1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Ampicilina

Ampicilina este un antibiotic ce face parte din clasa penicilinelor. O capsulă conţine ampicilină 500 miligrame (sub formă de trihidrat) şi excipienţi: stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal, talc.

2. Indicații Ampicilină

 Acest medicament se utilizează pentru tratamentul sau prevenirea a diferitelor tipuri de infecții cauzate de către bacterii.

Infecțiile tratate cu ajutorul ampicilinei sunt următoarele:

• infecții urinare
• pneumonie
• gonoree
• meningită
• infecții ale stomacului și intestinului.

Ampicilina se mai utilizează și în cazul următoarelor infecții:

• faringite
• traheite
• pneumonii
• bronşite acute
• bronşite cronice acutizate
• tuse convulsivă.

Se administrează și pentru infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, cistită, uretrită, prostatită, avort septic.

Acest antibiotic se utilizează și în profilaxia infecțiilor chirurgicale în cazul pacienților care urmează să aibă o intervenție chirurgicală.

3. Contraindicații Ampicilină

  Înainte de utilizare, precizați medicului dumneavoastră dacă sunteți alergic la ampicilină  sau altă formă de penicilină precum: amoxicilina , carbenicilina sau dicloxacilina.

De asemenea, menționați medicului dacă suferiți de astm bronșic, afecțiuni renale, istoric de diaree cauzată în urma utilizării de antibiotie, alergia la cefalosporine.

 În cazul utilizării concomitent cu pastile contraceptive este bine de știut că antibioticele, precum și ampicilina, scad efectul acestora. De aceea, în perioada terapiei cu ampicilină este de preferat să utilizați metode contraceptive cum ar fi: prezervativul, diafragma sau spermicide.

 Dacă doriți să rămâneți însărcinată sau sunteți însărcinată, precizați acest aspect medicului. În cazul alăptării , ampicilina poate trece în laptele matern, de aceea este indicat să nu alăptați în perioada administrării.

Pacienții care suferă de leucemie limfatică trebuie să evite administrarea de ampicilină deoarece pot apărea erupții cutanate pe durata terapiei.

Celor care au diaree severă sau vărsături nu li se vor administra ampicilina pe cale orală, deoarece va scădea absorbția antibioticului.

  În infecțiile precum meningitele, septicemiile , artritele sau pericarditele , ampicilina se va administra pe cale parenterală. În cazul celor cu insuficiență renală, doza de ampicilină se va adapta în funcție de clearance-ul creatininei și se va monitoriza funcția renală pe toată durata tratamentului.

  Pacienții care suferă de colecistită sau colangită administrarea de ampicilină se va face împreună cu medicamentele prescrise pentru tratarea acestor afecțiuni biliare. De asemenea, se va monitoriza funcția hepatică, mai ales în cazul tratamentului cu doze mari.

  Dacă în timpul terapiei cu ampicilină apare diaree severă și care presistă, trebuie suspectată apariția colitei pseudomembranoase. În acest caz administrarea antibioticului trebuie oprită.

4. Reacții adverse și supradozaj Ampicilină

 Prezentați-vă de urgență la spital în cazul în care aveți următoarele simptome alergice:

• urticarie
• dificultăți în a respira
• umflarea feței, a gâtului , a buzelor sau a limbii.

Precizați medicului dumneavoastră curant dacă aveți următoarele reacții adverse:

• febră
• frisoane
• dureri musculare
• simptome ale unei viroze
• erupții pe piele.

Reacții adverse comune sunt:

• greața
• vărsături
• dureri ale stomacului
• dureri la înghițire
• pete pe limbă
• disconfort vaginal.

 În cazul oricăror reacții alergice trebuie oprit tratamentul cu ampicilină.  Dacă apar reacții anafilactice trebuie administrate urgent adrenalina, glucocorticoizi cu administrare intravenoasă și un tratament specific insuficienței respiratorii.

   La pacienţii cu febră tifoidă, leptospiroză sau sifilis poate să apară reacţia Jarish-Herxheimer. Aceasta este o urmare a eliberării endotoxinelor din bacteriile lizate.

Reacții adverse rare sunt următoarele: cefalee, convulsii, ameței, hiperactivitate, halucinații, anxietate, vertij, insomnia, confuzie sau agresivitate.        Reacțiile adverse rare apar în cazul pacienților cu insuficiență renală sau în cazul unor doze mari. Din fericire, aceste reacții sunt reversibile.

Supradozaj

Administrarea de ampicilină se va întrerupe în cazul supradozajului și se va adopta un tratament simptomatic și corespunzător.

Pentru excretarea acestui medicament din organism se poate utiliza hemodializa.

În cazul în care ați uitat să luați o doză, luați-o imediat cum vă amintiți. Săriți peste doză dacă se apropie timpul pentru următoarea doză programată.

Nu luați o doză în plus în cazul în care ați uitat să luați doza programată.

5. Interacțiuni ale ampicilinei cu alte medicamente

Ampicilina nu trebuie asociată cu antibiotice bacteriostatice, deoarece penicilinele au acțiune bactericidă.

De asemenea, nu se recomandă utilizarea împreună cu alopurinol deoarece se va crește riscul erupțiilor cutanate.

Administrarea împreună cu probenecid poate determina creșterea concentrației plasmatice a ampicilinei și reducerea eliminării renale.

În cazul pacienților cărora le este administrat și metotrexat, trebuie monitorizată concentrația plasmatică de metotrexat deoarece utilizarea împreună cu ampicilină poate crește efectul toxic al metotrexatului.

Administrarea împreună cu anticoagulante trebuie făcută cu atenție deoarece ampicilina poate prelungi timpul de protrombină.

Dacă se utilizează doze mai mari de ampicilină, pot apărea creșteri ale glucozei în plasma și urină, precum și a proteinelor serice totale.

6.  Doze și mod de administrare Ampicilină

La adulți se recomandă o doză de 500 de miligrame la 6 ore. Această doză poate fi crescută în funcție de infecția prezentă.

Doza maximă este de 4 grame de ampicilină pe zi. În cazul infecțiilor severe se pot administra între 6 și 12 grame pe zi, pe cale parenterală.

La copii sub 6 ani este recomandat a nu se utiliza forma farmaceutică de capsule. Doza recomandată pentru copii este de 50-100 mg/kg/zi, la interval între 6 și 12 ore.

Capsulele de ampicilină trebuie administrate pe stomacul gol cu 30 de minute înainte de masă sau după 2 ore de la masă, deoarece prezenţa alimentelor poate să scadă absorbţia ampicilinei.

În cazul ampicilinei sub formă de sirop, măsurați doza recomandată cu seringa gradată sau păhărelul gradat corespunzător dozajului corect.

Durata tratamentului se stabilește în funcție de infecția produsă. Astfel,  în cazul infecțiilor aparatului genito-urinar se recomandă cel puțin 4-10 zile de tratament.

În infecțiile produse de streptococci beta-hemolitici tratamentul se recomandă cel puțin 10 zile, iar în cazul altor infecții terapia cu ampicilină trebuie continuată încă 2 zile după dispariția simptomelor caracteristice infecției.

 Nu depozitați medicamentul în zone luminoase sau umede.

 

 7.  Alte informații Ampicilină

Dacă sunteți tratat împotriva gonoreei, medicul dumneavoastră trebuie să vă testeze și pentru sifilis sau alte boli cu transmitere sexuală.

Utilizați acest antibiotic pentru durata care v-a fost prescrisă. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecția să fie complet eliminată.

Dacă săriți peste administrarea corectă vă puteți crește riscul de a dezvolta pe viitor infecții rezistente la antibiotic.

De asemenea, ampicilina sau alte antibiotice nu tratează infecțiile virale, de aceea nu le utilizați în aceste cazuri.

Sarcina și alăptarea

Studiile pe animale nu au indicat efecte toxice asupra embrionului și fătului, totuși se știe că ampicilina traversează placenta. Administrarea ampicilinei în cadrul sarcinii se va efectua doar dacă este extrem de necesar și după evaluarea medicului.

În cazul alăptării, ampicilina se excretă în laptele matern și , de aceea, în timpul administrării se recomandă întreruperea alăptării.

Nu utilizați acest antibiotic fără prescripția medicală și nu-l recomandați și altor persoane, chiar dacă acuză aceleași simptome ca ale dumneavoastră.

În cazul reacțiilor adverse adresați-vă medicului, farmacistului sau asistentului medical !