1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Anafranil
Anafranil 25 mg se comercializează sub formă de drajeuri. Fiecare drajeu de Anafranil conţine clorhidrat de clomipramină 25 mg. Clomipramina face parte din clasa antidepresivelor triciclice. Ca și excipienți, Anafranil conține:
- Lactoză monohidrat
- Amidon de porumb
- Stearat de magneziu
- Glicerol 85%
- Dioxid de siliciu coloidal
- Acid stearic
- Talc
- Hipromeloză
- Copovidonă
- Dioxid de titan (E 171)
- Zahăr
- Oxid galben de fer (E 172)
- Macrogol
- Celuloză microcristalină
2. Indicații și contraindicații Anafranil
În cazul adulților, acest medicament este indicat pentru tratamentul stărilor depresive de etiologie şi simptomatologie variată, cum sunt:
- forme de depresie endogenă, reactivă, nevrotică, organică, mascată şi involuţională;
- depresie asociată schizofreniei şi tulburărilor de personalitate;
- sindroame depresive asociate presenilităţii sau senilităţii, afecţiunilor dureroase cronice, bolilor somatice cronice;
- tulburări ale dispoziţiei afective de tip depresiv, de etiologie reactivă, nevrotică sau psihopată.
De asemenea, poate fi utilizat și ca tratament pentru tulburările obsesiv-complusive, pentru fobii şi atacuri de panică. Totodată medicamentul este recomandat a fi administrat și pentru cataplexia care însoţeşte narcolepsia sau afecţiuni dureroase cronice.
În cazul copiilor, Anafranil este recomandat ca tratament pentru tulburări obsesiv-compulsive și enurezis nocturn. Ca tratament al enurezisului nocturn este indicat a fi administrat numai la copii cu vârsta peste 6 ani şi atunci când cauzele organice au fost excluse.
Medicamentul nu este indicat la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la clomipramină, la antidepresive triciclice din grupul dibenzazepinelor sau la oricare dintre excipienţii enumerați anterior. Anafranil nu trebuie administrat în asociere sau în primele 14 zile înainte sau după tratamentul cu un inhibitor al monoaminoozidazei (MAO). De asemenea, este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitori selectivi reversibili de MAO-A, cum este moclobemida. Administrarea acestui medicament nu este recomandată dacă pacientul a suferit un infarct miocardic recent sau dacă este cunoscut cu sindrom congenital de interval QT lung.
3. Reacții adverse și supradozaj cu Anafranil
Reacţiile adverse sunt în general uşoare şi tranzitorii, dispărând pe parcursul tratamentului sau la scăderea dozei. Ele nu sunt întotdeauna corelate cu concentraţiile plasmatice ale medicamentului sau cu doza. Adesea este dificil să se facă distincţia între anumite reacţii adverse şi simptomele depresiei cum sunt oboseală, tulburări de somn, agitaţie, anxietate, constipaţie şi uscăciunea gurii.
Tratamentul cu Anafranil trebuie întrerupt dacă apar reacţii neurologice sau psihiatrice severe. Pacienţii vârstnici sunt în mod special sensibili la efectele anticolinergice, neurologice, psihiatrice sau cardiovasculare. Capacitatea lor de a metaboliza şi elimina medicamentele poate fi redusă, determinând riscul de apariţie a concentraţiilor plasmatice crescute la doze terapeutice.
În urma studiilor clinice și farmacologice au fost decelate următoarele categorii de reacții adverse.
Tulburări psihice
Foarte frecvent au fost raportate următoarele:
- somnolenţă,
- oboseală,
- nelinişte,
- creşterea apetitului,
- confuzie,
- dezorientare,
- halucinaţii (mai ales la pacienţii vârstnici şi cei cu boală Parkinson),
- stări de anxietate,
- agitaţie,
- tulburări de somn,
- manie,
- hipomanie,
- agresivitate,
- tulburări de memorie,
- depersonalizare,
- agravarea depresiei,
- scăderea capacităţii de concentrare,
- insomnie,
- coşmaruri,
- căscat.
Mai puţin frecvente: activarea simptomelor psihotice. Cu frecvenţă necunoscută: ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Tulburări neurologice
Și acestea sunt foarte des întâlnite. Ca exemple, putem enumera:
- ameţeală,
- tremor,
- cefalee,
- mioclonii,
- uscăciunea gurii,
- transpiraţie,
- constipaţie,
- tulburări de acomodare vizuală,
- vedere înceţoşată,
- tulburări de micţiune,
- delir,
- tulburări de vorbire,
- parestezii,
- slăbiciune musculară,
- hipertonie musculară,
- senzaţie de căldură,
- midriază,
- tulburări ale gustului.
Mai puţin frecvente: convulsii, ataxie. Foarte rare: modificări ale EEG, hiperpirexie, sindrom neuroleptic malign, midriază.
Tulburări acustice și vestibulare
Cea mai des menționat este tinitusul.
Tulburări oculare
Foarte rar poate apărea glaucomul.
Tulburări ale sistemului cardiovascular
Cele mai frecvente reacții adverse din această categorie sunt:
- tahicardie sinusală,
- palpitaţii,
- hipotensiune arterială ortostatică,
- modificări ale ECG nerelevante clinic (de exemplu modificări ale segmentului ST şi undei T) la pacienţii cu status cardiac normal.
Mai puţin frecvente: aritmii, hipertensiune arterială. Foarte rare: tulburări de conducere (de exemplu alungirea intervalului QRS, alungirea intervalului QT, modificări ale intervalului PQ, bloc de ramură, torsada vârfurilor, mai ales la pacienţii cu hipokaliemie).
Tulburări gastro-intestinal
Sunt destul de des întâlnite: greaţă, vărsături, tulburări abdominale, diaree, anorexie.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Au fost frecvent raportate reacţii cutanate alergice (erupţie cutanată, urticarie), fotosensibilizare, prurit. Foarte rare sunt: edem (local sau generalizat), căderea părului.
Tulburări ale sistemului endocrin
Dintre acestea, cele mai raportate sunt: creştere în greutate, tulburări ale libidoului şi potenţei, galactoree, hipertrofie mamară. Foarte rar poate fi întâlnit sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic.
Simptome de întrerupere
Frecvent, după întreruperea bruscă sau scăderea dozei, apar următoarele simptome: greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, insomnie, cefalee, nervozitate şi anxietate.
Supradozaj
Semnele şi simptomele supradozajului cu Anafranil sunt similare celor raportate cu alte antidepresive triciclice. Principalele complicaţii sunt anormalităţile cardiace şi tulburările neurologice. La copii, ingestia accidentală a oricărei cantităţi trebuie privită ca fiind gravă şi potenţial letală.
Simptomele apar în general în primele 4 ore de la ingestie şi ating un maxim al severităţii după 24 ore. Datorită absorbţiei întârziate (efect anticolinergic), timpului lung de înjumătăţire plasmatică şi circuitului enterohepatic al medicamentului, pacientul poate fi în situaţie de risc până la 4-6 zile.
Pot fi observate următoarele semne şi simptome:
- somnolenţă,
- obnubilare,
- comă,
- ataxie,
- nelinişte,
- agitaţie,
- intensificarea reflexelor,
- rigiditate musculară şi mişcări coreoatetozice,
- convulsii
- hipotensiune arterială,
- tahicardie,
- aritmii
Nu există un antidot specific şi tratamentul este în primul rând simptomatic şi de susţinere. Orice persoană suspectată că a primit o supradoză de Anafranil, mai ales copiii, trebuie spitalizată şi ţinută sub supraveghere atentă cel puţin 72 ore.
4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe Anafranil
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Ocazional, la pacienţii cu schizofrenie care urmează tratament cu antidepresive triciclice s-a observat activarea psihozei.
Interacțiuni
Anafranil trebuie administrat cu precauţii speciale pacienţilor cu tulburări cardiovasculare, în special celor cu insuficienţă cardiacă, tulburări de conducere (de exemplu bloc atrio-ventricular gradul I-III) sau aritmii. La aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii vârstnici, se recomandă monitorizarea funcţiei cardiace şi a electrocardiogramei.
Antidepresivele triciclice sunt cunoscute pentru efectul lor de scădere a pragului convulsivant; de aceea, Anafranil trebuie utilizat cu precauţie maximă la pacienţii cu epilepsie şi alţi factori predispozanţi, cum sunt leziuni cerebrale de diferite etiologii, administrarea concomitentă de neuroleptice, întreruperea consumului de alcool etilic sau de medicamente cu proprietăţi anticonvulsivante (de exemplu benzodiazepine).
Se recomandă precauţie la administrarea antidepresivelor triciclice la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe şi tumori ale glandei suprarenale (cum sunt feocromocitom, neuroblastom), datorită riscului de apariţie a crizelor hipertensive.
Înaintea anesteziei generale sau locale, medicul anestezist trebuie informat că pacientul se află sub tratament cu Anafranil.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie a glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Anafranil poate diminua sau anula efectele antihipertensive ale guanetidinei, betanidinei, rezerpinei, clonidinei şi alfa-metildopaminei. Din acest motiv, pacienţii care necesită tratament concomitent pentru hipertensiune arterială trebuie să utilizeze antihipertensive de un alt tip.
Antidepresivele triciclice pot potenţa efectele acestor medicamente (de exemplu fenotiazină, antiparkinsoniene, antihistaminice, atropină, biperidenă) la nivelul ochiului, sistemului nervos central, intestinului şi vezicii urinare (detalii aici).
Anafranil poate potenţa efectele cardiovasculare ale adrenalinei, noradrenalinei, isoprenalinei, efedrinei şi fenilefrinei sau anestezicelor locale.
Întreruperea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului datorită reacţiilor adverse posibile. Dacă a fost luată decizia întreruperii tratamentului, acest lucru trebuie realizat treptat, cât de repede posibil, dar cunoscând că întreruperea bruscă poate fi asociată cu anumite simptome.
Sarcina și alăptarea
Experienţa administrării Anafranil în timpul sarcinii este limitată. Deoarece au existat rapoarte izolate despre o posibilă legătură între utilizarea antidepresivelor triciclice şi reacţiile adverse (tulburări de dezvoltare) la făt, tratamentul cu Anafranil trebuie evitat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care beneficiile materne depăşesc riscul potenţial fetal.
Deoarece substanţa activă se elimină în laptele matern, Anafranil trebuie întrerupt treptat sau sugarul trebuie înţărcat dacă pacienta alăptează.
5. Doze și mod de administrare Anafranil
Dozele şi modul de administrare trebuie adaptate la starea clinică a pacientului. Scopul este obţinerea unui efect optim păstrând dozele cât mai scăzute posibil şi crescându-le cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici sau adolescenţi, care au în general un răspuns mai puternic la Anafranil decât pacienţii din grupurile de vârstă medie.
Depresie, tulburări obsesiv-compulsive, fobii
Doza iniţială recomandată este de 25 mg clorhidrat de clomipramină (un drajeu Anafranil 25 mg) de 2 – 3 ori pe zi. Doza zilnică se creşte treptat, de exemplu cu 25 mg clorhidrat de clomipramină la fiecare câteva zile (în funcţie de cum este tolerat medicamentul), până la 100 – 150 mg clorhidrat de clomipramină (4 – 6 drajeuri Anafranil 25 mg) în timpul primei săptămâni de tratament. În cazuri severe, doza zilnică poate fi crescută până la maxim 250 mg clorhidrat de clomipramină. După ce s-a obţinut o îmbunătăţire semnificativă, doza zilnică se ajustează până la un nivel de întreţinere de aproximativ 50 – 100 mg clorhidrat de clomipramină (2 – 4 drajeuri Anafranil 25 mg).
Atacuri de panică, agorafobie
Doza iniţială recomandată este de 10 mg clorhidrat de clomipramină (un drajeu Anafranil 10 mg) pe zi. În funcţie de cum este tolerat tratamentul, se creşte doza până la obţinerea răspunsului dorit. Doza zilnică necesară variază în mare măsură de la un pacient la altul şi este cuprinsă între 25 – 100 mg clorhidrat de clomipramină. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 150 mg clorhidrat de clomipramină. Se recomandă ca tratamentul să nu fie întrerupt cel puţin 6 luni şi doza de întreţinere să fie scăzută treptat în acest timp.
Cataplexia care însoţeşte narcolepsia
Doza zilnică recomandată este de 25 – 75 mg clorhidrat de clomipramină.
Afecţiuni cronice dureroase
Doza recomandată este de 10 – 150 mg clorhidrat de clomipramină pe zi. Doza trebuie individualizată având în vedere medicaţia analgezică concomitentă.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 ani și peste)
Doza iniţială recomandată este de 10 mg clorhidrat de clomipramină (un drajeu Anafranil 10 mg) pe zi. Doza se creşte treptat până la un nivel optim de 30 – 50 mg clorhidrat de clomipramină pe zi, care trebuie atinsă după aproximativ 10 zile şi apoi menţinută până la sfârşitul tratamentului.
Copii şi adolescenţi
Pentru tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive, doza iniţială recomandată este de 25 mg clorhidrat de clomipramină pe zi şi poate fi crescută treptat până la o doză zilnică maximă de 3 mg clorhidrat de clomipramină/kg sau 100 mg clorhidrat de clomipramină. Ulterior, doza poate fi crescută treptat, în timpul următoarelor săptămâni, până la o doză zilnică maximă de 3 mg clorhidrat de clomipramină/kg sau 200 mg clorhidrat de clomipramină.
Pentru tratamentul enuzrezisului nocturn la copiii cu vârsta cuprinsă între 6-8 ani, doza zilnică iniţială recomandată este de 20-30 mg clorhidrat de clomipramină (2-3 drajeuri Anafranil 10 mg); la copii cu vârsta cuprinsă între 9-12 ani, 25-50 mg clorhidrat de clomipramină (1-2 drajeuri Anafranil 25 mg); la copii cu vârsta peste 12 ani, 25-75 mg clorhidrat de clomipramină (1-3 drajeuri Anafranil 25 mg). Drajeurile trebuie administrate în priză unică, după masa de seară, dar la copiii cu micţiuni încă de la începutul nopţii trebuie administrată mai devreme o parte din doză (ora 16). Odată ce răspunsul dorit a fost obţinut, tratamentul trebuie continuat (pentru 1 – 3 luni) şi doza scăzută treptat. Nu sunt date privitor la copii cu vârsta sub 6 ani.
6. Alte informații Anafranil
Pacienţii care utilizează Anafranil trebuie avertizaţi că pot să apară vedere înceţoşată, somnolenţă şi alte simptome la nivelul sistemului nervos central, caz în care aceştia nu trebuie să conducă, să folosească utilaje sau să desfăşoare orice activitate care necesită atenţie. De asemenea, pacienţii trebuie avertizaţi că alcoolul etilic şi alte medicamente pot potenţa aceste efecte.
Perioada de valabilitate este de 5 ani.
A se ţine blisterul în cutie, pentru a fi protejat de umiditate.