferior: 10 mg/ litru volum perfuzat.

Mod de administrare

Beromun se administrează prin tehnica perfuziei loco-regionale a unui membru (PLRM) în condiţii de uşoară hipertermie în timpul anesteziei. Fluxul sangvin de la nivelul membrului afectat este întrerupt pe durata manevrei. Nivelul de perfuzie se poate face la nivelul cailor arterelor iliace externe, femurale, femuro-poplitee, poplitee, axilare sau brahiale. Soluţia reconstituită se administrează în bolus. După 30 de minute de perfuzie cu Beromun se adaugă melfalan şi se continuă administrarea concomitentă timp de încă 60 de minute. Durata totală a perfuziei este de 90 de minute.

La sfârşitul PLRM, membrul trebuie spălat pentru a îndepărta orice cantitate restantă de Beromun şi melfalan. Spălarea se continua până când culoarea soluţiei perfuzabile devine roz limpede sau transparentă.

O nouă doză de Beromun se poate lua în considerare doar după 6 săptămâni de la prima doză.

Dacă utilizaţi mai mult Beromun: membrul afectat trebuie spălat imediat pentru îndepărtarea soluţiei, iar tehnica PLRM va fi oprită.

6. Alte informaţii

Cum se păstrează Beromun

Păstraţi la temperaturi între 2 şi 8 grade C, la frigider, în ambalajul original.

După reconstituire, medicamentul trebuie utilizat imediat.

Nu lăsaţi medicamentul la vederea sau la îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi Beromun după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Nu înlăturaţi medicamentul pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere

Conţinutul ambalajului

Beromun se găseşte sub formă de flacon de sticlă cu dop de cauciuc şi sigilat cu capac din aluminiu fără filet ce conţine pulbere pentru soluţie perfuzabilă, de culoare albă sau aproape albă. Fiolele cu solvent conţin 5 ml clorură de sodiu pentru preparate injectabile.

Fiecare ambalaj conţine 4 flacoane cu pulbere şi 4 fiole cu solvent.