Nervul olfactiv (I)

nervul olfactiv
Nervul olfactiv (I) este un nerv senzorial și are rolul de a transmite senzațiile olfactive.
inscriere in comunitate de doctori

Nervul olfactiv (I): generalități

Nervii cranieni sunt în număr de 12 perechi, iar perechea I este reprezentată de nervul olfactiv. Nervul olfactiv (I) este un nerv senzorial și are rolul de a transmite senzațiile olfactive. Nervul olfactiv (I) este reprezentat de filete nervoase care își au originea în mucoasa olfactivă și se termină în bulbul olfactiv. Nervul olfactiv (I) este cel mai scurt dintre cei doisprezece nervi cranieni. Nervul olfactiv (I) este diferit față de ceilalți nervi cranieni deoarece este capabil de regenerare dacă este deteriorat.

Originea nervului olfactiv (I)

Nervul olfactiv (I) își are originea în celulele nervoase olfactive de la nivelul mucoasei olfactive din partea superioară a cavității nazale. Din mucoasa olfactivă, mai multe fascicule mici nervoase se deplasează prin placa cribriformă a osului etmoid pentru a ajunge pe suprafața creierului. Aici fasciculele intră în bulbul olfactiv și fac sinapsă. De la nivelul bulbilor (unul pe fiecare parte), informația olfactivă este transmisă în creier prin intermediul tractului olfactiv.

Celulele nervoase olfactive sunt bipolare și sunt localizate în epiteliul olfactiv, nu într-un ganglion senzitiv. Acestea au o prelungire periferică și un cilindrax (axon). Partea periferică se găsește pe suprafața mucoasei olfactive și are forma unor cili mici și subțiri. Axonii sunt nemielinizați și conduc cel mai lent impulsul nervos din întreg sistemul nervos central. Axonii neuronilor olfactivi bipolari sunt fibre aferente viscerale speciale. Prin intermediul lor sunt transmise senzațiile olfactive.

Traiectul și raporturile nervului olfactiv (I)

Fibrele nervoase ale nervului olfactiv (I) se găsesc sub mucoasa olfactivă, la nivelul pereților lateral și medial ai foselor nazale. Fibrele nervoase ale nervului olfactiv (I) sunt grupate în ramuri laterale și mediale.

Ramurile laterale ale nervului olfactiv (I) au aspect plexiform, iar pe măsură ce se apropie de lama ciuruită a etmoidului, acestea se unesc și formează ramuri din ce în ce mai mari.

Ramurile mediale ale nervului olfactiv (I) au tot un aspect plexiform, însă sunt mai puține la număr. În drumul lor spre lama ciuruită, ramurile mediale ale nervului olfactiv (I) trec pe sub mucoasa olfactivă și formează niște șanțuri verticale pe peretele septal.

După ce ajung la lama ciuruită, ramurile laterale și mediale trec prin orificiile acesteia și ajung la fața inferioară a bulbului olfactiv. Bulbul olfactiv se găsește în șanțul olfactiv de pe fața superioară a lamei ciuruite. Meningele cerebral trimite prelungiri ale piamaterului și dura materului, iar acestea formează un înveliș dublu pentru ramurile nervoase. Arahnoida rămâne la nivelul orificiilor lamei ciuruite a etmoidului.

Semnificația clinică a nervului olfactiv (I)

Deteriorarea nervului olfactiv (I) afectează simțul mirosului. Pentru a testa funcția nervului olfactiv (I), este testată fiecare nară cu un miros înțepător. Dacă mirosul este detectat de pacient, cel mai probabil funcția nervului olfactiv (I) nu este afectată. Nedetectarea unui miros nu semnifică întotdeauna o afecțiune a nervului olfactiv (I); există mai multe motive care ar putea explica neperceperea unui miros.

Leziunile nervului olfactiv (I)

Leziunile produse la nivelul nervului olfactiv (I) pot să apară din cauza unor traumatisme, meningite sau tumori ale lobului frontal al creierului. De cele mai multe ori, aceste leziuni pot să ducă la o capacitate redusă de miros și gust. Pierderea completă a senzației olfactive se numește anosmie, iar scăderea acuității olfactive este hiposmia. Deși se lezează nervul olfactiv (I), acesta are capacitatea de a se regenera, ceea ce înseamnă recuperarea simțului olfactiv.

Aceste leziuni ale nervului olfactiv (I) nu influențează deloc capacitatea de a simți durerea din epiteliul nazal deoarece această durere nu este transmisă către sistemul nervos central de către nervul olfactiv, ci de către nervul trigemen (V).

Persoanele care au manifestat repetate infecții respiratorii superioare au prezentat o problema în perceperea mirosului. De asemenea, multe persoanele cu bolile Alzheimer, Parkinson sau Huntington prezintă deteriorarea funcției olfactive. Pacienții epileptici pot să perceapă mirosuri care nu sunt prezente sau pot percepe diferit un miros. Percepția distorsionată a mirosului se numește parosmie.

Efectele îmbătrânirii asupra nervului olfactiv (I)

Odată cu creșterea în vărstă, este normal să scadă perceperea mirosului. Acest lucru este mai accentuat la bărbați decât la femei. Această deficiență de percepere a mirosului este de multe ori neobservată. Este sesizată o schimbare în abilitatea de a mirosi atunci când scade capacitatea gustului deoarece majoritatea gustului se bazează pe recepția mirosului.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!

Suntem pe social media

Like us!