De ce este important diagnosticul cancerului mamar?
Neoplasmul mamar este cauza a aproximativ unui sfert de milion de decese în întreaga lume, devenind așadar o obligație a serviciilor de sănătate publică de a întări nivelul de conștientizare al populației prin informații utile despre screening-ul și depistarea diagnosticului de cancer mamar. Controalele periodice la medicul ginecolog ar îmbunătăți semnificativ prognosticul femeilor cu această patologie, putându-se interveni din timp. De asemenea, s-a observat o legătură între acest tip de cancer și zona geografică, astfel că România face parte din categoria țărilor cu rată de mortalitate medie (între 10-24 la 100.000). Factorii epidemiologici țin de balanța hormonală, de radiațiile UV, de aportul excesiv de grăsimi sau de alcool.
Figure 1 diagnosticul cancerului mamar
Prima etapa a diagnosticului de cancer mamar
Anamneza realizată de medic decelează atât posibilele cauze, cât și semnele și simptomele caracteristice.
Vârsta este un factor decisiv pentru diagnosticul cancerului mamar: s-a constatat o creștere a ratei acestuia după împlinirea vârstei de 40 ani. Totuși, boala poate debuta chiar și în tinerețe, începând cu 25-30 ani. Determinismul genetic, ce include modificări ale structurilor genelor BRCA1 și BRCA2, precum și evenimentele de tumori maligne în istoricul familial cântăresc în orientarea diagnosticului. Alți factori endogeni sunt constituiți de menopauza târzie și de menarha precoce, de avorturi, de nuliparitate, dar și de prima naștere la vârsta înaintată.
Printre cauzele exogene se enumeră expunerea pe timp îndelungat la radiațiile ionizante, solare, tratamentul hormonal cu progesteron, dar și alimentația nesănătoasă, bogată in grăsimi și dulciuri.
Un alt aspect important al diagnosticului cancerului mamar este reprezentat de istoricul bolii: când au apărut primele semne de boală, respectiv prezența tumorii, a unei secreții anormale mamelonare, a unei retracții tegumentare sau al unui contur neregulat al glandei.
A doua etapă de diagnostic a cancerului mamar
Examenul clinic obiectiv reprezintă punctul cardinal al procesului de depistare, deoarece tumora mamară este existentă în majoritatea cazurilor (aproximativ 80%), însă aceasta este de cele mai multe ori descoperită întâmplător, întrucât screening-ul este slab promovat, mai ales în țara noastră. La inspecția sânului se mai pot evidenția și scurgeri mamelonare (primul semn al apariției cancerului mamar intraductal), asimetrii ale sânilor sau chiar forme inflamatorii (roșeața, durerea), semne ce descriu o formă agresivă a cancerului mamar, respectiv mastita carcinomatoasă. Trăsăturile de malignitate ale unui tumori sunt neregularitatea, inegalitatea, aderența la tegumente și faptul că aceasta este în principiu nedureroasă.
Pentru a completa acest pas important al diagnosticului de cancer mamar, medicul trebuie să aibă în vedere și examinarea zonelor axilare, pentru decelarea adenopatiilor. În cazuri rare, acest semn poate fi singurul din tabloul clinic. De aici rezultă o serie de probleme legate de diagnosticul diferențial, care poate fi greșit interpretat.
Deși extrem de valoroase, aceste date nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului, deoarece pot exista tumori de dimensiuni mici, nepalpabile. Medicina modernă vine în ajutor, prezentând mijloace de diagnostic imagistic, cu rol complementar.
A treia etapă în diagnosticului neoplasmului mamar
Mamografia este cea mai importantă metodă paraclinică de orientare asupra patologiei. Leziunile maligne au o proprietate de a absorbi radiațiile Röntgen diferit de țesutul normal, aspect ce ajută la evaluarea corectă a morfologiei glandei. În general, sânul bolnav este mai dens, estompat, cu formă neregulată, observându-se de asemena și microcalcificări, în proporție de 60%.
A doua cea mai utilizată metodă imagistică este constituită de ecografie. Principiul este, de data aceasta, absorbția ultrasunetelor ce depind de mediul pe care îl străbat. Indicațiile ecografiei sunt multiple: stadializare, pentru obținerea imaginilor în timp real, pentru tumorile palpabile sau care au o probabilitate de a fi benigne. Printre avantaje se numără aplicabilitatea la vârste tinere, diferențierea densităților, faptul că este neinvazivă și nu în ultimul rând, nedureroasă.
Rezonanța magnetică nucleară contribuie la soluționarea cazurilor complicate, întrucât este o metodă mult mai specifică și mai sensibilă, dar și mai costisitoare decât precedentele. Se utilizează, deci, în urmărirea postterapeutică, pentru descrierea amănunțită a leziunilor, dar și în vederea răspunsului la tratament.
Ultima etapă în definitivarea diagnosticului de cancer mamar
Certitudinea diagnosticului este fixată cu ajutorul examenului histopatologic. Există diverse modalități de recoltare, precum raclajul, puncția aspirativă cu ac fin prin care se obține material pentru examenul citologic sau puncția biopsie. Cea din urmă poate fi realizată prin ultrasunete, biopsie tronculară largă, pistoale de biopsie sau ABBI. Mai multe informații despre aceste tehnici se pot găsi pe site-ul: https://www.medscape.com/viewarticle/503006_4 .
Rezultatul depinde de anumite particularități, precum mărimea piesei, macroscopia, marginile piesei de rezecție etc.
În concluzie, toți acești pași trebuie să se completeze reciproc, deoarece fiecare are o deosebită importanță, diagnosticul de cancer mamar fiind din păcate unul dur, dar care poate fi ameliorat, pe de-o parte, prin experiența și profesionalismul medicului și pe de altă parte, prin vizitele periodice la cabinetul ginecologului, fapt ce salvează timp prețios pentru evoluția stării de sănătate a pacientei.
sursă foto: healtheuropa.eu/global-breast-cancer-initiative-launched-to-reduce-mortality/106469/
