Azitromicina este un antibiotic ce face parte din clasa de antibiotice numite macrolide. Azitromicina se folosește pentru a trata diferite infecții determinate de bacterii. Azitromicina se găsește sub formă de comprimate filmate, de formă alungită, de culoare albă și prezintă un șanț adânc de rupere pe o parte.

Azitromicina – Indicații

Azitromicina este un medicament care se prescrie pentru tratamentul anumitor infecții bacteriene, precum:

–        Infecții ale căilor respiratorii superioare, inclusiv inflamația sinusurilor (sinuzită) și inflamația amigdalelor (amigdalită), inflamația faringelui (faringită), inflamația urechii medii (otita);

–        Infecții ale tractului respirator inferior: bronșită acută, bronșită cronică acutizată, pneumonie alveolară și interstițială;

–        Infecții la nivelul pielii: impetigo (infecție a tegumentului cu pustule care conțin puroi), eritem migrator (o primă etapă a bolii Lyme), erizipel (inflamația pielii la nivel facial și la nivelul picioarelor), piodermită secundară (infecție a tegumentului cu bacterii care produc supurație);

–        Infecții la nivelul tubului digestiv cauzate de Helicobacter pylori;

–        Boli cu transmitere pe cale sexuală: cervicita necomplicată (inflamația colului uterin), uretrita (inflamația uretrei), cauzate adesea de Chlamydia trachomatis

–        La pacienții infectați cu HIV și care au valorile serice ale limfocitelor CD4 sub 100/mm sunt indicate comprimatele de Azitromicină pentru a preveni infecția cu Mycobacterium avium intracellulare;

Azitromicina – Contraindicații

Nu trebuie să luați Azitromicină dacă sunteți alergic la:

• azitromicină;
• eritromicină;
•  orice alt antibiotic care face parte din clasa macrolidelor sau ketolidelor;
•  oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, amidon glicolat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu, alcool polivinilic parțial hidrolizat, dioxid de titan(E 171), talc, lecitină din soia, gumă Xanthan).

După cum am prezentat mai sus, medicamentul conține lecitină de soia. Dacă sunteți alergic la arahide sau soia nu utilizați acest medicament.

Este interzis consumul de Azitromicină dacă folosiți  concomitent alcaloizi din secară cornută (ergotamină, dihidroergotamină).

Ce reacții adverse  Azitromicină

Ca majoritatea medicamentelor, Azitromicina poate provoca anumite reacții adverse, cu toate că nu apar la toți indivizii.

Există o serie de reacții adverse grave:

-În cazul în care prezentați una din următoarele reacții alergice severe, nu mai luați acest medicament și adresați-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeți la cel mai apropiat spital de urgență:

–        Dificultate bruscă în a respira, a înghiți sau a vorbi;

–        Umflarea limbii, buzelor, a feței și gâtului;

–        Amețeală severă sau colaps;

–        Erupție severă (urticarie) cu mâncărime pe tot corpul;

-Dacă apar oricare din următoarele reacții adverse, prezentați-vă imediat medicului dumneavoastră:

–        Diaree severă (cu urme de sânge sau care persistă în timp);

–        Îngălbenirea pielii sau a sclerelor (albul ochilor);

–        Dureri severe la nivelul abdomenului și spatelui (posibil cauzate de inflamația pancreasului);

–        Erupții pe piele cauzate de lumina soarelui;

–        Vânătăi sau sângerări neobișnuite;

–        Bătăi neregulate ale inimii;

Reacții adverse foarte frecvente (sunt afectați mai mult de 1 din 10 pacienți) sunt: diaree, greață, acumulare de gaze în stomac și intestine (flatulență).

Printre reacțiile adverse frecvente (sunt afectați mai puțin de 1 din 10 pacienți) se numără:

–        Amețeli, dureri de cap, modificări ale gustului, amorțeală sau înțepături;

–        Pierderea poftei de mâncare;

–        Tulburări de vedere sau de auz;

–        Vărsături, dispepsie;

–        Dureri ale articulațiilor;

–        Erupții tegumentare, mâncărime;

–        Stare de oboseală;

–        Creșterea numărului de eozinofile, scăderea bicarbonatului și scăderea limfocitelor din sânge.

Dintre reacțiile adverse mai puțin frecvente (sunt afectați mai puțin de 1 din 100 de pacienți, dar mai mult de 1 din 1000) fac parte:

–        Candidoza la nivelul cavității bucale și la nivel vaginal;

–        Leucopenie, neutropenie (scade numărul de celule albe din sânge);

–        Hipersensibilitate: umflarea pleoapelor, buzelor, feței sau gâtului, erupții pe tot corpul, senzație de constricție toracică, apariția bruscă a respirației șuierătoare;

–        Stare de nervozitate, somnolență, insomnie, hipoestezie;

–        Afectarea auzului: zgomote în urechi sau surditate temporară;

–        Constipație, gastrită, hepatită;

–        Bătăi neregulate ale inimii;

–        Sindrom Stevens-Johnson;

–        Erupții cutanate la expunerea la soare;

–        Astenie, edem, stare generală alterată, dureri la nivelul toracelui;

–        Modificări ale testelor hepatice (alanin aminotransferaza, aspartat aminotransferaza, bilirubina serică);

–        Creșteri ale ureei serice și creatininei serice;

–        Anomalii ale potasiului seric.

Reacțiile adverse rare (sunt afectați mai puțin de 1 din 1000 de pacienți, dar mai mult de 1 din 10000) sunt: vertij, neliniște, anomalii ale funcției hepatice.

Printre reacțiile adverse cu frecvență necunoscută se numără:

–        Scăderea numărului de trombocite, anemie hemolitică;

–        Colita pseudomembranoasă (boală inflamatorie a intestinului gros);

–        Umflarea feței, limbii, gâtului- reacție anafilactică;

–        Anxietate, agresivitate;

–        Pierderea conștienței, convulsii, hiperactivitate;

–        Miastenia gravis;

–        Modificări ale gustului și mirosului;

–        Torasada vârfurilor, aritmii cardiace;

–        Hipotensiune;

–        Pancreatită, decolorarea limbii;

–        Intervalul QT alungit;

–        Nefrită interstițială, insuficiență renală acută;

–        Hepatită fulminantă, insuficiență hepatică, necroză hepatică, icter colestatic;

–        Erupție cu vezicule, rozacee la nivelul feței posterioare a mâinilor și picioarelor (eritem multiform);

–        Leziuni la nivelul cavității bucale, la nivelul mucoasei conjunctivale și genitale cu afectare pulmonară și stare de rău general (necroliză epidermică toxică).

Supradozaj cu Azitromicină

În cazul în care luați mai multe doze de Azitromicină decât ar trebui este necesar să vă adresați imediat medicului dumneavoastră sau mergeți la cel mai apropiat spital. Este indicat să luați cutia medicamentului cu dumneavoastră pentru ca medicul să vadă ce ați utilizat cu exactitate.

După o supradoză de Azitromicină pot să apară ca reacții adverse diareea și surditatea temporară.

Ce se întâmplă dacă uitați să luați o doză de Azitromicină?

În situația în care uitați să luați o doză de Azitromicină, continuați cu dozele recomandate până la terminarea tratamentului. Este contraindicată luarea unei doze duble pentru a suplini astfel doza omisă.

Ce se întâmplă dacă încetați să mai luați Azitromicină?

Este indicat să luați medicamentul până la sfârșitul tratamentului, exact așa cum v-a prescris medicul dumneavoastră chiar dacă vă simțiți mai bine. În cazul în care întrerupeți tratamentul mai devreme decât trebuie, e posibil ca infecția să reapară. Totodată, există riscul ca bacteria să devină rezistentă la medicament, fiind apoi mult mai greu de tratat.

Interacțiuni ale Azitromicinei cu alte medicamente

În cazul în care luați sau ați luat recent orice alte medicamente trebuie să spuneți medicului dumneavoastră. Este foarte important să spuneți medicului dacă ați luat unul sau mai multe din următoarele:

–        Warfarina, Fenprocumona (medicamente folosite pentru subțierea sângelui): consumul împreună cu Azitromicina poate să crească riscul de a sângera;

–        Ciclosporina (indicată pentru a preveni sau trata rejectul transplantului de organ sau măduvă osoasă, având rol în supresia sistemului imunitar);

–        Dihidroergotamina, Ergotamina (utile în tratamentul migrenei): nu se recomandă utilizarea concomitentă cu Azitromicina (poate să apară mâncărime, gangrene la nivelul mâinilor sau picioarelor și crampe musculare);

–        Digoxin (utilizat pentru insuficiența cardiacă): Azitromicina poate crește nivelul de Digoxin din sânge;

–        Disopiramidă (utilizată pentru bătăi neregulate ale inimii);

–        Antiacide (pentru a reduce temporar aciditatea gastrică): Azitromicina se administrează cu o oră înainte sau cu două ore după ce luați un antiacid;

–        Alfentanil-narcotic (utilizat în combaterea durerii);

–        Cisapridă (folosită pentru a crește motilitatea gastro-intestinală);

–        Astemizol (indicat în rinita alergică sezonieră și perenă, în conjunctivita alergică, urticaria cronică și alte patologii de natură alergică);

–        Teofilină (se utilizează în astmul bronșic);

–        Zidovudină (în tratamentul infecției cu HIV): Consumul concomitent de Azitromicină poate crește riscul de reacții adverse;

–        Terfenadină (utilizat în tratamentul febrei fânului): este contraindicată utilizarea concomitentă;

–        Rifabutin (folosit pentru a trata tuberculoza);

–        Nelfinavir (utilizat în tratamentul infecției cu HIV): consumul concomitent de Azitromicină poate crește riscul de reacții adverse;

Medicul dumneavoastră vă va face anumite analize de sânge și va decide cum să procedați în fiecare situație.

Atenționări speciale – Azitromicină

Înainte de a consuma Azitromicină spuneți medicului dumneavoastră dacă suferiți de:

–        Miastenia gravis (boală neuromusculară ce determină slăbiciune musculară);

–        Afecțiuni ale ficatului sau dacă acestea apar în timpul tratamentului (urină închisă la culoare, ingălbenirea pielii, a sclerelor, stare de oboseală rapid instalată, tendință la sângerare, ecefalopatie hepatică- tulburarea stării de conștiență) se va întrerupe imediat tratamentul cu Azitromicină;

–        Afecțiuni renale: dacă aveți insuficiență renală ar putea fi necesară ajustarea dozei de Azitromicină;

–        Probleme psihiatrice sau neurologice;

–        Probleme cardiace, precum: insuficiență cardiacă, puls neregulat, puls foarte slab, sindrom de ,,QT prelungit”, fiindcă Azitromicina poate să crească riscul de ritm neregulat al inimii;

–        Un nivel scăzut al potasiului sau al magneziului în sânge.

După o utilizare îndelungată a Azitromicinei, pot apărea infecții produse de germeni rezistenți la acest medicament (de exemplu, ciupercile).

Dacă după tratamentul cu Azitromicină apare diaree severă anunțați imediat medicul. Aceasta poate fi cauzată de o bacterie rezistentă la acest antibiotic.

Sarcina și alăptarea

Pe parcursul sarcinii și alăptării este interzisă utilizarea Azitromicinei, cu excepția situației în care medicul dumneavoastră v-a recomandat să luați acest medicament.

Efecte asupra capacității de a conduce vehicule ale Azitromicinei

Azitromicina nu influențează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze și mod de administrare  Azitromicină

Medicul dumneavoastră va stabili doza de Azitromicină de care aveți nevoie. De obicei, se folosesc următoarele doze:

–        La copii și adolescenți cu greutatea peste 45 kg, la adulți și vârstnici:

o   Doza totală recomandată: 1500 mg.

o   Doza totală la copii, în general, este de 30 mg/kg.

o   Doza totală de 30 mg/kg se administrează o dată pe zi câte 10 mg/kg, timp de 3 zile sau 5 zile, dacă se începe în prima zi cu o doză unică de 10 mg/kg, urmată  de o doză de 5 mg/kg/zi în următoarele 4 zile.

o   La copii, pentru a trata otita medie acută se poate administra o doză unică de Azitromicină de 30 mg/kg.

o   La copii, pentru tratamentul faringitei cauzate de Streptocccus pyogenes se administrează Azitromicina în doză unică de 10 mg/kg sau 20 mg/kg, timp de 3 zile, cu doză maximă pe zi de 500 mg.

o   În infecții necomplicate ale uretrei și colului uterin determinate de Chlamydia trachomatis, se administrează o doză unică de 1000 mg Azitromicină.

–        La copii cu o greutate  mai mică de 45 kg:

o   Pentru acești pacienți sunt disponibile forme cu dozaj mai mic, precum suspensiile orale.

Mod de utilizare a Azitromicinei:

• comprimatele filmate se iau o dată pe zi cu un pahar cu apă;
• comprimatele se pot lua împreună cu alimente;