Trombocitopenia este o boală care se manifestă printr-un deficit al trombocitelor (numărul de trombocite este mai scăzut comparativ cu valorile normale de 150.000 – 350.000 de plachete per microlitru). Un număr redus al trombocitelor (20.000 – 30.000 per microlitru) poate determina apariția unor sângerări, chiar și în cazul unor traumatisme minore.

Trombocitopenia – cauze

Cauzele trombocitopeniei pot fi multiple, dar pot fi încadrate în patru categorii.

1. Producerea unui număr insuficient de trombocite (plachete sanguine) la nivelul măduvei osoase în cazul următoarelor afecțiuni:

• leucemie
• anemie aplastică (anemie caracterizată printr-o insuficiență medulară, ce se manifestă prin scăderea cantitativă a linilor celulare din sângele periferic)
• anemie megaloblastică (anemia ce apare ca urmare a deficitului de fier sau a deficitului de vitamină B12)
• limfom
• consum de alcool în cantitate mare

2. Splina captează trombocitele în anumite afecțiuni, precum:

• boala Gaucher
• ciroză cu splenomegalie congestivă
• mielofibroză

3. Cantitatea de trombocite este normală, dar concentrația acestora este diluată. Aceasta se evidențiază în următoarele cazuri:

• transfuzii sanguine masive cu sânge stocat
• operația de bypass cardio – pulmonar

4. Consumul sau distrucția trombocitelor sunt accentuate în următoarele patologii:

• purpura trombocitopenică idiopatică (boală în care se formează anticorpi care distrug trombocitele)
• purpura trombotică trombocitopenică (boală în care consumul de trombocite este ridicat și ca urmare, se formează cheaguri mici de sânge în organism)
• sindromul hemolitic – uremic (boală în care numărul de trombocite scade rapid, eritrocitele sunt distruse, iar funcționalitatea rinichilor este scăzută)
• hemoglobinurie paroxistică nocturnă
• infecție cu virusul HIV
• boli care implică coagularea vasculară diseminată (complicații obstetrice, septicemie, leziuni cerebrale traumatice)
• administrarea de medicamente, precum: chinină, chinidină, heparină, antibiotice cu sulf, rifampină, săruri de aur etc.

Trombocitopenia – simptome

Simptomele acestei patologii sunt diferite în funcție de stadiul bolii. Astfel, printre primele semne ale trombocitopeniei se înregistrează apariția hemoragiilor cutanate. Pot apărea puncte roșii la nivelul membrelor inferioare sau chiar echimoze extinse în cazul unor leziuni minore. Sângerări pot apărea și la nivelul gingiilor. Materiile fecale și urina pot conține urme de sânge. Hemoragiile sunt destul de greu de oprit. În perioadele menstruale, sângerarea este abundentă.

O dată cu numărul redus de trombocite apar și numeroase pierderi de sânge la nivelul tractului digestiv sau chiar la nivel cerebral. Aceste pierderi de sânge apar spontan, fără a fi cauzate de un traumatism.

Trombocitopenia ce apare în purpura trombotică trombocitopenică se manifestă prin apariția a numeroase cheaguri de sânge. Cheagurile formate la nivel cerebral determină dureri de cap, crize convulsive, confuzie, comă. Cheagurile formate în alte regiuni ale organismului pot cauza aritmii cardiace, dureri abdominale sau hematurie (urină cu sânge).

Trombocitopenia – diagnostic

Persoanele ce prezintă echimoze și sângerări anormale sunt suspecte de trombocitopenie. Diagnosticul este însă stabilit în urma analizelor de sânge, care evidențiază numărul de plachete sanguine.

Este important a se stabili cauza trombocitopeniei pentru a asigura un tratament adecvat al acesteia. În funcție de cauza acestei boli, pot apărea unele simptome specifice acesteia. Spre exemplu, trombocitopenia determinată de o infecție este asociată cu apariția febrei. În patologii precum: purpura trombotică trombocitopenică, purpura trombocitopenică idiopatică, sindromul hemolitic – uremic, febra nu apare. Sindromul hemolitic – uremic este diagnosticat nu doar prin determinarea trombocitopeniei, ci și prin evidențierea unei funcții renale diminuate (valoarea ureei și a creatininei este crescută la analizele de sânge).

Trombocitopenia ce apare ca urmare a captării plachetelor de o splină mărită este depistată prin examenul fizic al splinei. În acest caz se pune și diagnosticul de splenomegalie.

Trombocitopenia – tratament

Tratamentul trombocitopeniei se stabilește în funcție de cauza care a condus la apariția acesteia. De obicei, dacă cauza este rezolvată, trombocitopenia dispare.

În purpura trombocitopenică idiopatică, distrugerea plachetelor sanguine de către anticorpi poate fi blocată temporar. Astfel, se administrează medicamente ce conțin corticosteroizi, precum: prednison, danazol. Formarea anticorpilor mai este redusă și de către medicamente de tipul: azatioprina și ciclofosfamida. Pe termen lung, pacienții ce prezintă această patologie sunt îndrumați să efectueze o splenectomie (extirparea splinei).

Pacienții ce suferă de purpură trombotică trombocitopenică sunt tratați cu plasmafereză și transfuzii de plasmă.

În cazul pacienților cu sindrom hemolitic – uremic, numărul de trombocitele crește în perioadele de recuperare. Însă, dacă insuficiența renală este accentuată, este necesară efectuarea dializei pe parcursul întregii vieți sau chiar efectuarea unui transplant renal.