Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Sandostatin 100 micrograme/1 ml se comercializează sub formă de soluţie injectabilă/perfuzabilă. O fiolă a 1ml Sandostatin conţine ca substanță activă octreotidă 100 micrograme (sub formă de acetat de octreotidă). Octreotida este un derivat octapeptidic sintetic al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice similare, dar cu durată de acţiune considerabil mai lungă. Inhibă secreţia patologic crescută a hormonului de creştere şi a peptidelor şi serotoninei produse de către sistemul endocrine. Ca excipienți, Sandostatin conține:
Acest medicament este recomandat a fi administrat în următoarele situații:
Sandostatin nu este indicat pacienților cunoscuți cu hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior.
În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Foarte frecvent pot apărea:
Cel mai frecvent au fost raportate cefaleea și amețelile.
Sunt frecvente: hipotiroidism, tulburare tiroidiană (de exemplu, TSH scăzut, total T4 scăzut şi fracţia liberă a hormonului T4 scăzută).
Foarte frecvent au fost întâlnite: colelitiază, colecistită, sludge biliar, hiperbilirubinemie.
Cele mai raportate reacții adverse din această categorie sunt: hiperglicemie sau hipoglicemie, toleranţa redusă la glucoză, anorexie. Mai puţin frecventă este deshidratarea.
Pot apărea frecvent reacții la nivelul locului de injectare sau astenie.
Frecvent au fost observate concentrații plasmatice crescute ale transaminazelor, în urma tratamentului cu Sandostatin.
Frecvente sunt:
Cea mai des raportată reacție adversă din această categorie este dispneea.
Au fost întâlnite cazuri ce au avut ca manifestare principală bradicardia sau tahicardia.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.
A fost raportat un număr limitat de supradozaje accidentale cu Sandostatin la adulţi şi copii. La adulţi, dozele au variat între 2400 şi 6000 micrograme/zi, administrate prin perfuzie continuă (100-250 micrograme/oră) sau subcutanat (1500 micrograme de trei ori pe zi). Reacţiile adverse raportate au fost aritmii, hipotensiune arterială, stop cardiac, hipoxie cerebrală, pancreatită, steatoză hepatică, diaree, slăbiciune, letargie, pierdere în greutate, hepatomegalie şi acidoză lactică.
La copii, dozele au variat între 50 şi 3000 micrograme/zi administrate prin perfuzie continuă (2,1- 500 micrograme/oră) sau subcutanat (50-100 micrograme). Singura reacţie adversă raportată a fost hiperglicemie uşoară. Nu au fost raportate reacţii adverse neaşteptate la pacienţii cu neoplasm cărora li s-a administrat Sandostatin în doze de 3000-30000 micrograme/zi în doze divizate, administrate subcutanat. Tratamentul supradozajului este simptomatic.
Deoarece tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere pot creşte uneori, provocând complicaţii grave (de exemplu, deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a tuturor pacienţilor. Dacă există dovezi ale creşterii tumorii, se vor lua în considerare proceduri alternative de tratament
Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu octreotidă.
Funcţia hepatică trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu octreotidă.
Din cauza acţiunii sale inhibitorii asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei, Sandostatin poate afecta procesul de reglare a glicemiei. Toleranţa post-prandială la glucoză poate fi afectată și, în anumite cazuri, poate să apară starea de hiperglicemie persistentă, ca rezultat al administrării cronice. De asemenea, s-a raportat hipoglicemie.
Deoarece, ulterior episoadelor de hemoragie a varicelor esofagiene, există un risc crescut de dezvoltare a diabetului zaharat insulino-dependent sau de modificări ale necesarului de insulină la pacienţii cu diabet zaharat preexistent, este obligatorie monitorizarea corespunzătoare a glicemiei.
La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă. La unii pacienţi cărora li s-a administrat tratament cu octreotidă s-au observat concentraţii scăzute ale vitaminei B12 şi rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea concentraţiei vitaminei B12 în timpul tratamentului cu Sandostatin la pacienţii cu antecedente de privare de vitamină B12.
Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu sau medicamentelor care controlează echilibrul lichidelor şi electroliţilor atunci când Sandostatin este administrat concomitente.
Pot fi necesare ajustări ale dozelor de insulină şi ale medicamentelor antidiabetice atunci când Sandostatin este administrat concomitant.
De asemenea, s-a observat că Sandostatin reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi o întârzie pe cea a cimetidinei.
Administrarea concomitentă de octreotidă şi bromocriptină creşte biodisponibilitatea bromocriptinei.
Majoritatea femeilor au fost expuse la octreotidă în primul trimestru de sarcină, cu doze variind între 100-1200 micrograme/zi de Sandostatin s.c. sau 10- 40 mg/lună de Sandostatin LAR. Au fost raportate anomalii congenitale la aproximativ 4% dintre sarcinile cu rezultat cunoscut. În aceste cazuri, nu se suspectează nicio relaţie cauzală cu octreotida.
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea Sandostatin în timpul sarcinii.
Nu se cunoaşte dacă octreotida se elimină în laptele matern uman. Studiile la animale au evidențiat eliminarea octreotidei în laptele matern. Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Sandostatin.
Iniţial se administrează subcutanat (s.c.) 0,05 până la 0,1 mg la 8 sau 12 ore. Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe evaluările lunare ale concentrațiilor plasmatice de GH şi IGF-1 (valori urmărite: GH< 2,5 ng/ml; IGF-1 în limite normale) precum şi pe simptomele clinice şi tolerabilitate.
Iniţial se administrează subcutanat 0,05 mg o dată sau de două ori pe zi. În funcţie de răspunsul clinic, de efectul asupra concentrațiilor plasmatice de hormoni produşi de tumoră (în caz de tumori carcinoide, de efectul asupra excreţiei urinare de acid 5-hidroxiindolacetic) şi de toleranţă, doza poate fi crescută treptat la 0,1 până la 0,2 mg de 3 ori pe zi. În condiţii excepţionale pot fi necesare doze mai mari. Dozele de întreţinere trebuie ajustate individual.
25 micrograme pe oră, 5 zile, în perfuzie intravenoasă (i.v.) continuă. Sandostatin poate fi utilizat diluat cu ser fiziologic. La pacienţii cirotici cu hemoragie a varicelor esofagiene, Sandostatin a fost bine tolerat la administrarea intravenoasă continuă de doze de până la 50 micrograme pe oră, timp de 5 zile.
Doza eficace, în general, este de 100 micrograme de trei ori pe zi prin injectare subcutanată. Doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul TSH şi al hormonilor tiroidieni. Vor fi necesare cel puţin 5 zile de tratament pentru a stabili eficacitatea medicamentului.
Nu există dovezi de reducere a toleranţei sau de necesitate a modificării dozelor la pacienţii vârstnici trataţi cu Sandostatin.
Experienţa cu Sandostatin la copii şi adolescenţi este limitată.
La pacienţii cu ciroză hepatică timpul de înjumătăţire plasmatică poate creşte, fiind necesară ajustarea dozei de întreţinere.
Insuficienţa renală nu afectează expunerea totală la octreotidă, administrată ca injecţie subcutanată, de aceea, nu este necesară ajustarea dozei de Sandostatin.
Sandostatin poate fi administat direct prin injectare subcutanată (s.c) sau intravenos (i.v) prin soluție perfuzabilă, după diluare.
Sandostatin nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie sfătuiți să fie precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje dacă prezintă ameţeli, astenie/fatigabilitate sau cefalee în timpul tratamentului cu Sandostatin.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
A se păstra la frigider (2°C – 8°C).
A nu se congela.
Fiolele pot fi păstrate la temperaturi sub 30 grade C, dar nu mai mult de 2 săptămâni.
Perioada de valabilitate este de 3 ani, însă este recomandată utilizarea imediată a fiolei odată ce a fost preparată.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.