Diphyllobothrium latum- generalităţi şi patologie

Generalităţi şi patologie

Diphyllobothrium latum este un cestod parazit. Se mai numeşte şi Taenia lata sau Bothriocephalus latus. Diphyllobothrium latum este un vierme ce se transmite prin consumul cărnii de peşte. Diphyllobothrium latum prezintă două forme morfologice.

Adultul este un vierme lung, de la 4 la 15 metri. Prezintă circa 3000-4000 de segmente denumite proglote. Capul (scolexul) are 2-3 mm lungime şi prezintă două ventuze numite botridii. Aceste botridii sunt dispuse dorso-lateral. Ele reprezintă organele de fixare ale parazitului. Gâtul este scurt. Acesta se continuă cu corpul (strobila). Aceasta este formată la început din proglote tinere sau imature. Spre capătul strobilei se află proglotele bătrâne. Proglotele au o formă dreptunghiulară, fiind mai late decât lungi.

La interiorul lor se află uterul cu ouă. Acesta comunică cu exterioru printr-un orificu numit tocostom. Proglotul prezintă lateral testiculii, canalul ejaculator şi cirul. Cirul se deschide în porţiunea anterioară a orificiului sexual. Aparatul reproducător femel cuprinde ovaru, glanda vitelogenă şi vaginul, situat median. Proglotul are circa 3 mm lungime şi 10 mm lăţime.

Ouăle sunt ovalare şi au circa 75 μm lungime şi 45 μm lăţime. La o extremitate prezintă un căpăcel numit opercul, iar diametral opus un pinten. Are o culoare brun-cenuşie.

Habitat

Viermele trăieşte în jejunul şi ileonul superior al omului. Se găseşte şi la câini sau feline.

Ciclul biologic

Ouăle sunt eliminate în mediul extern odată cu materiile fecale. Ajunse întâmplător în apă, se embrionează. Embrionul părăseşte oul şi se deplasează cu ajutorul unor cili. Acest stadiu se numeşte coracidiu şi reprezintă, de fapt, o larvă cilată. Acest coracidiu înoată în apă până găseşte prima gazdă intermediară. Aceasta este un crustaceu din genul Cyclopus sau Diatomus. Acesta înghite larva. Larva ajunge în cavitatea generală a crustaceului şi se transformă într-o larvă numită larvă procercoidă. Aceasta are lungimea de 500 de microni.

Crustaceul ce conţine larva procercoidă este înghiţit şi el de un peşte răpitor. Acest peşte reprezintă a doua gazdă intermediară. Aceşti peşti pot fi: biban, somn, şalău, ştiucă. În organismul peştelui, larva migrează în organe şi ţesutul muscular, devenind larvă plerocercoidă. Aceasta are 5 milimetri lungime şi prezintă botridii la capătul anterior. Consumul de peşte insuficient preparat termic favorizează îmbolnăvirea. Larva se fixează de mucoasa intestinului subţire prin intermediul botridiilor.

Intestinul uman poate fi parazitat de unul sau mai multe exemplare. Cel mai mare număr de viermi întâlniţi într-un om a fost de peste 200 (211).

Diphyllobothrium latum are o capacitate reproductivă enormă. El creşte cu 5 centimetri pe zi şi produce ouă la o lună de la infectare. Zilnic se produc circa 1000000 de ouă.

Boala la om

Boala se numeşte botriocefaloză.

Unele cazuri evoluează asimptomatic. Alteori, purtatorii acuză:

Apare şi deficitul de vitamină B12. Aceasta se manifestă printr-o anemie pernicioasă foarte întâlnită în special în nordul Europei. Anemia apare la persoanele în vârstă de peste 40 de ani. De obicei apare după 3-4 ani de la infectarea cu Botriocephalus latum. Parazitul absoarbe aproape toată cantitatea de vitamină B12 din intestin.

S-a demonstrat că dacă parazitul se afă în jejun, absoarbe peste 80% din vitamina B12. Anemia poate fi remisă numai dacă se administrează bolnavului pe o sondă, direct în duoden, o soluţie specială. Aceasta conţine un amestec de suc gastric şi vitamina B12. Anemia este acompaniată de febră, hemoragii, edemeşi glosită.

Diagnostic

Diagnosticul de bază este cel parazitologic. Acesta presupune evidenţierea ouălor în materiile fecale. Diagnosticul este uşurat de numărul crescut de ouă în fecale.

Tratament

Medicamentul cel mai folosit este Niclosamida. Efectul acestui medicament este inhibarea fosforilării oxidative în mitocondria parazitului. Mepacrina sau Praziquantelul sunt alte medicamente folosite. Parazitul este eliminat după o lună de la începutul tratamentului.

Epidemiologie

Rezervorul de infecţie sunt gazdele definitive (mai ales omul). Boala se transmite prin consumul peştelui infectat, insuficient preparat termic. Zone endemice sunt:

  • lunca Dunării şi delta Dunării;
  • ţărmul mării Baltice;
  • ţările din estul Asiei;
  • nordul Europei (regiunea Scandinaviei);
  • văile unor fluvii din Rusia (Volga, Obi, etc.).

Măsuri de profilaxie

Cea mai eficientă măsură de prevenţie a infecţiei este evitarea consumului de peşte nepreparat suficient. Afumarea sau saramurarea nu distruge parazitul. Este interzis şi consumul icrelor provenite din surse îndoielnice.

Larvele plerocercoide sunt omorâte prin menţinerea timp de 15 minute la 60 °C.

Pentru a împiedica răspândirea ouălor este interzisă defecarea pe sol, ape, etc.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!