Duodenita cronica este o patologie inflamatorie localizată în principal la nivelul bulbului duodenal, dar se poate întâlni și la nivelul segmentelor II și III ale duodenului. Foarte rar se întâlnește inflamația întregului duoden. Majoritatea pacienților care dezvoltă duodenită cronică prezintă și ulcer duodenal. Nu se cunoaște dacă inflamația precede ulcerul sau invers.
Etiopatogenie
Duodenita cronică apare de cele mai multe ori ca urmare a nevindecării corespunzătoare a duodenitei acute. Se poate instala și o formă primitivă cronică de duodenită. Dintre cauzele care conduc la apariția acestei patologii se pot enumera:
- infecțiile parazitare (infecțiile cu lamblia, anchilostoma, strongiloides – aceștia se fixează de mucoasa duodenală și determină apariția inflamației și a leziunilor care dau simptomele specifice duodenitei cronice)
- infecțiile bacteriene de la nivelul căilor biliare și a vezicii biliare (colecistite cronice) care drenează în duoden
- intoxicații repetate cu alcool
- staza duodenală
Simptome
Principalul simptom este durerea, care în cadrul aceste patologii este continuă. Intensitatea acesteia este crescută postprandial. Alte simptome manifestate sunt: greața și vărsăturile.
Diagnosticul în duodenita cronică
Diagnosticul se stabilește de către medicul specialist în funcție de anamneză și de rezultatele investigațiilor medicale.
– Stimularea secreției cu histamină
Testul de stimularea a secreției prin intermediul histaminei are rolul de a determina dacă secreția acidă se realizează în cantități normale sau crescute.
– Endoscopia
La examenul endoscopic, mucoasa duodenului în cadrul acestei patologii are un aspect roșiatic, este edematoasă și uneori, prezintă pete hemoragice. De asemenea, mucoasa este hipertrofică și poate prezenta excrescențe. În duodenita asociată ulcerului duodenal, bulbul duodenului este deformat, pereții sunt rigizi, iar motilitatea acestuia este redusă.
– Examenul anatomopatologic
De cele mai multe ori, la endoscopie se prelevează țesut afectat pentru examinarea histopatologică. La microscop, se pot observa modificări inflamatorii necaracteristice cu diferite grade de severitate. Diferențele histologice între duodenita primitivă și cea secundară ulcerului duodenal nu sunt semnificative.
Pe baza aspectelui microscopic s-au evidențiat mai multe forme de duodenită cronică:
1. Duodenita interstițială
În cadul acestui tip de duodenită, epiteliul superficial este turtit. Celulele prezintă nuclei mari, neregulați. Sunt prezente leucocite, plasmocite, histiocite și eozinofile. Acestea ajung la nivelul zonei inflamate prin infiltrare și pot ajunge până la musculara mucoasei.
2. Duodenita cronică atrofică
Epiteliul superficial este format din celule cu nuclei mici, vilozitățile sunt turtite sau dispar complet. Numărul glandelor este redus, criptele sunt dilatate și formează microchisturi, ca urmare a prezenței sclerozei interstițiale. Celulele mucipare sunt destul de numeroase, fenomen care se numește hiperplazie mucipară. Infiltrația cu celule inflamatorii (leucocite, eozinofile, plasmocite) se extinde în profunzime, până la stratul muscular.
3. Duodenita hemoragică
Mucoasa apare la microscopul optic hiperemiată. Hemoragiile se produc prin diapedeză la nivelul vilozităților sau prin exulcerații ale mucoasei.
4. Duodenita lambliazică
Duodenita lambliazică prezintă aspecte morfologice asemănătoare cu ale duodenitei nespecifice. Caracteristica acestui tip de duodenită este eozinofilia tisulară.
– Tranzitul baritat
La examenul radiologic, după ingerarea sulfatului de bariu, se evidențiază plicile largi, îngroșate și neregulate. Se remarcă și stază bulbară, adică stagnarea conținutului ingerat la nivelul bulbului duodenului. Bulbul poate avea aspect reticulat, poliploidal sau poate fi în formă de fagure.
Interpretarea imaginilor radiologice se face în raport cu anamneza și cu alte investigații. Unele aspecte pot fi întâlnite și la persoane care nu prezintă patologii gastrice, la cei care au tulburări funcționale sau au diferite alergii.
În fazele active ale patologiei, bulbul este inactiv și nu reține alimentele, așa că staza nu se observă. Tulburările de dinamică sunt remarcate prin hipotonie, cu stază alimentară la nivelul bulbului sau prin hipertonie cu spasme segmentare, mișcări peristaltice și antiperistaltice, brasaj (amestecarea) al conținutului și refluxul în stomac.
Complicații
Apariția complicațiilor este direct proporțională cu severitatea simptomelor. Printre complicațiile care pot apărea în cadrul duodenitei cronice se enumeră:
- Modificăriile echilibrului acido – bazic
Acestea sunt secundare pierderilor de apă și de electroliți (prin vărsături sau diaree) din formele grave. Manifestările clinice sunt alcaloza și uneori, poate apărea uremie extrarenală.
- Hemoragiile
Hemoragiile pot avea o intensitate mică sau pot fi severe. De obicei, hemoragiile severe sunt destul de rare.
- Periduodenita
Periduodenita apare prin extinderea inflamației la seroasă. O altă cauză de apariție este penetrarea ulcerului în profunzimea peretelui, urmată de cicatrizare prin fibrozare.
Tratamentul
– Tratamentul medicamentos
Prima linie de tratament constă în administrarea medicamentelor care ameliorează simptomele. Astfel, se pot recomanda inhibitorii de pompă de protoni (omeprazol, pantoprazol, lansoprazol, rabeprazol, esomeprazol) sau antagoniștii receptorilor de histamină (ranitidină, famotidină, nizatidină). Sunt importante și medicamentele care protejează mucoasa, precum sucralfatul, alginatul, diosmectina.
În formele acutizate ale bolii, pot apărea dezechilibrele acido – bazice, care se vor corecta pentru a nu genera complicații. Se pot utiliza perfuzii cu ser fiziologic, ser glucozat, soluție Ringer intravenos sau se administrează oral clorură de potasiu.
În duodenitele parazitare este indicată medicația antiparazitară. Se va efectua endoscopie la terminarea tratamentului, pentru a verifica eficiența acestuia.
– Regimul alimentar
Cele mai importante modificări ale regimului alimentar în duodenita cronică cuprind renunțarea la alimentele iritante și fracționarea meselor. Alimentele interzise sunt alcoolul, cafeaua, ceaiul negru și verde, băuturile carbogazoase, condimentele, brânzeturile fermentate, fructele crude. Este important a se renunța la fumat, dar și a limita sau a renunța la administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Fracționarea meselor presupune ca pacientul să aibă 5 sau 6 mese pe zi. Este important ca pacientul să mestece bine alimentele. Ultima masă este indicată a se lua înainte de ora 7 seara. De asemenea, repausul este recomandat după mesele principale.
Pe termen lung, se recomandă consumul de carne fără grăsime (pui, vacă, vițel, iepure), pește. Carnea de porc se poate consuma după ameliorarea simptomelor. Lactatele permise sunt cele degresate, dar și brânza de vaci proaspătă, cașul, telemeau proaspătă, untul, smântâna în cantități moderate. Alte alimente permise sunt ouălele, bananele, legumele cu conținut scăzut de celuloză (spanac, cartofi, fasole verde, mazăre verde, salată verde), budincile, sufleurile.
Unele dintre ceaiurile permise sunt cele de mentă, tei, sunătoare, mușețel. Este indicat a se bea ceaiurile slab îndulcite sau îndulcite cu miere. Se va evita apa minerală, dar și alte băuturi carbogazoase, precum și băuturile reci sau fierbinți.
Profilaxia
Prevenirea duodenitei cronice se poate realiza prin mai multe metode. Astfel, pentru a evita apariția duodenitei parazitare, se recomandă tratarea precoce a parazitozelor duodenale.
Alte metode de profilaxie sunt:
- adoptarea unei diete echilibrate
- respectarea igienei alimentare, a normelor de igienă sanitară
- evitarea consumului crescut de alcool
- renunțarea la fumat
- administrarea medicamentelor doar cu prescripție medicală
- evitarea situațiilor stresante
