1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Atinorm

Atinorm este un medicament ce se comercializează sub formă de comprimate. Atinorm conține ca și substanțe active atenolol și indapamida. Atenololul este un beta-blocant cardioselectiv, care este lipsit de activitate simpaticomimetică intrinsecă și traversează bariera hematoencefalică în proporții extrem de reduse. Indapamida face parte din clasa diureticelor tiazidice, având o acțiune de intensitate redusă.

2. Indicații și contraindicații Atinorm

Atinorm este un medicament utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale. Prin asocierea celor două substanțe active din compoziția sa, Atinorm determină scăderea hiperreactivității vasculare la noradrenalină. De asemenea, Atinorm duce și la scăderea rezistenței periferice totale. Modul său de acțiune la nivel perferic, determină o bună tolerabilitate.

Medicamentul nu este indicat a fi administrat pacienților ce prezintă hipersensibilitate dovedită față de unul sua ambele componente active. Totodată, Atinorm nu este recomandat pacienților ce sunt cunoscuți cu insuficiență hepatică și/ sau insuficiență renală gravă. Alte condiții ce nu permit administrarea Atinorm sunt:

• bradicardia pronunțată
• blocul atrio-ventricular mai mare de gradul I
• șocul cardiogen
• insuficiența cardiacă necontrolată prin tratament medicamentos
• accidente vasculare cerebrale recente
• feocromocitom
• boala Conn

3. Reacții adverse și supradozaj Atinorm

În timpul tratamentului în monoterapie cu atenolol cele mai frecvente reacţii adverse au fost: astenie fizică, extremităţi reci, bradicardie, tulburări digestive (epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree), insomnie şi coşmar.

În timpul tratamentului în monoterapie cu indapamidǎ pot sǎ aparǎ: hipokaliemie, cefalee, ameţeli, fatigabilitate, crampe musculare, greaţǎ, anorexie, diaree, constipaţie, dispepsie şi erupţii cutanate tranzitorii. De asemenea, la dozele recomandate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, de regulǎ, indapamida nu influenţeazǎ negativ trigliceridemia, LDL-colesterolul sau raportul LDL HDL colesterol. Totodată, indapamida nu influenţeazǎ negativ toleranţa la glucozǎ în cazul administrǎrii sale la pacienţii cu diabet zaharat sau la cei non-diabetici.

Astfel că, în urma utilizării Atinorm, reacțiile adverse ce pot apărea fac parte din aceste categorii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

Supradozarea atenololului poate produce bradicardie severă sau scădere marcată a tensiunii arteriale. În acest caz trebuie administrate imediat atropină, glucagon și dacă este necesar isoprenalină.  În caz de insuficienţă cardiacă la nou-născutul din mamă tratată cu beta-blocante, se administrează glucagon 0,3 mg/kg; isoprenalina şi dobutamina se administrează în doze mari într-o unitate de terapie intensivă.

În urma supradozajului cu indapamidă, manifestǎrile supradozajului se datorează afectării metabolismului apei şi electroliţilor (hiponatremie şi hipokaliemie). Clinic, pot să apară greaţǎ, vărsături, hipotensiune arterială, dureri musculare, vertij, somnolenţă, stare confuzională, poliurie sau oligurie până la anurie (datorită hipovolemiei). Măsurile terapeutice în caz de supradozaj sunt: eliminarea rapidă a indapamidei prin lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică, într-o unitate de terapie intensivǎ.

4. Interacțiuni cu alte medicamente și atenționări speciale Atinorm

La pacienții cu insuficiență cardiacă, tratamentul cu Atinorm poate fi aplicat, însă doar dacă aceasta este controlată prin medicația specifică. Acest lucru trebuie luat în considerare, deoarece reducerea frecvenței cardiace este o consecință comună a medicamentelor de tipul Atinorm. Astfel că, în cazul apariției simptomelor de bradicardie, trebuie să fie imediat reconsiderată doza administrată de Atinorm.

Cardioselectivitatea caracteristica Atinormului permite utilizarea acestuia cu precautie și la pacientii cu maladii obstructive cronice ale căilor aeriene superioare. Cu toate acestea, în caz de bronhospasm se vor administra imediat bronhodilatatoare.

Este important ca dozarea Atinorm să fie individualizată în cazul pacienților cu insuficiență renală. Totodată, dacă pacientul ce se află sub tratamentul cu Atinorm trebuie să fie supus unei intervenții chirurgicale, este foarte important ca medicul anestezist să fie informat de acest tratament.  Trebuie ținut cont de acest lucru, deoarece blocajul adrenergic poate reduce efectul inotrop al anestezicului. De asemenea, Atinorm, poate masca simptomele premonitorii caracteristice ale hipoglicemiei acute, în cazul pacienților diabetici.

Sarcina și alăptarea

La om, atenololul traversează bariera feto-placentară. Nu există studii în ceea ce priveşte administrarea atenololului în primul trimestru de sarcină, însă nu poate fi exclusă posibilitatea apariţiei suferinţei fetale. Însă, administrarea atenololului în trimestrul III de sarcină a fost asociată cu hipotrofie fetală. De asemenea, administrarea diureticelor tiazidice şi înrudite trebuie evitată la gravide şi nu trebuie niciodată administrate ca tratament al edemelor fiziologice din sarcină. Diureticele pot produce ischemie feto-placentară, cu risc de hipotrofie fetală. De aceea, Atinorm nu este recomandat a fi administrat pe parcursul sarcinii.

Atenololul se excretă în laptele matern. Riscul hipoglicemiei şi al bradicardiei nu a fost evaluat, de aceea se recomandă evitarea administrării în perioada alăptării. Totodată, deoarece indapamida se excretă în laptele matern, va fi luată în considerare fie întreruprea alăptării, fie întreruperea tratamentului cu Atinorm.

5. Doze și mod de administrare Atinorm

Comprimatele se administrează oral, de preferat dimineața, în priză unică, cu o cantitate suficientă de lichid. Efectele terapeutice majore se evidențiază după 1-2 săptămâni de terapie. Pentru tratamentul de întreținere, administrarea poate fi redusă la jumătate de comprimat, după recomandarea medicului.

Pentru tratamentul tensiunii arteriale, doza recomandata este de un comprimat pe zi. De la această doză, în funcție de ce vă recomandă medicul dumneavoastră, se poate crește doza până la 2 comprimate pe zi.

Nu se recomandă administrarea Atinorm la copii.

6. Alte informații Atinorm

Atenololul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. De asemenea nici indapamida, nu influenţează capacitatea de reacţie, dar scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau dacă este asociat cu un alt medicament antihipertensiv poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi  utilaje.

Astfel, este recomandată evitarea acestui gen de activităţi până la observarea reactivităţii individuale la tratament.