Fațetele dentare sunt piese protetice realizate din materiale compozite sau ceramică. Acestea sunt utilizate pentru a îmbunătăți estetica, în special cea a zonei frontale (a incisivilor și a caninilor). Fațetele dentare sunt în momentul de față o opțiune frecvent aleasă de către pacienți. Ele reprezintă o soluție terapeutică minim invazivă, ideală pentru numeroase afecțiuni. În funcție de materialul din care sunt confecționate, de suprafața dentară și igiena orală a pacientului, fațetele dentare pot avea o longevitate dovedită clinic între 5 și 10 ani.
După efectuarea unui examen clinic și radiologic (posibil și alte teste de diagnostic), medicul dentist va putea hotărî dacă fațetele dentare reprezintă alegerea terapeutică adecvată pentru pacient.
Când sunt indicate fațetele dentare
Inițial, primele indicații ale fațetelor includeau rotațiile, închiderea diastemelor (spațiilor dintre incisivi) și a tremelor, precum și corectarea formei arcadei dentare. Odată cu realizarea cercetărilor atât în vitro cât și în vivo, au fost studiate aspecte, precum retenția (stabilitatea fațetei pe dinte), rata fracturilor, apariția cariilor, sănătatea gingiei și menținerea esteticii.
Astfel, s-au putut extinde indicațiile fațetelor și în cazul fracturilor dentare, al colorațiilor anormale apărute pe suprafețele dentare ce nu pot fi tratate prin albire, al dinților abrazați, al anomaliilor de formă și volum (naninsm dentar), al suprafețelor dentare cu leziuni erozive, precum și al înghesuirilor dentare minore (se indică în prealabil o vizită la un medic specialist ortodont). Ele au venit ca o alternativă minim invazivă a coroanelor pentru care era nevoie de un sacrificiu mare de țesut dentar.
Se recomandă utilizarea fațetelor dentare ca soluție terapeutică pentru rezolvarea unor probleme de natură estetică, confirmate de către medicul dentist prin examinare clinică, întrucât nu se indică aplicarea acestora pe dinți indemni, sănătoși.
Din ce sunt confecționate fațetele dentare
Materialele utilizate pentru realizarea fațetelor sunt compozitul și ceramica/porțelanul. Ceramica poate fi de mai multe tipuri, cel mai frecvent utilizate fiind ceramica feldspatică, ceramica leucitică și cea cu disilicat de litiu. Caracteristicile materialelor din care sunt făcute reprezintă un factor semnificativ care contribuie la longevitatea și estetica fațetelor.
Fațetele din compozit pot fi realizate într-o singură ședință, de către medic, în cabinet și aplicate ulterior pe suprafața dentară pregătită corespunzător. De aceea, costul unei astfel de fațete este mai mic decât al celor din ceramică, nemaifiind necesară intervenția laboratorului de tehnică dentară. Însă acest aspect vine și cu o serie de dezavantaje privitoare la estetică, durabilitate și sănătatea gingiei.
Rășina compozită are proprietăți coloristice net inferioare porțelanului, care este capabil să redea transluciditatea, coloristica și chiar și sunetul caracteristic smalțului dintelui natural. În timp, compozitul dobândește o probabilitate mare de a suferi modificări coloristice datorită structurii sale (prezintă niște microporozități) care, în timp, se impregnează cu diverse substanțe, precum ceaiul negru, cafeaua, sucurile acidulate și cacaua. De asemenea, fațetele din compozit sunt susceptibile la uzură și fractură, deoarece pentru aplicarea fațetei din acest material se impune un sacrificiu mai mare de structură dură dentară decât pentru ceramică.
Avantajele unei fațete din ceramică/porțelan
În 1938 au fost aplicate primele fațete din ceramică (unei actrițe), acestea fiind fixate pe dinți cu ajutorul unui adeziv protetic. La acea vreme, sistemul de adeziune (legare) necesar fixării fațetelor era o noțiune puțin știută (tocmai de aceea fațetele folosite pentru prima pacientă au fost scoase la scurt timp după aplicarea lor). Astăzi, după numeroase studii, adeziunea porțelanului la dinte este suficient de bună pentru a rezista timp îndelungat.
Caracteristicile structurale ale porțelanului permit satisfacerea cerințelor estetice din zona frontală fără preparea anterioară a dintelui sau, cel mult, una minimală. Fațeta se plasează pe fața vestibulară a dintelui (dinspre exterior) și pentru a putea fi fixată acolo, suprafața dintelui va suferi niște modificări. Acestea constau în îndepărtarea unui strat de smalț minim de 0,5 mm, suficient pentru grosimea fațetei și a adezivului folosit pentru fixarea porțelanului.
De asemenea, un alt mare avantaj al ceramicii este biocompatibilitatea. Studiile arată că ceramica reține o cantitate mai mică de placă bacteriană decât dintele natural, fapt dovedit prin statusul îmbunătățit al gingiei.
Procedura aplicării fațetelor dentare
Primul pas constă în programarea unei vizite la medicul dentist în vederea unei examinări clinice. Medicul va realiza examinarea extra și intraorală pentru a inspecta starea actuală a pacientului. Vi se va face și o fișă individuală în care se vor înregistra date de identificare, de contact, istoricul afecțiunilor din sfera orală și altele de ordin general care impun luarea unor precauții (de ordin anestezic, de exemplu). Pentru oferirea unui diagnostic este foarte probabil ca medicul să vă ceară să faceți o radiografie panoramică (OPG) și/sau o retroalveolară (după caz) – de obicei vi se va cere un OPG pentru că este obligația medicului să ofere pacientului informații și despre celelalte potențiale probleme pe care le-ar putea avea, în afara celor pentru care s-a prezentat.
Practicianul va explica pacientului ce alte afecțiuni prezintă, precum și ordinea în care ar trebui rezolvate, în funcție de severitatea fiecăreia. Apoi, medicul va concepe un plan de tratament care se indică a fi urmat de către pacient, întrucât este ideal ca acesta să înțeleagă importanța tratării afecțiunilor orale pe care le are.
De asemenea, un rol esențial în comunicarea eficientă dintre medic și pacient este exprimarea așteptărilor. Pacientul îi va explica practicianului la ce rezultat se așteaptă la sfârșitul tratamentului. Astfel, va vedea dacă cerințele sale se încadrează în soluțiile oferite de medic în cadrul planului de tratament și dacă pot fi adaptate la situația sa clinică.
Apoi se va realiza anestezia zonei în care se lucrează; însă cel mai indicat ar fi ca medicul să explice pacientului că fără anestezie rata reușitei tratamentului este mai mare, întrucât pacientul poate semnala durerea, semn că medicul a îndepărtat suficientă substanță dură dentară (de menționat că fațetele se aplică exclusiv în smalț, iar apariția durerii semnalează pătrunderea în dentină).
Pregătirea suprafeței dentare
Următoarea etapă este reprezentată de pregătirea suprafeței dentare pentru fixarea adezivă a fațetei. Grosimea stratului de smalț care va fi frezat depinde de materialul din care a ales pacientul să i se realizeze fațeta (mai mult pentru compozit și mai puțin pentru ceramică).
Apoi medicul va lua amprenta dinților preparați, iar aceasta va fi trimisă laboratorului de tehnică dentară, urmând ca în următoarea ședință să îi fie aplicate fațetele (în cazul fațetelor din ceramică). Tehnicianul va realiza modelul din ghips după amprenta primită de la cabinet și pe baza acesteia va realiza fațetele. Dacă fațetele vor fi realizate din compozit, atunci medicul le va finaliza direct în cabinet, în funcție de culoarea dinților vecini. De menționat că nu se poate alege o culoare de o nuanță prea deschisă față de dinții vecini, întrucât ar exista diferențe notabile între zona restaurată și ceilalți dinți.
Culoarea fațetei poate fi ajustată în funcție de necesități, cu ajutorul cimentului adeziv (a coloranților și a opacifianților).
Înainte de aplicarea fațetelor, dinții în cauză vor beneficia de curățare prin periaj profesional și detartraj. Apoi va fi gravat acid pentru a creea microretențiile necesare unei adeziuni (fixări) dinte-fațetă corespunzătoare. Se va aplica o mică cantitate de ciment de fixare pe fațetă, iar medicul o va plasa pe dinte pentru ca ulterior să o fotopolimerizeze (cu o lampă specială). Va verifica adaptarea fațetei pe dinte și va îndepărta excesul de ciment. După eventualele ajustări care trebuie realizate, medicul va fixa cu adeziv fațetele pe suprafețele dinților.
Medicul vă va recomanda să efectuați un control stomatologic peste 2–4 săptămâni pentru a verifica stabilitatea fațetelor și starea gingiei din zona respectivă.
Dezavantajele fațetelor
Fațetele se pot fisura și chiar fractura în timp (în special ceramica), mai ales dacă acestea nu sunt îngrijite corespunzător sau dacă pacientul suferă de parafuncții (bruxism – scrâșnirea dinților) pe care nu le-a menționat medicului dentist. În acest caz, repararea fațetei este dificil de realizat și de obicei se recomadă înlocuirea.
Fațetele se pot colora (mai ales compozitul) dacă pacientul a consumat frecvent alimente cu potențial de colorare a dinților sau dacă adaptarea fațetei nu a fost efectuată corespunzător. În această situație, pacientul trebuie să aibă în vedere că nu mai poate beneficia de tratamente de albire după aplicarea fațetelor. Este indicat ca alegerea culorii să se realizeze temeinic pentru a evita astfel de situații.
Un alt impediment care poate apărea este sensibilitatea dinților la cald/rece sau anumite alimente. Acest lucru se întâmplă datorită unei preparații incorecte a suprafeței dentare. Soluția recomandată este înlocuirea fațetelor.
Îngrijirea fațetelor
Nu există indicații speciale de îngrijire a fațetelor, însă o igienă orală bună reprezintă cheia durabilității acestora. Totuși, se recomandă utilizarea pastelor de dinți fără agenți abrazivi, precum și un periaj atraumatic pentru a nu periclita structura fațetelor (mai ales cele din ceramică). De asemenea, este foarte posibil ca medicul să vă indice evitarea alimentelor care pot impregna și colora fațetele în timp, precum cafeaua, ceaiul, vinul roșu și altele de acest gen.
