Aparatul genital feminin este un subiect complicat, dar şi fascinant în acelaşi timp. Acesta are capacitatea de a funcţiona în comuniune cu celelalte sisteme pentru a-şi îndeplini funcţia. Aparatul genital feminin este alcătuit din: ovare, organe genitale interne şi organe genitale externe. De asemenea glandele mamare sunt considerate a fi glande asociate cu aparatul genital feminin.
Organele genitale interne sunt:
- trompele uterine
- uterul
- vaginul.
Organele genitale externe sunt reprezentate de formaţiunile vulvei:
- muntele lui Venus sau muntele pubian.
- formaţiuniile labiale (labii mari şi labii mici)
- vestibulul vaginal
- organele erectiel (clitorisul şi bulbii vestibulari ).
Organele genitale interne
Ovarele
Ovarele sunt organe pereche situate la nivelul cavităţii abdominale. Peritoneul acoperă parţial ovarele. Din punct de vedere morfologic ovarele sunt glande mixte, atât endocrine cât şi exocrine. Funcţia lor endocrină este reprezentată de producţia hormonilor precum estrogenul şi progesteronul. Ovarele își exercită funcţia exocrină prin producţia de ovule. Ovulele sunt celulele reproducătoare feminine. Ele se găsesc în interiorul foliculilor ovarieni. La naştere o femeie are aproximativ 1-2 milioane de foliculi ovarieni. În timpul vieţii unei femei aproximativ 300 de foliculi reușesc să ajungă la maturitate şi să îşi elibereze ovulul.
Ovarele au o formă ovoidă, migdalată. În timpul perioadei fertile, ovarele au un diametru de aproximativ 3-5 cm, devenind mai mici, atrofice la menopauză. Greutatea unui ovar este de aproximativ 6-8 g la femeia adultă, acestea fiind mai mici înainte de pubertate. În perioada preovulatorie a ciclului menstrual ovarul ce va elibera ovocitul își măreşte volumul. Secţionate transversal, ovarele sunt alcătuite din două zone, una corticală şi una medulară. Zona corticală este situată la periferie şi conţine foliculi ovarieni în diverse stadii evolutive. Zona medulară a ovarelor este situată la interior şi conţine vase de sânge şi elemente nervoase.
Ovarele sunt organe destul de mobile, poziţia lor variind în limite destul de largi. Ele sunt susţinute de ligamente laxe, acesta fiind şi unul din motivele pentru care poziţia pe care o au ovarele este variabilă. Aceste ligamente sunt ligamentul suspensor, ligamentul propriu al ovarului, ligamentul tuboovarian şi mezoovarul.
Trompele Uterine
Trompele uterine sunt conducte musculo-membranoase ce leagă ovarele de uter. Funcţia lor principală este de a transporta sperma până la ovul şi apoi ovulul fecundat până în uter. Ele se deschid la nivelul uterului. Trompele uterine au o lungime de 10-12 cm şi un diametru de aproximativ 1 cm fiecare.
Trebuie menţionat că trompele uterine sunt alcătuite din trei segmente:
- istmul este segmentul cel mai aproape de uter şi cel mai subţire al trompelor, traversând grosimea peretelui uterin
- ampula este porțiunea mijlocie, mai dilatată, fiind locul unde are loc fecundaţia
- infundibulul este segmentul cel mai depărtat de uter, situat în apropierea ovarelor. Acesta se termină cu fimbriile responsabile de prindea ovulului eliberat de ovar.
Trompele uterine sunt vascularizate de ramuri tubare ale arterelor uterine şi ovariene.
Uterul
Uterul este un organ nepereche, musculos, cavitar şi impar. Acesta are formă de pară cu baza mare în sus. Uterul este situat între vezica urinară (anterior) şi rect (posterior). Acest organ situat pe linia mediană este locul unde are loc dezvoltarea fătului.
Din punct de vedere anatomic uterul este alcătuit dintr-o porţiune inferioară numită cervix sau col uterin şi o porţiune superioară numită corpul uterului. Între cervix şi corp se află o porţiune mai îngustă numită istm. Dimensiunile uterului sunt variate, acesta fiind mai mic la nulipare şi femei la menopauză şi mai mare la multipare. Cavitatea uterină este triunghiulară, superolateral afându-se orificile de deschidere ale trompelor uterine.
Uterul este conectat la structurile din jur prin intermediul ligamentelor.
Corpul uterului
Corpul uterului are formă globuloasă şi este în mod tipic situat în anteversie. Între uter şi corpul uterului se deschide un unghi de aproximativ 90º-100º. Partea superioară a uterului are aspect de dom şi reprezintă fundul uterului. Musculatura uterină este dezvoltată la nivelul corpului uterului, acesta fiind responsabil de menţinera sarcinii, iar contracţiile puternice ale corpului uterin au rolul de a ajuta la expulzia fătului.
Colul uterin sau cervixul
Cervixul este partea inferioară a uterului, acesta fiind interpus între corpul uterului şi vagin. Colul uterin este cilindric, canalul cervical permițând trecerea spermei până în uter. Lungimea medie a cervixului este de aproximativ 3-5 cm. Orificiul intern al colului uterin se dilată în timpul travaliului, permitând trecerea fătului şi implicit nașterea.
Având în vedere că cervixul reprezintă o zonă de tranziţie de la uter spre vagin, cele două structuri având două tipuri diferite de epitelii, acesta este un loc de elecţie pentru apariţia modificărilor maligne. Canalul endocervical este tapetat de un epiteliul columnar, iar vaginul este tapetat de un epiteliu pavimentos. Trecere de la un epiteliu la altul are loc la nivelul orificiului extern al cervixului, acest loc fiind locul de elecţie al apariţiei displaziilor. Celulele displazice pot fi evidenţiate cu ajutorului testului sau frotiului Babeş-Papanicolau. Acest test este util în screening-ul cancerului de col uterin, al doilea cel mai frecvent cancer la femeile din Romania după cancerul la sân.
Tunicile uterului
Uterul este alcătuit trei tunici:
- Perimetrul sau tunica seroasă
- Miometrul sau tunica musculară
- Endometrul sau tunica mucoasă
Perimetrul este situat la exterior, fiind o continuare a peritoneului visceral ce îmbracă uterul.
Miometrul este stratul cel mai bine reprezentat, având o grosime de aproximativ 15 mm. El este alcătuit din trei straturi de ţesut muscular neted solidarizate între ele prin ţesut conjunctiv şi foarte bine vascularizate. Această tunică este mai bine reprezentată la nivelul corpului uterin decât la nivelul colului şi istmului. Din această cauză corpul uterin este forţa motrice, contractându-se în timpul naşterii, în timp ce colul şi istmul formează partea pasivă ce se lasă destinsă.
Endometrul este situat spre interiorul cavităţii uterine, aderând strâns la miometru. Această tunică reprezintă stratul funcţional al uterului, suferind modificări de-a lungul ciclului menstrual şi apoi eliminându-se cu sângerarea menstruală. Rolul principal al endometrului este de a facilita nidarea, în cazul în care se produce fecundaţia.
Vaginul
Vaginul este un canal musculo-conjunctiv ce leagă uterul de vulvă. El se găseşte la nivelul cavităţii pelvine, fiind situat între vezica urinară (anterior) şi rect (posterior). Vaginul face cu uterul un unghi de 90º-100º şi are o lungime de 7-9 cm. Prin extremitatea superioară, vaginul se inseră la nivelul uterului, mai precis, la nivelul cervixului, iar prin extremitatea inferioară se deschide la nivelul vulvei.
Vaginul este asemenea unui conduct estrem de elastic. El se lasă dilatat cu mare uşurinţă. Acest aspect este unul deosebit de important, pentru că în timpul naşterii vaginul se lărgeşte destul de mult. Datorită elasticităţii sale remarcabile, vaginul revine apoi la calibrul său normal. La femeile vârstnice vaginul își pierde din elasticitate, devenind mai îngust şi mai rigid.
Mucoasa vaginală este alcătuită dintr-un epiteliu pavimentos. Ea este lipsită de glande, secreţia de la nivelul vaginului provenind de la glandele situate la nivelul colului uterin. Datorită conținutului bogat în glicogen al mucoasei vaginale ce este transformat în acid lactic de bacilii saprofiţi, pH-ul vaginal este acid. Vaginul este protejat de infecţii tocmai de acest pH acid.
Organele genitale externe- Vulva
Muntele lui Venus
Muntele lui Venus sau muntele pubian este o proeminenţă rotunjită situată înaintea simfizei pubiene. Până la pubertate, acesta este lipsit de păr. Ulterior el se acoperă cu peri asprii de aceeaşi culoare cu părul capului. Anterior se continuă cu hipogastrul, fiind delimitat de acesta printr-un şanţ uşor concav numit plica Venerei. Posterior, muntele pubelui se continuă cu labiile mari.
Formațiunile labiale
Labiile mari
Labiile mari sunt două plici cutanate şi simetrice. Fiecare labie are aproximativ 7-10 cm lungime. Ele sunt acoperite cu păr şi au o consistenţă fermă, închizând fanta vulvară pe care o delimitează.
Labiile mici
Labiile mici sau nimfele sunt două pliuri cutanate mici acoperite de labiile mari. Ele delimitează vestibulul vaginal. Labiile mici sunt lipsite de păr şi de glande sudoripare, conținând în schimb glande sebacee mari. La fetiţa nou-născută labiile mici pot fi mai voluminoase decât cele mari.
Vestibulul vaginal
Vestibulul vaginal este un spaţiu mărginit de labiile mici.La nivelul lui se deschid uretra, vaginul şi glandele vestibulare.
Orificiul vaginal este foarte îngust la virgine , devenind ovalar la femeia ce şi-a început viaţa sexuală. Himenul este o membrană situată între canalul vaginal şi vestibulul vaginal. Această membrană prezintă un orificiu himenal de forme variate ce permite scurgerea sângelui menstrual şi a secreţiilor. Rar, himenul poate să nu prezinte orificiu (himen imperforat) ceea ce duce la reținerea sângelui menstrual în vagin. Himenul se rupe la începerea vieţii sexuale, dar adevărata ruptură a himenului are loc la prima naştere.
Organele erectile
Deşi aceste organe erectile au dimensiuni mult mai reduse la femei decât la bărbat, ele au o dispoziţie asemănătoare. Organele erectile sunt clitorisul şi bulbii vestibulari.
Clitorisul este un organ median şi nepereche de aproximativ 7 cm, cea mai mare parte fiind reprezentată de rădăcina sa. Uneori clitorisul poate ajunge la dimensiuni considerabile (pseudohermafroditism). Bulbii vestibulari sunt formaţiuni ovalare situate pe părţile laterale ale vestibulului vaginal.
Glandele mamare
Mamelele sau sânii sunt strâns legate funcţional şi clinic de organele genitale, astfel încât prezentarea lor alături de acestea este justă. Mamelele sunt aşezate simetric în regiunea anterioară a toracelui, fiind prezente la ambele sexe. La bărbat ele sunt rudimentare, pe când la femei ele sunt formaţiuni extrem de importante. Ele sunt dependente hormonal, astfel încât își încep dezvoltarea la pubertate. Mamelele sunt formate din glandele mamare şi părţile moi ce o înconjoară, ţesut adipos şi ţesut conjunctiv.
Sânii au forme diferite, în general sunt asemenea unor hemisfere, dar pot fi şi uşor conici sau turtiţi, în funcţie de constituţia fiecărei femei. Forma lor depinde şi de cantitatea de ţesut adipos. Sânii reprezintă un element de strâns interes pentru chirurgia plastică, multe femei atribuindu-le un rol estetic major, pe lângă cel funcţional. Între cei doi sâni pot exista diferenţe evidente de greutate, formă şi volum.
Areola mamară este o regiune mai pigmentată situată în partea cea mai proeminentă a sânului. Ea este de culoare roz la virgine şi la nulipare, fiind uşor brună la femeile care au născut. În centrul ei se află o proeminenţă conică numită mamelon unde se deschid ductele lactifere.
