Abuzul de substante cu risc de dependenta

inscriere in comunitate de doctori

Date generale

Abuzul de substanţe cu risc de dependenţă reprezintă consumul excesiv de diverse substanţe medicamentoase, precum şi consumul de narcotice şi stupefinate cu efecte dăunătoare, uneori chiar iremediabile asupra sănătăţii, atât fizice cât şi psihice şi manifestările care au loc în urma acestui abuz, de dependenţă fizică şi/sau psihică.

Dependenţa fizică este o manifestare din cauza căreia renunţarea la administrarea substanţelor toxice poate fi foarte dificilă. Acest lucru face posibilă continuarea abuzului de substanţe cu risc de dependenţă. Astfel, substanţele care dezvoltă dependenţă dau, aşa numitul, sindrom de abstinenţă/sevraj. Acesta  se instalează atunci când doza de substanţă ce a fost introdusă cronic în organism este redusă sau stopată. Sindromul de abstinenţă dispare la administrarea ulterioară a substanţei respective. Abuzul de substanţe cu risc de dependenţă presupune un anumit comportament al unei persoane ce îşi administrează o substanţă farmacologică. Comportamentul are ca scop resimtirea efectelor percepute a fi favorabile, fără existenţa unor motive medicale care să justifice utilizarea acesteia.

Consumul excesiv de medicamente

Apare atunci când acestea nu sunt administrate responsabil, conform indicaţiilor. Altfel spus, acesta apare atunci când:

  • doza administrată nu este cea recomandată,
  • atunci când se utilizează un anumit medicament care a fost prescris altcuiva,
  • când nu se respectă modul şi intervalul de administrare.

Un astfel de abuz de medicamente se poate petrece şi în cazul instalării dependenţei asupra unei anumite substanţe medicamentoase. Acesta fapt defineşte fenomenul de intoxicaţie de lungă durata a cărei frecvenţa şi gravitate este proporţională cu dozele şi perioada administrării acelui medicament. Totuşi, această dependenţă trebuie diferenţiată de cea care se produce în cazul în care un pacient este nevoit să ia un anumit medicament pe termen lung pentru a-şi ţine boală sub control.

Putem spune, deci, că abuzul de substanţe cu potenţial adictiv nu face doar referire la traficul stradal de droguri sau, altfel spus, substanţele interzise prin lege, ci şi la medicamente prescrise legal ,cu scopul de a vindeca, dar care sunt administrate voit sau nu într-un mod greşit.

Abuzul de medicamente cu risc de dependenţă

Barbituricele

Aceste substanţe medicamentoase sunt unele dintre cele mai vechi sedative utilizate, fiind inventate încă de la începutul anului 1990. Barbituricele au fost folosite în tratarea insomniilor, stărilor de anxietate şi agitaţie, precum şi în tratarea crizelor de epilepsie. Din această clasă merită a fi menţionate: Fenobarbitalul, Pentobarbitalul şi Secobarbitalul. Luate în mod abuziv pot produce depresia centrului respirator cu evoluţia în instalarea stopului respirator, chiar şi moartea, mai ales dacă acestea sunt însoţite şi de ingestia de alcool. Abuzul acestor medicamente este foarte periculos, întrucât există o diferenţa foarte mică între doza cu efect terapeutic şi cea care poate provoca moartea. În termeni medicali, această diferenţa se numeşte Indice terapeutic, care în cazul barbituricelor este foarte mic. Printre simptomele apărute în urma abuzului se numără: nervozitate severă sau iritabilitate, convulsii, tremor, tensiune arterială mare, confuzie, halucinaţii.

Benzodiazepinele

Din această clasa fac parte: Diazepam, Lorazepam, Alprazolam (Xanax), Clonazepam (Dixarit). Acestea sunt tot sedative, dar folosite în mod abuziv sau pe o perioada mai lungă de timp, acestea provoacă dependenţă. Având un spectru larg şi încetinind activitatea sistemului nervos central, acestea sunt foarte utilizate de către medicii psihiatri. Benzodiazepinele sunt prescriese într-o gamă largă de afecţiuni, care în dozele corecte, trateaza: anxietatea, crizele de epilepsie, insomniile sau sunt prescrise ca anestezice preoperatorii. Abuzul de benzodiazepine, în cele mai multe dintre situaţiile identificate, se însoţeşte, în contextul unor dependenţe multiple (dependenţa de heroină sau metadonă).

De asemenea, benzodiazepinele intră în categoria substanţelor care inhibă funcţiile responsabile de rezistenţă în situaţii precum: agresiunile sexuale sau atacuri fizice. Sindromul de abstinenţă are următoarele manifestări: tulburări de somn, nervozitate, stări de panică şi nelinişte, distanţarea faţă de cei din jur, convulsii, tremor, în cazul femeilor, dureri de sâni şi sângerare abundentă la menstruaţie.

Medicamente cu efect sedativ-hipnotic

În cazul insomniilor se pot consuma medicamente din clasa sedativ-hipnoticelor, cum sunt: zolpidem (Ambien), zoplicona (Imovane). Efectul acestei clase de medicamente depinde de doza administrată. Astfel, sedarea se produce la doze mici, efectul hipnotic se instalează ca urmare a unor doze mai mari. In cazul dozelor foarte mari, acestea produc somn anestezic sau, chiar şi moartea. În acest fel, în dozele terapeutice, datorită efectului hipnotic, ele induc somnul, asemănător cu somnul fiziologic. Acest lucru se intampla prin prelungirea duratei acestuia, prin creşterea gradului de profunzime şi scăderea numărului de treziri pe noapte.

Aceste medicamente sunt utile, atât în insomniile caracterizate prin deficitul de instalare a somnului, cât şi pentru insomniile ce apar prin deficitul de menţinere al acestuia. Totuşi, sedativ-hipnoticele nu trebuie utilizate pe perioade lungi de timp, întrucât acestea pot crea dependenta sau chiar tulburări psihice severe. Prin efectul sedativ, ele produc somnolenţă, liniştire şi înlăturarea stărilor anxioase datorată deprimării sub toate aspectele ale sistemului nervos central. Se mai întrebuinţează şi în chirurgie ca medicaţie postoperatorie şi ca relaxare a musculaturii striate. Se solicită prudenţă la persoanele ce desfăşoară anumite activităţi, precum şoferii.  De ce? Pentru ca administrarea acestor medicamente deprimă reflexele condiţionate şi necondiţionate, cu riscul producerii accedentelor.

Analgezicele opiode

Unele dintre cele mai frecvent abuzate medicamente sunt reprezentate de analgezice, substanţele destinate combaterii durerii.

Morfina

Efectele opiului, ce provin din capsulele unei anumite specii de mac sunt datorate unei substanţe chimice, pe care Serturner, în secolul al XIX-lea a numit-o morfină, după zeul grec al viselor, Morpheus. Şi în prezent, morfina reprezintă cel mai puternic analgezic la care are acces medicina. Există două feluri de durere, cunoscute cu denumirea medicală de durere fazica şi durere tonică.

Prima este acea durere care se instalează din cauza unor leziuni, este intensă, survine în mod acut şi este proporţională cu intensitatea producerii acelei leziuni.

Durerea tonică nu are neapărat legătură cu prezenţa unor leziuni, are durata lungă şi, cel mai important, este asociată cu o componentă afectivă. Morfina acţionează mai mult în cazul durerii tonice, fiind, astfel, utilizată în diminuarea durerilor unor boli cronice. Pacienţii recunosc că încă mai simt durerea, dar nu mai e aşa deranjantă, demonstrând, astfel efectul asupra înlăturării componentei afective.

Efectele morfinei

Totuşi există o serie de efecte adverse caracteristice unei doze mici, precum: bronhospasm, constipaţie, deprimarea centrului bulbar al tusei, fiind, astfel folosit ca antitusiv. La dozele mari, toxice, morfina poate produce oprirea respiraţiei, determinând moartea pacientului datorată asfixiei. La nivel cardiovascular morfina produce dilatarea vaselor de sânge din organism. La doze foarte mari, aceasta determină scăderea exagerată a tensiunii arteriale ce poate evolua până la colaps. Alte efecte adverse pot fi: senzaţiile de greaţă şi vărsături.

Morfina poate crea dependenţă prin efectele percepute ca benefice de către pacient. Se pot enumera: stările de euforie, creşterea imaginaţiei, elimnarea stărilor anxioase si scăderea intensităţii legată de stimulii negativi. Toate acestea duc la perceperea a ceea ce este considerat a fi rău, să pară mai puţin rău. Chiar dacă drogul, iniţial, produce, la o prima administrare, o stare de rău, anturajul are un rol important. Acesta poate încuraja astfel de persoane să mai consume drogul, până când starea de rău se transformă într-o stare de bine.

Codeina

Este un alt drog ce se aseamănă foarte bine din punct de vedere chimic cu morfina, dar diferă foarte mult din punct de vedere al efectelor asupra organismului. Totuşi, codeina se poate transforma prin demetilare în morfină. Astfel, aceasta prezintă efecte analgezice, dar mai slabe comparativ cu morfina, fiind comparabile cu cele ale paracetamolului şi aspirinei. Intră, în acest caz, în compoziţia diferitelor preparate antinevralgice. Principala utilizare a codeinei este în tratamentul tusei iritative, spastice, prin efectul antitusiv pe care îl deţine. Riscul apariţiei toxicomaniei şi dependenţei sunt relativ mici, doar la administrarea unor doze foarte mari şi de lungă durata. Acest lucru se intampla, posibil, din cauza efectelor produse de transformarea codeinei în morfină.

Oxicodona (Percocet-acetaminofen+oxicodona)

Este un alt opioid cu risc de dependenţă la consumul cronic. Acest medicament este indicat în cazul intoleranţei pacienţilor la morfină, alături de fentanil şi hidromorfona. Cele 3 medicamente sunt considerate a doua linie terapeutică în tratamentul paleativ, în durerile de tip moderat-severe. Oxicodona necesită prudenţă în cazul pacienţilor ce suferă de insuficientă renală/hepatică. Oxicodona prezintă risc de abuz prin utilizarea sa necorespunzătoare. Mai exact, administrată oral, oxicodona este de 2 ori mai potentă decât este morfina, însă potenţa ei, administrată parenteral, este de două ori mai mică. Denumirea stradală a substanţei este cunoscută sub denumirea de: „Oxycotton”, „Oxy”, „Killers”.

Vicodin

Este un medicament ce conţine un amestec dintre hidrocodone (opioid) şi acetaminofen şi este utilizat cu scopul îndepărtării durerilor de tip moderat-severe. Are acţiune asupra unor receptori de la nivelul creierului, pe care îi blochează, reducând durerea, dar în acelaşi timp produce şi o stare de euforie. Aceste proprietati face ca Vicodin să fie clasificat în medicametele cu risc înalt de dependenţă. Manifestările cel mai frecvente care demonstrează dependenţa sunt: obsesia pentru procurarea medicamentului, de anxietate severă, paranoia, somnolenţă, greaţă şi vomă. Luat în doze foarte mare, Vicodin provoacă oprirea respiraţiei şi scade sever ritmul cardiac.

Amfetaminele

Sunt alte tipuri de medicamente ce fac parte din clasa stimulantelor şi sunt cunoscute sub denumirile de „uppers”/”speed” datorită creşterii vitezei de reacţie al organismului. Utilizarea lor în scopuri medicale este redusă. Acestea erau folosite în timpul războiului pentru a le spori capacitatea de concentrare a soldaţilor. În timp, a fost restricţionat accesul la acest medicament, în urma constatarii potenţialului crescut de dependenţă.

Astăzi, amfetaminele sunt prescrise legal doar de personal medical autorizat, doar în cazul anumitor boli, precum: ADHD şi narcolepsie. Abuzul acestor medicamente este frecvent, deoarece ele suprimă apetitul, favorizând pierderea în greutate. In acelasi timp, măresc capacitatea de efort şi concentrare şi pot da senzaţia de euforie prin creşterea necontrolată, la nivelul creierului, de dopamină. Aceasta este un neurotransmiţător responsabil pentru senzaţia de plăcere.

Efectele fizice sunt reprezentate de: accelerarea respiraţiei, hipertensiune arterială, dilatarea pupilelor. Dozele crescute pot produce: transpiraţii excesive, tremor, dureri de cap, dureri în piept, convulsii, dereglări ale somnului, iritabilitate, agresivitate, chiar deces. Sindromul de abstinenţă este caracterizat prin: oboseală excesivă, foame exagerată, dereglări ale somnului, depresii. Toate aceste manifestări dispar în câteva zile, dar pot să persiste chiar şi săptămâni, pentru ca persoană care a consumat substanţă să se refacă complet.

Metilfenidat

Este cunoscut sub denumirile comerciale de Ritalin, Rubifen, Concerta, Equasym si este substanţa care are efect stimulant asupra sistemului nervos central. Acesta este medicamentul administrat de primă linie în tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD) şi în narcolepsie. Combinate cu decongestionante, stimulantele pot cauza creşterea severă a tensiunii arteriale sau iregularităţi ale ritmului inimii.

Dextrometorfan

Acest medicament este un antitusiv non-narcotic utilizata cu scopul tratării tusei uscate apărute că urmare a unei iritaţii laringiene, traheale sau bronhiilor. Se găseşte sub formă de sirop şi are un risc crescut de dependenţă datorită uşurinţei în procurarea acestui medicament. Efectele acestui medicament depind de doza administrată. Astfel, dextrometorfanul, la doze mai mici, are efecte asemănătoare cu cele ale marjuanei sau MDMA, dozele mari având efecte asemantoare cu cele induse de ketamină.

Pseudoefedrina

Este un bronhodilatator şi un decongestionant nazal şi este folosit în tratamentul hipotensiunii arteriale, enurezisului şi în tratamentul narcolepsiei. Din punct de vedere chimic, aceasta este asemănătoare cu amfetamina, având şi proprietăţi stimulante. Efectele adverse sunt: palpitaţii, dureri de cap, iritabilitate, nervozitate, creşterea tensiunii arteriale. În combinaţie cu antihistaminicele sau cofeina, medicamentul poate pune serios în pericol sănătatea consumatorului.

Consumul de substanţe interzise

Canabis(Marijuana)

Canabisul este drogul al cărui denumire provenita de la planta „canabis sativa”, a înregistrat cel mai mare trafic în anul 2010 în lume. Efectul psihoactiv se datorează substanţei chimice, delta-9 tetrahydro-canabinol (THC). Acesta se găseşte în diverse concentraţii în produsele pe baza de canabis. Acest drog ia 3 forme: haşişul, obţinut din răşină, marijuana, rezultată din uscarea frunzelor şi florilor şi uleiul de haşiş, dens, fiind cea mai puternică formă a canabisului. Drogul se găseşte, mai ales, în ţigările cunoscute cu denumirea de „jointuri”, dar se şi ingeră.

Alte denumiri ale canabisului sunt: „marijuana”, „Mary Jane”, „dope”, „iarbă”, „hash”, „Buddha”. Consumul de canabis are următoarele efecte: perceperea realităţii în mod distorsionat (prin efectul sau halucinogen), senzaţia cunoscută sub denumirea de “High”. Aceasta se referă la o stare de euforie şi relaxare, precum şi deficit de atenţie, palpitaţii, somnolenţă, paranoia, stări anxioase, oboseală, lipsa coordonării şi afectare memoriei, creşterea poftei de mâncare. Consumat pe termen lung, canabisul poate duce la aparita bolilor respiratorii, cancer pulmonar, afectarea fertilităţii, scăderea libido-ului, cancer testicular, schizofrenie sau agravarea bolii, dacă aceasta este prezenta deja.

Heroina

Se obţine din morfină şi se prezintă sub formă de praf alb sau maroniu şi substanţă neagră. Ştiinţific, heroina se numeşte diacetilmorfina. Drogul mai este cunoscut şi sub numele de: „smack”, „H”, sau „skag”. Consumatorul de heroină are apetit scăzut, este dezinhibat, nu mai are senzaţia de frică, este euforic şi se simte relaxat şi mulţumit de sine.

Efectul calmant pe care îl produce este de 3 ori mai mare decât cel al morfinei, fiind considerat, astfel, drogul cu cea mai puternică dependenţă, efectul negativ principal pentru sănătate. Efectele grave sunt reprezentate de: riscul de avort, infecţii la nivelul cordului, probleme digestive, boli de ficat, rinichi, complicaţii pulmonare. Persoanele care îşi injectează în comun heroină, pot contacta boli infecţioase de tipul HIV, hepatite. Supradozajul cu heroină poate cauza decesul.

Cocaina

Cocaina este un drog obţinut din frunzele plantei coca, foarte răspândită în America de Sud. În termenii de stradă, se mai numeşte şi: „coke”, „C”, „okey donkey”, „white lady”, „star dust”. Cocaina stimulează puternic sistemul nervos central, crescând nivelul de dopamină. Acesta este un neurotransmiţător implicat în controlul senzaţiilor de plăcere şi are şi efect anastezic local.

Folosit în mod regulat, drogul creează depedentă, iar efectele asupra sănătăţii variază în funcţie de modul de administrare. Astfel, aspirarea drogului duce la pierderea simţului olfactiv (mirosului) cu deteriorarea interiorului nasului, hemoragii nazale, nas ce curge constant, arsuri la nivelul gurii şi mâinilor, greutate la înghiţire, răguşeală. Dacă este injectată, cocaina poate determina declanşarea unor reacţii alergice grave şi riscul crescut de a contacta boli infecţioase, precum HIV, hepatite.

Efectele cocainei consumate abuziv: crize de epilepsie, dureri de cap, pierdere în greutate, aritmii, dureri în piept, hepertensiune sau hipotensiune, alterarea ţesutului pulmonar, stop respirator, deces, disfuncţii sexuale, infertilitate, risc crescut de avort şi prezenţa malformaţiilor, naşteri premature, nou-născutul prezentându-se cu o greutate subnormală şi cu manifestări tipice sevrajului. Din sfera psihologică se pot aminti: iritabilitate, furnicatori, psihoza, halicinatii auditive. Combinaţia cocaină-heroină, cunoscută sub denumirea de „speedball” poate fi fatală, iar alăturarea alcoolului predispune utilizatorul la atac de cord.

LSD (trips)

Este varianta scurtă a „Lysergic Acid Diethylamide” şi este produs dintr-o ciupercă parazită. Acest drog  se numără printre cele mai puternice substante cu efect halucinogen, alături de MDMA, Ecstasy, Feniciclidina. Aceasta proprietate a fost descoperită de doctorul Hofmann, în anul 1943. Anii ’60 au reprezentat perioada de maximă popularitate al LSD-ului, fiind, apoi, declarat interzis. Denumirile de stradă sunt cunoscute ca: „Lusy”, „Purple Heart”, „Golden Dragon”, „Boomers”, „Zen”. După cum îi spune şi numele, efectul halucinogen se manifestă prin halucinaţii, atât vizuale cât şi auditive, senzaţii percepute ca fiind reale. De asemenea, utilizatorul percepe in mod distorsionat culorile sau formele, de unde şi denumirea de “trip” sau “călătorie” în care acesta isi imagineaza ca este.

Există şi fenomenul de retrăire a halucinatiilor, prin aşa numitele “flashback-uri”, chiar mult după ce drogul a fost consumat. Acest efect ce predispune la multiple trăiri şi senzaţii pot cauza consumatorului panică, frica de moarte, şi pierderea noţiunii de timp. Sănătatea este grav afectată apărând: transpiraţii excesive, fiori, tremurături, slăbiciunea muşchilor, pierderea apetitului, insomnii, palpitaţii, amorţirea anumitor părţi corporale, vertij. Riscul de dependenta fizică este minim, simptomele de sevraj fizic, nefiind characteristice acestui drog. De aceea, nu este necasar tratamentul pentru acest tip de sevraj. Există totuşi dependenta psihică ce determina consumatorul să îşi procure în continuare substanţa.

Ecstasy(MDMA-metilen-dioxid-metilamfetamina)

Acesta este un drog sintetic produs în laboratoare neautorizate şi se mai întâlneşte, în terminii de stradă cu numele de: „XTC”, „Disco Biscuits”, „Love Drug”, „Lover’s Speed”. Acest drog, se gaseste sub forma unor tablete de mici dimensiuni, şi care se poate confunda usor cu bomboanele. In aceasta substanta, pe lângă MDMA, se mai pot găsi în componentă sa, şi alte substanţe medicamentoase, precum aspirina, dextrometorfanul. Se mai găseşte şi sub formă de pudra. Efectul sau psihoactiv se datorează acţiunii sale asupra creşterii neurotransmiţătorilor ca dopamina, serotonina şi norepinefrina.

După ce dispare efectul ecstasy-ului, utilizatorul devine brusc depresiv, datorită scăderii serotoninei. În urma abuzului apar: tensiune arterială crescută, convulsii, febra, stări de anxietate şi panică, leşin, muschi tensionaţi, convulsii, frisoane, insuficientă renală, scăderea apetitului, ritm cardiac crescut etc. Sănătatea este afectată, pacientul având manifestări, precum: instalarea unei temperaturi ridicate, deshidratare, iar în cazul în care consumatorul ingeră apă brusc, creierul acestuia se poate umfla, rezultatul fiind, decesul. Efectele psihologice sunt: depresii, halucinaţii, violenţă, insomnia, confuzii.

Etnobotanicele sau drogurile sintetice

Sunt substanţe fabricate în laboratoarele neautorizate, clandestine. În această categorie intră substanţe, precum: mefedrona (efect stimulant), spice (marijuana sintetică), foxy methoxy (halucinogen). Pe produsele comercializate cu conţinut de etnobotanice este scris mesajul “Strict interzis consumul uman”. Astfel, aceste substante nu sunt supuse legislaţiei aplicată drogurilor ilegale. Aceste droguri sunt împărţite în: canabis sintetic, droguri sintetice halucinogene şi droguri cu acţiune stimulantă.

Pe lângă efectele căutate, de euforie, lipsa oboselii şi relaxare, inhibarea poftei de mâncare, utilizatorul se confruntă şi cu efectele negative ce pot apărea. Acestea sunt: agresivitate, stări de panică, greţuri, convulsii, stări de leşin, chiar şi moartea. Etnobotanicele pot fi combinate cu alte substanţe ilegale şi alcoolul, de unde pot rezulta efecte şi mai periculoase. Sănătatea este periclitată datorită riscului crescut de transmitere a bolilor cu transmitere sexuală, din cauza scăderii inhibiţiilor şi sexului neprotejat. Alte efecte asupra sănătăţii sunt: infarctul, hipertensiunea arterială, convulsiile, tulburi ale somnului, coma, decesul.

Fenciclidina

Este cunoscută şi sub denumirea de “praful îngerilor” şi a fost, iniţial, (la sfârşitul anilor ’50), utilizată ca analgezic şi anestezic general. Din cauza efectelor sale adverse, de stare pseudocatatonica, confuzie, delir, paranoia, persistente (de ordinul zilelor), la un număr crescut de pacienţi, s-a hotărât oprirea tuturor studiilor clinice debutate din 1957. S-a constatat, că în cazul abuzului, există o trecere printr-o serie de faze, astfel, în primele 5 zile se poate consta violenţă şi efectele psihotice ale medicamentului. Urmeaza alte 5 zile, caracterizate printr-un comportament imprevizibil. Efectele abuzului de Feniciclidina produc: salivatie excesivă, tensiune arteriala scăzută, convulsii, tulburări vizuale, ameţeli, chiar deces.

Tratamentul abuzului de substanţe

În cazul toxicomaniei şi dependenţei există două măsuri ce pot fi luate în vederea tratării unor astfel de acţiuni. Acestea se referă la două aspecte, şi anume: medical şi psihosocial.

1. Aspectul social cuprinde măsurile luate în condiţii de strictă supraveghere intraspitalicească. Prin acestea se încearcă scoaterea medicamentului abuzat din uz şi focalizarea atenţiei asupra sindromului de abstinenţă ce urmează după oprirea drogului. În acest caz, fie se scoate drogul treptat din uz, fie se înlocuieşte cu un altul, mai puţin periculos. De asemenea, se mai poate opri brusc administrarea acestuia, urmand tratamentul simptomelor date de instalarea sindromului de abstinenţă.

2. Aspectul psiho-social urmăreşte împiedicarea reîntoarcerii la consumul de droguri. Un exemplu în acest sens este reprezentat de tratamentul cu Disulfiram. Acest medicament se administrează în terapiile pentru alcoolism, deoarece se doreşte convingerea consumatorului, prin apariţia unor efecte neplăcute, că alcoolul este nociv. Astfel, administrarea concomitentă de alcool (chiar şi în cantitate mică) şi Disulfiram va produce: dureri de cap, inrosirea fetei, stări de vomă, ameţeli, transpiraţie excesivă, anxietate, moleşeală.

Consumul cronic al medicamentelor abuzate

Există 4 tipuri de manifestări, care, în funcţie de caz, pot apărea şi pot avea diferite intensităţi.  Nu este obligatoriu ca toate acestea să apară concomitent în cazul abuzului de medicamente, ci depind de la un consumator la altul. Acestea sunt:

Dependenţa psihică

Reprezintă acea stare psihică care exprimă necesitatea şi dorinţa intensă de resimţire a efectelor considerate favorabile de către un utilizator. În engleză, această manifestare este cunoscută sub denumirea de „craving” şi este responsabilă de apariţia recăderilor după perioadele de abstinenţă.

Dependenţa fizică

Este asociată cu apariţia sindromului de dependenţă/abstinenţă datorată prezenţei continue şi concentraţiei mari ale unui medicament. În majoritatea cazurilor, simptomele apărute în cadrul sindromului de abstinenţă sunt inverse celor provocate de drog. Un exemplu în acest sens pot fi manifestările apărute la consumul de amftetamine, care sunt reprezentate de oboseală exagerată şi hiperfagie. Gradat, manifestările sindromului de abstinenţă apar tot mai devreme după ultima administrare. Acest fapt va determina utilizatorul să îşi crească frecvenţa administrării drogului, astfel, consumatorii de morfină, de exemplu, ajung să îşi administreze substanţă din 4 în 4 ore.

Toleranţa

Este definită ca nevoia de creştere progresivă a unei doze în scopul obţinerii unui anumit efect. Toleranţa este direct proporţională cu frecvenţa administrării şi cantitatea medicamentului. Această manifestare este încurajată, atât de efectele psihofarmacologice, (care fac utilizatorul să îşi administreze din ce în ce mai mult medicament) cât şi de efectele toxice (toleranţa faţă de acestea lasă utilizatorul să îşi crească doză de medicament).

Psihotoxicitatea

Aceasta este dată de tulburările de comportament ce evoluează, de la modificarea ierarhiei valorilor, la manifestări psihotice. Acestea se referă la toate actele pe care un toxicoman le întreprinde cu scopul de a procura o anumită substanţă. Astfel, de la o simplă cerere a unei doze, utilizatorul poate ajunge la acte antisociale de tipul: furt, crimă.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!