Deficitul de vitamina K

 

Vitamina K, cunoscută și sub numele de vitamină coagulantă, reprezintă o vitamină liposolubilă care se găsește sub mai multe forme: în plante sub formă de filochinonă sau vitamina K1, sub formă de menachinonă sau vitamina K2 sintetizată de flora intestinală, și ca derivat sintetic numit menadionă sau vitamina K3, care se folosește în terapie.

Rolul vitaminei K

Vitamina K este necesară pentru sinteza hepatică a 5 dintre factorii importanți ai coagulării: protrombina, factorul VII, factorul IX, factorul X și proteina C. Această vitamină are rol de coenzimă în carboxilarea anumitor resturi de acid glutamic, formându-se proteinele coagulării. Vitamina coagulantă este esențială în sinteza osteocalcinei, care este o proteină a matricei osoase cu rol în captarea calciului.

Vitamina K1 joacă un rol important în fixarea calciului în oase și în coagularea sângelui pentru că activează factorii de coagulare.  Vitamina K2 are rol în activarea proteinei vasculare MGP (matrix Gla protein) cu rol în inhibarea calcifierii arteriale și a altor țesuturi moi.

Sursele vitaminei K

Vitamina K1 sau filochinona provine din surse exogene, găsindu-se în alimente precum: varză, conopidă, spanac, gălbenuș de ou și ficat. În schimb, vitamina K2 sau menachinona provine din surse endogene, fiind sintetizată în cantități crescute de către bacteriile intestinale.

Semnele deficitului de vitamina K

1. Echimoze
2. Epistaxis
3. Sângerări gingivale și carii dentare
4. Sângerări intestinale
5. Depunere excesivă de calciu în țesuturile moi
6. Densitate minerală osoasă redusă
7. Boli coronariene

Cei care au un aport alimentar ridicat cu vitamina K2 au un risc mai scăzut de boli coronariene.

8. Diabet sau pre-diabet

Aportul alimentar de K1 este asociat cu un risc scăzut de diabet de tip 2. Conform unui studiu, riscul de a dezvolta diabet zaharat scade cu 51%.

Cantitatea zilnică recomandată de vitamina K în funcție de vârstă

1. <6 luni- 2mcg
2. 7-12 luni- 2,5 mcg
3. 1-3 ani- 30 mcg
4. 4-8 ani- 55 mcg
5. 9-13 ani- 60 mcg
6. 14-18 ani- 75 mcg
7. 19+ ani- 120 mcg la sexul masculin
8. 19+ani- 90 mcg la sexul feminin

Interacțiuni cu medicamente

• Warfarina și alte anticoagulante

Warfarina este un anticoagulant care antagonizează efectul vitaminei coagulante, determinând VKCFD (depleție de factori de coagulare dependenți de vitamina K).

• Antibiotice

În urma administrării de antibiotice, cantitatea de vitamină K sintetizată endogen scade, deoarece flora bacteriană comensală este distrusă, ceea ce poate duce la hipoprotrombinemie la un individ aflat la limita malnutriției. Pentru corectarea tendinței la hemoragie se administrează vitamina K3 sau menadionă. Cefalosporinele de generația a 2-a (cefoperazona, cefamandol și moxalactam) determină hipoprotrombinemie, de aceea administrarea terapeutică a acestor antibiotice trebuie asociată cu suplimentarea de vitamina K3.

• Secventori de acid biliar (colestiramina, colestipolul)

Acizii biliari sunt necesari pentru emulsionarea grăsimilor, facilitând acțiunea lipazei pancreatice care catalizează hidroliza trigliceridelor. Sărurile biliare cu produșii rezultați din lipide formează micelii, în interiorul cărora se găsesc și vitaminele liposolubile (A,D, K, E). Vitamina K fiind liposolubilă, aceasta se absoarbe în sânge împreună cu grăsimile. Secventorii se fixează de acizii biliari, rezultând complexe insolubile, ceea ce previne reabsorbția lor. Aceasta cauzează creșterea sintezei hepatice a acizilor biliari noi din colesterol și scăderea colesterolului. Secventorii reduc, de asemenea, absorbția vitaminei K.

Deficitul de vitamina K în afecțiuni hepatice

Aproape toți factorii coagulării sunt sintetizați în ficat, de aceea afecțiunile hepatice (ciroza, atrofia acută galbenă, hepatite) pot inhiba sistemul coagulării cauzând o predispoziție pentru hemoragii.

Deficiența de vitamina K la nou-născuți

La nou-născuți mediul intestinal este steril, fiind lipsiți de bacteriile care sintetizează vitamina K. Laptele matern furnizează doar 1/5 din necesarul zilnic de vitamina K, de aceea trebuie ca nou-născuții să primească o doză intramusculară unică de vitamina K pentru profilaxia bolii hemoragice.

Deficitul de vitamina K în afecțiuni gastrointestinale

În unele afecțiuni gastrointestinale, deficitul de vitamina K apare ca rezultat al malabsorbției lipidelor din tractul gastrointestinal. Una dintre cele mai frecvente cauze de deficit al vitaminei coagulante o constituie incapacitatea ficatului de a secreta bila în tractul gastrointestinal (în urma obstrucției ductelor biliare sau unor boli hepatice). Absența bilei împiedică digestia adecvată a grăsimilor, împiedicând totodată și absorbția vitaminei K.

Diagnostic

Deficitul de vitamină K se evaluează prin teste de coagulare, cum ar fi timpul de protrombină și timpul de tromboplastină parțială activată (aPTT).

Timpul de protrombină (PT) sau timpul Quick este un test de coagulare prin care este evaluată activitatea unor anumiți factori ai coagulării (FI-fibrinogen, FII-protrombină, FV-proaccelerină, FVII-proconvertină, FX-factorul Stuart Power).

Timpul de tromboplastină parțial activată (aPTT) reprezintă o analiză de sânge prin care este evaluată calea intrinsecă (prekalicreina, kininogenul cu greutate moleculară mare – HK, factorii XII, XI, IX, VIII)  și comună a coagulării (factorii X, V, II, I).

Concluzii

Carența de vitamina K este rară deoarece cantitățile adecvate de vitamină pot fi furnizate fie prin dietă, fie de bacteriile intestinale. Vitamina coagulantă este necesară pentru sinteza hepatică a protrombinei și a unor factori de coagulare care se formează prin carboxilarea dependentă de vitamina K a resturilor de acid glutamic. Vitamina K joacă un rol important în menținerea sănătății cardiovasculare și osoase.