Etapele dezvoltării copilului sunt esențiale a se cunoaște pentru o dezvoltare armonioasă a acestuia. Perioada de vârstă 1-3 ani este o perioadă plină de provocări. Începând cu vârsta de 1 an, personalitatea copilului se conturează, limbajul se dezvoltă. Copilul are o curiozitate în continuă creștere, aceasta fiind perioada în care copilul explorează mediul înconjurător. De aceea, cunoașterea etapelor dezvoltării copilului sunt esențiale pentru prevenirea eventualelor probleme ce ar putea apărea. Etapele dezvoltării copilului pot varia de la un subiect la altul ca interval de timp. Diferențele nu sunt foarte semnificative între intervale. Aceste diferențe pot apărea că urmare a faptului că fiecare copil se dezvoltă diferit. Un copil poate înregistra progrese considerabile ale limbajului, dar pe parte de socializare poate avea lacune. Aceste diferențe se corectează în timp și vor ajunge la un echilibru, în cazul dezvoltării normale.
Etapele dezvoltării copilului
Lunile 12 – 14
La această vârstă personalitatea copilului se conturează. Curiozitatea este cuvântul cheie al acestei perioade. Așadar, mediul înconjurător este preocuparea principală a copilului. La această vârstă copilul poate merge singur, poate să escaladeze unele obstacole, începe să se cațere. Încercările sale de a explora ceea ce îl înconjoară se pot termina prin a sparge sau a strica unele obiecte. Pentru a se evita aceste situații, spațiul frecventat de copil necesită o mai bună organizare. Această organizare oferă siguranță atât copilului, cât și obiectelor fragile și limitează utilizarea interdicției. Interdicția folosită în exces își pierde semnificația și devine nefolositoare. O altă variantă pentru a nu utiliza interdicția este dirijarea atenției copilului către alte direcții.
Socializare
Copilul interacționează preponderent cu adulții, raporturile cu alți copii nefiind foarte semnificative. În cadrul jocului cu alți copii, acesta va încerca să își însușească jucăriile lor. Acest comportament există indiferent dacă există sau nu alte jucării asemănătoare sau identice neutilizate de copii.
Manifestarea sentimentelor complexe, precum gelozia își face simțită prezența. Astfel, copilul se agită și este vizibil iritat dacă mama acordă atenție unei alte persoane. Gelozia se poate exprima prin plâns, prin încercarea de a despărți acea persoana de mama sa, uneori chiar în mod violent. Cu timpul, gelozia se diminuează, acea persoană fiind acceptată. Copilului i se poate explica că este iubit și înțeles, dar că nu este singura persoană din viața mamei.
Limbaj
Dezvoltarea limbajului debutează la această vârstă. Copilul achiziționează cele mai multe cuvinte, asociază cuvintele cu sensul pe care îl au acestea. Este indicat ca membrii familiei să comunice deschis cu copilul, să îi explice într-un mod simplist, dar precis acțiunile pe care le realizează etc. Deprinderea acestor noțiuni se poate face sub formă de joc, pentru a nu genera tensiune și frustrare. Părinții pot începe prin a-l învăța pe copil părțile corpului, sensul verbelor des utilizate etc. Atitudinea pe care adulții o au față de copil este extrem de importantă pentru o dezvoltare armonioasă a limbajului.
Autoservire
Copilul este doritor de a imita ce face adultul. De aceea, acesta trebuie încurajat să folosească singur lingura pentru a mânca. Pentru a dobândi abilitatea de coordonare mână – gură, copilul poate exersa prima oară cu bucăți mici de alimente (bucățele de fructe, legume, carne, paste etc.).
Lunile 15 – 17
Această perioadă de dezvoltare se caracterizează prin dobândirea a cât mai multe cunoștințe. Metodele prin care se realizează această consolidare pot consta în explorarea diferitelor suprafețe, texturi: moale – covoare, pământ, iarbă, noroi; dur – pietre, cuțit etc.
Altă caracteristică a acestei perioade este constituită de prezența jocului de rol. Prin intermediul acestuia, copilul își dezvoltă imaginația și creativitatea și își perfecționează abilitatea de imitare.
Limbaj
Copilul nu cunoaște foarte multe cuvinte, dar înțelege și poate utiliza aceste cuvinte cu mai multe sensuri în mod corect. El recunoaște înțelesul mai multor cuvinte, dar încă nu le poate utiliza în conversații. Se remarcă și o repetare a cuvintelor pe care copilul nu le stăpânește, cu intenția de a le memora. La această vârstă apare și refuzul, copilul afirmându-și refuzul prin utilizarea cuvântului „nu”.
Simțul umorului se dezvoltă, iar copilului îi face plăcere să atragă atenția celor din jur și să îi amuze. Aplicarea simțului umorului în predarea copilului a unor elemente esențiale este indicată pentru o învățare mai eficientă.
Autoservire
Copilul începe să își dezvolte abilitățile de a se hrăni, putând să ducă lingura la gură, chiar dacă se murdărește. Acesta poate ține singur cana în mână, iar spre sfârșitul acestei perioade poate ține chiar și paharul în mână. Cu toate acestea, pot apărea alte provocări precum scăderea apetitului, preferința pentru anumite alimente sau chiar refuzul de a mânca. Scăderea apetitului nu ar trebui să constituie o îngrijorare, mai degrabă un semnal pentru o mai bună organizare a meselor, astfel încât copilul să fie hrănit corespunzător. Disciplina și fermitatea impuse de părinți la această vârstă vor preîntâmpina viitoarele preferințe, nu neapărat bune ale copilului.
Lunile 18 – 20
Caracteristica principală a acestei etape este dezvoltarea autonomiei și a independenței. Datorită acestora poate apărea și frustrarea copilului în anumite situații, pentru că el își dorește să poată îndeplini cât mai multe sarcini, dar din diferite motive ce țin de dezvoltarea sa, nu reușește.
Copilul reușește să meargă singur, fără sprijin, poate merge și cu spatele, se poate ghemui, se poate așeza singur pe scaun, poate urca scările, ocoli obstacole. Copilul face „pa” cu mâna, la plecarea adultului. La această vârstă, majoritatea copiilor sunt ambidextri și alternează mâna stângă cu cea dreaptă.
Recunoașterea și indicarea a cel puțin unei părți a corpului este o altă caracteristică a acestei perioade. Tot în acest interval, vor fi învățate și celelalte părți ale corpului.
Limbaj
Limbajul se diversifică, copilul utilizează intonații, onomatopee, cuvinte și gesturi cu diferite sensuri. El dobândește până la 12 – 15 cuvinte. În conversațiile cu cei din jur are tendința de a repeta ultimul cuvânt a propoziției spuse de aceștia, dar și a cuvintelor pe care ei le consideră interesante.
Copii pot recunoaște mai multe imagini dintr-o carte și pot dezvolta preferințe pentru anumite povești. Această caracteristică a vârstei poate fi utilizată pentru a învăța copilul diferite cuvinte, acțiuni, obiecte. În acest mod, vocabularul copilului se dezvoltă.
Socializare
În relațiile cu cei de vârsta sa, copilul este centrat mai mult pe jucării, pe a primi, decât pe a da jucării sau pe a se juca împreună cu alții cu jucării. De asemenea, copilul nu mai solicită la fel de mult prezența părinților ca parteneri de joacă. Cu toate acestea, când se află în compania adulților, acesta imită acțiunile lor.
Autoservire
Copilul ajută la dezbrăcarea hainelor, uneori poate cere să poarte anumite haine. Nu este încă indicat a-l lăsa să aleagă el hainele în fiecare zi. El va dori să îmbrace cât mai multe haine pentru că îi plac, dar nu va reuși, și va interveni frustrarea.
La această vârstă, copilul poate bea singur cu cana și poate mânca cu lingurița. Pot apărea și anumite preferințe culinare și lipsa dorinței de a mânca la masă simultan cu ceilalți membri ai familiei. În cazul în care copilul refuză să mănânce, după un interval rezonabil de timp, i se va lua farfuria. Copilul va servi următoarea masa la ora stabilită. Nu este de dorit a se hrăni copilul între mese sau a i se da dulciuri pentru a ști că a mâncat ceva. Aceste comportamente vor determina copilul să procedeze în aceeași manieră și în viitor.
Aceasta este perioada în care copilul învață să facă la oliță. El trebuie încurajat, iar noțiunile de igienă trebuie explicate. Prin expunerea cerințelor de igienă, copilul le va înțelege și le va însuși mai rapid. Spre sfârșitul acestei perioade de dezvoltare se poate face trecerea de la oliță la toaletă.
Lunile 21 – 24
Specificitatea acestei vârste este refuzul, copilul utilizând excesiv cuvântul „nu”. Copiii pot deveni neascultători, rebeli și în unele cazuri și agresivi. Atitudinea părinților este foarte importantă în această perioadă, deoarece acesta este momentul în care personalitatea copilului se conturează. Comportamentele agresive ale copilului trebuie stopate imediat cum apar, dar fără a răspunde cu agresivitate. Adultul îi explică copilului de ce comportamentul agresiv nu este tolerat și recompensează comportamentele pozitive ale copilului.
Comportamentul opoziționist este în continuă dezvoltare. Copilul are tendința de a se opune oricărei cerințe sau observații. El testează cu fiecare ocazie rezistența și deciziile adulților. Tocmai de aceea, este important ca părinții să fie perseverenți în menținerea unei atitudini ferme.
Limbajul
Copilul începe să lege cuvintele pentru a forma propoziții. La început, acestea nu sunt corect formulate în majoritatea cazurilor. Abilitatea de a forma propoziții se dezvoltă proporțional cu conversațiile în care acesta este implicat. Simpla asistare la conversații, prin urmărirea emisiunilor, desenelor animate la televizor nu are un efect benefic asupra dezvoltării limbajului. Exerciții precum spunerea unei povești, explicarea acțiunilor pe care le efectuează un adult sunt stimulatoare pentru copil și îl ghidează spre a acumula cuvinte noi.
Socializare
Copilul relaționează mai bine cu cei de vârsta sa. Preferă să se joace singur, dar știind că unul dintre părinți este în apropiere. Această etapă este marcată de jocurile prin imitare, copilul alege să îmbrace hainele părinților, să le imite comportamentul în diferite situații, să se joace de-a v-ați ascunselea etc. Aceste comportamente trebuiesc încurajate, ele contribuind la dezvoltarea copilului.
Autoservire
Copilul se poate hrăni singur, fără sprijin din partea adultului. Acesta învață să folosească olița când are necesități, iar accidentele de tipul incontinenței sunt din ce în ce mai rare.
Concluzii
Etapele dezvoltării copilului trebuie cunoscute de orice părinte. Prin compararea acestora cu stadiul de dezvoltare al copilului se poate determina dacă acesta are o dezvoltare normală. În caz contrar, consultul unui specialist este necesar, pentru a preîntâmpina eventualele probleme ce pot apărea. Opinia unui specialist și controalele regulate la acesta sunt esențiale și în cazul în care dezvoltarea copilului este normală. Specialistul are o perspectivă obiectivă față de părinte și cunoaște mult mai bine etapele dezvoltării copilului și dacă acesta le parcurge corespunzător. Prevenția este întotdeauna mai ușoară decât tratarea.
