Infecția cu virusul SARS – CoV -2 este una dintre cele mai mediatizate infecții, dar și una dintre cele mai puțin înțelese de către lumea medicală. Simptomele variază de la pacient la pacient, la fel și tratamentul. Unul dintre simptomele neurologice specifice infecției COVID – 19 este anosmia sau pierderea mirosului. Anosmia se produce la aproximativ 15% dintre cei infectați, conform unui studiu din mai 2020, publicat în Journal of Korean Medical Science. Ulterior, alte studii au demonstrat că aproximativ 80% dintre pacienți acuză pierderea mirosului. Dintre cei care au prezentat simptome ușoare și au ales să se izoleze acasă, 60% dintre aceștia au acuzat anosmie.

Când apare pierderea mirosului?

Anosmia apare de obicei în primele stadii ale infectării cu SARS – CoV – 2. Astfel, cei mai afectați sunt femeile, copii și tinerii. Cei mai mulți dintre cei au acuzat pierderea mirosului, au prezentat semne și simptome ușoare sau moderate ca intensitate.

La majoritatea pacienților, anosmia apare printre primele simptome ale infecției. De aceea, s-a sugerat ca un posibil test rapid pentru detectarea infecției COVID – 19 să constea în recunoașterea mirosurilor puternice, precum cel de eucalipt, mentă, lămâie etc.

Pacienții sunt rugați să completeze un formular, care să exprime gradul de pierdere al mirosului. În mod normal, o persoană care nu exprimă probleme cu mirosul acordă o notă de aproximativ 6 sau 7 din 10. Pacienții cu anosmie acordă o notă de 2 simțului mirosului.

Cum apare anosmia?

Anosmia este un simptom destul de des întâlnit în cadrul infecțiilor căilor aeriene superioare. Dar, împreună cu aceasta apare rinoreea și congestia nazală, simptome care nu sunt caracteristice acestui virus. Se presupune că pierderea mirosului apare ca urmare a lezării mucoasei nazale sau a nervului olfactiv. În cazul în care mucoasa este lezată, recuperarea se produce mai rapid. Dar, dacă nervul este lezat, recuperarea mirosului se face pe o durată mai lungă de timp.

• Lezarea mucoasei

La nivelul mucoasei nazale se regăsește și receptorul pentru enzima de conversie a angiotensinei 2, receptor de care se leagă virusul SARS – CoV – 2. Acest receptor este prezent la nivelul celulelor care asigură suportul mecanic și nutrițional pentru neuronii senzitivi olfactivi. Acest receptor mai este exprimat și la nivelul unor celule stem (în special al celulelor sustentaculare), al pericitelor și al celulelor endoteliale din vasele de sânge. Se presupune că prin utilizarea acestui receptor de către virus, se produc leziuni ale mucoasei, apare inflamația, celulele care exprimă receptorul de legare pentru virus nu își mai realizează funcțiile nutriționale și structurale. Astfel, apare pierderea mirosului.

O altă enzimă care pare să aibă un rol destul de important în această infecție este cea codată de gena TMPRSS2. Această enzimă este prezentă în celule ale epiteliului olfactiv localizate la nivelul tavanului cavității nazale. Aceasta are un rol major în detecția substanțelor odorante.

• Lezarea nervului olfactiv

Lezarea nervului olfactiv a fost demonstrată prin studii efectuate pe șoareci de laborator. Rezultatele studiilor au evidențiat capacitatea virusului de a penetra nervul olfactiv și de a se răspândi până la nivelul ariilor de la nivelul creierului responsabile de miros. Deoarece virusul ajunge în interiorul celulelor nervoase, el conduce la moartea acestora, posibil prin reacții inflamatorii foarte puternice.

Cercetătorii sugerează că apariția cefaleei (a durerilor de cap) are drept cauză localizarea virusului la nivelul sistemului nervos central, cu posibila apariție a inflamației.

Recuperarea mirosului

În medie, durata de recuperare a mirosului este de o săptămână. Dar o mare parte dintre pacienți și-au recuperat acest simț după aproximativ trei săptămâni. Cei care au avut perioade mai lungi de recuperare au fost pacienții cu vârste cuprinse între 20 – 39 ani.

Cu toate acestea, 12% dintre pacienții care au experimentat anosmia, ca urmare a infecției cu SARS – CoV – 2 afirmă că prezintă pierderea mirosului la o lună de la vindecare.

Cum se poate recupera mirosul?

• Corticosteroizi topici

Pentru recuperarea mirosului nu există un tratament standard. Cei mai mulți medici au recomandat corticosteroizi topici (spray-uri). Rolul acestora este de a reduce inflamația, care se presupune a fi cauzată de virus la nivelul mucoasei nazale și a nervului olfactiv. Acest tratament nu are încă studii care sa certifice eficacitatea acestuia. Cu toate acestea, corticosteroizii sunt eficienți pentru tratarea anosmiei în cazul rinosinuzitei cronice.

• Ser fiziologic

Medicii mai recomandă și clătirea cavității nazale cu ser fiziologic. Această clătire pare să amelioreze pierderea mirosului în cazul infecțiilor căilor aeriene și al alergiilor. În farmacii există și aparate speciale pentru clătirea nărilor.

• Antrenamentul mirosului

O altă variantă de tratament constă în sesiuni de antrenare a mirosului. Acest antrenament constă în a mirosi esențe de eucalipt, lămâie sau cuișoare. Pacienții sunt rugați să se concentreze asupra mirosului respectiv, să își imagineze la început că simt acel miros.  Ulterior, majoritatea încep să simtă note diminuate ale mirosului de bază, iar în cele din urmă pot reuși să diferențieze aromele.