Zomen 7,5 mg – Prospect Medicament

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zomen

Zomen 7,5 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat de Zomen conţine ca substanță activă zofenopril calcic 7,5 mg corespunzător la zofenopril 7,2 mg. Zofenoprilul face parte din categoria inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei. Ca excipienți, Zomen conține:

  • Celuloză microcristalină
  • Lactoză monohidrat
  • Croscarmeloză sodică
  • Stearat de magneziu
  • Dioxid de siliciu coloidal

2. Indicații și contraindicații

Zomen este indicat a fi administrat în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale uşoară până la moderată. De asemenea, Zomen este indicat ca tratament iniţial în primele 24 de ore la pacienţi cu infarct acut de miocard, cu sau fără semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, stabili din punct de vedere hemodinamic la care nu s-a administrat tratament trombolitic.

Acest medicament nu e indicat în următoarele situații:

  • Hipersensibilitate la zofenopril calcic, la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei sau la oricare dintre excipienţii enumerați anterior
  • Antecedente de edem angioneurotic asociat tratamentului anterior cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
  • Edem angioneurotic ereditar/idiopatic
  • Insuficienţă hepatică severă
  • Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină
  • Femei în perioada fertilă, exceptând cazul în care utilizează o metodă eficientă de contracepţie
  • Stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală în caz de rinichi unic
  • Administrarea concomitentă a Zomen cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală

3. Reacții adverse și supradozajul cu Zomen

În urma studiilor clinice și farmacologice, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse posibile.

Tulburări hematologice şi limfatice

La câţiva pacienţi pot să apară agranulocitoză şi pancitopenie. La pacienţi cu deficit de glucozo 6-fosfat dehidrogenază a fost raportată anemie hemolitică.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte rare: hipoglicemie.

Tulburări psihice

Rare, însă au fost întâlnite cazuri de: depresie, stare generală alterată, tulburări de somn, stare de confuzie.

Tulburări ale sistemului nervos

Ocazional pot apărea: parestezie, disgeuzie, tulburări de echilibru.

Tulburări oculare

Rare, cel mai frecvent a fost raportată vedere înceţoşată.

Tulburări acustice şi vestibulare

Sunt rare, poate apărea tinitus.

Tulburări cardiace

Cazuri individuale de tahicardie, palpitaţii, aritmie, angină pectorală, infarct miocardic au fost observate în cursul tratamentului cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei în asociere cu hipotensiunea arterială.

Tulburări vasculare

Hipotensiune severă a apărut după iniţierea sau în timpul tratamentului. Aceasta apare doar la anumite grupuri populaționale care deja prezintă un risc. În asociere cu hipotensiunea arterială simptome ca ameţeală, stare de slăbiciune, tulburări de vedere, rare cu tulburări de conştienţă (sincopă).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rar au fost raportate dispnee, sinuzită, rinită, glosită, bronşită şi bronhospasm. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei au fost asociaţi cu apariţia angioedemului la un număr mic de pacienţi, cu afectarea feţei şi a ţesuturilor orofaringiene. În cazuri izolate, angioedemul cu afectarea căilor respiratorii superioare a determinat obstrucţia letală a căilor respiratorii.

Tulburări gastro-intestinale

Ocazional pot apărea dureri abdominale, diaree, constipaţie şi xerostomie. Au fost descrise cazuri izolate de pancreatită şi ileus asociate cu inhibitori enzimei de conversie a angiotensinei. Foarte rar poate fi întâlnit angioedem al intestinului subţire.

Tulburări hepatobiliare

Au fost descrise cazuri izolate de icter colestatic şi hepatită în tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Ocazional pot să apară reacţii alergice , de hipersensibilitate cum ar fi pruritul, urticaria, eritemul multiform, sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică, leziuni psoriaziforme şi alopecia. Acestea pot fi însoţite de febră, mialgie, artralgie, eozinofilie şi/sau creşterea titrului ANA. Rar apare hiperhidroza.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Ocazional pot să apară mialgii.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Poate să apară insuficienţă renală sau să se intensifice. A fost raportată insuficienţă renală acută. Rar apar tulburări de micţiune.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Rar au fost raportate disfuncţii erectile.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte rar edem periferic şi durere în piept.

Investigaţii diagnostice

Pot să apară creşteri ale valorilor ureei şi creatininei plasmatice, reversibile la întreruperea tratamentului, în special în caz de insuficienţă renală, insuficienţa cardiacă severă şi hipertensiune arterială renovasculară. La un număr mic de pacienţi au fost raportate scăderi ale hemoglobinei, hematocritului, trombocitelor şi leucocitelor. Acestea includ agranulocitoză şi pancitopenie. Au fost raportate cazuri de anemie hemolitică la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază. De asemenea, a fost raportată creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice şi bilirubinei.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

Simptomele supradozajului sunt hipotensiune arterială severă, stare de şoc, stupor, bradicardie, tulburări electrolitice şi insuficienţă renală. După ingestia unui supradozaj, pacienţii trebuie supravegheaţi atent, de preferat într-o unitate de terapie intensivă. Este necesară monitorizarea frecventă a electroliţilor serici şi a creatininei. Măsurile terapeutice depind de natura şi de severitatea simptomelor. Dacă ingestia este recentă, se pot utiliza măsurile de prevenire a absorbţiei, cum sunt lavajul gastric şi administrarea de substanţe adsorbante şi sulfat de sodiu.

În caz de hipotensiune arterială, pacientul trebuie menţinut în poziţie ”de şoc” şi trebuie avute în vedere utilizarea substanţelor pentru expansiune volemică şi/sau tratamentul cu angiotensină II. Brahicardia sau reacţiile vagale exagerate trebuie tratate prin administrarea de atropină. Poate fi avută în vedere utilizarea unui pacemaker. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot fi îndepărtaţi din circulaţie prin hemodializă.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Hipotensiune arterială

Similar altor inhibitori ECA, Zomen poate determina o scădere bruscă a tensiunii arteriale, în special după administrarea primei doze cu toate că hipotensiunea arterială simptomatică este rară la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. Riscul de apariţie al hipotensiunii arteriale este mai mare la pacienţii cu depleţie volemică şi electrolitică în urma unui tratament diuretic, a restricţiei alimentare de sodiu, dializei, diareei sau vărsăturilor sau la cei care au hipertensiune arterială severă dependentă de renină.

Pacienţi cu hipertensiune reno-vasculară

La pacienţii cu hipertensiune arterială reno-vasculară şi stenoză bilaterală preexistentă de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe un rinichi unic care sunt trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie angiotensinei există un risc crescut de hipotensiune severă şi insuficienţă renală. Tratamentul cu diuretice poate fi un factor care poate precipita apariţia acestora.

Pacienţi care efectuează dializă

Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu Zomen la pacienţi cu infarct de miocard care efectuează hemodializă. Din acest motiv nu se recomandă utilizarea Zomen la aceşti pacienţi.

Reacţii anafilactice în timpul desensibilizării sau după înţepături de insecte

În cazuri rare, pacienţii trataţi cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei în timpul tratamentului de desensibilizare sau după înţepături de insecte au prezentat reacţii anafilactoide cu potenţial letal. La aceeaşi pacienţi aceste reacţii au fost evitate când inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei au fost temporar opriţi dar au reapărut la reluarea inadecvată a administrării medicamentului. De aceea trebuie precauţie la pacienţii trataţi cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei aflaţi în aceste proceduri de desensibilizare.

Transplantul renal

Nu există experienţă privind administrarea Zomen la pacienţii cu transplant renal recent.

Hiperaldosteronism primar

Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund în general la medicamentele antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. Din acest motiv nu se recomandă utilizarea Zomen la aceşti pacienţi.

Angioedem

La pacienţii trataţi cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei poate apărea edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui, mai frecvent în timpul primelor săptămâni de tratament. Totuşi, în cazuri rare, poate apărea angioedem sever după un tratament îndelungat cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei. Tratamentul cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei trebuie întrerupt imediat şi înlocuit cu un antihipertensiv din altă clasă.

Tusea

În cursul tratamentului cu Zomen poate apărea o tuse uscată, neproductivă, care dispare după întreruperea administrării. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei induc tusea şi trebuie considerată ca parte a diagnosticului diferenţial al tusei.

Hiperpotasemia

În timpul tratamentului cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, poate apărea hiperpotasemie. Pacienţii cu risc de a face hiperpotasemie inclusiv cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei care folosesc concomitent diuretice care economisesc potasiu, suplimente cu potasiu sau sare cu potasiu; sau pacienţii care iau alte substanţe active asociate cu creşterea potasiului plasmatic (de exemplu heparina). Dacă se consideră necesară utilizarea în asociere a acestor substanţe, este necesară monitorizarea frecventă a potasiului seric.

Psoriazis

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei trebuie utilizaţi cu prudenţă la pacienţii cu psoriazis.

Litiu

Combinaţia de litiu cu zofenopril nu este recomandată, în general.

Altele

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Diuretice (tiazide sau diuretice care economisesc potasiu)

Tratamentul anterior cu diuretice în doze mari poate avea ca rezultat depleţia volemică şi un risc de hipotensiune arterială la iniţierea tratamentului cu zofenopril.

Anestezice

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot amplifica efectul hipotensor al anumitor anestezice.

Medicamente narcotice/ Antidepresive triciclice /Antipsihotice /Barbiturice

Poate să apară hipotensiune arterială posturală.

Hipertensive

Alte antihipertensive (de exemplu beta blocante, alfa blocante, antagonişti de calciu) pot avea un efect hipotensor suplimentar sau de potenţare. Tratamentul cu nitroglicerină sau cu alţi nitraţi sau vasodilatatoare trebuie utilizate cu precauţie.

Cimetidina

Poate creşte riscul de apariţie a unui efect hipotensor.

Ciclosporina

Creşterea riscului de insuficienţă renală când se utilizează în asociere cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei.

Sarcina și alăptarea

Evidenţa epidemiologică cu privire la riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la tratamentul cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei în timpul primului trimestru de sarcină nu a fost concludent; oricum o creştere minoră a riscului nu poate fi exclusă. Expunerea la tratamentul cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este cunoscut că
induce fetotoxicitatea la om (reducerea funcţiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie).

Astfel, cu excepţia cazului în care tratamentul cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei este considerat esenţial pacientele care au
planificat o sarcină trebuie să treacă pe un tratament alternativ cu antihipertensive care au un profil de siguranţă bine stabilit pentru utilizare în sarcină. Când sarcina este diagnosticată se întrerupe imediat tratamentul cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei şi, dacă este cazul, trebuie începută o terapie alternativă.

Deoarece nu sunt informaţii cu privire la utilizarea Zomen în timpul alăptării, Zomen nu este recomandat. Un tratament alternativ cu un profil de siguranţă bine stabilit pe durata alăptării este de preferat, în special, la cele care alăptează un nou-născut sau un prematur.

5. Doze și mod de administrare

Zomen se poate administra înainte, în timpul sau după mese. Stabilirea dozei se va face în funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient în parte.

Hipertensiunea arterială

Ajustarea dozei se va face prin măsurarea tensiunii arteriale înainte de administrarea unei doze. Doza va fi crescută într-un interval de 4 săptămâni.

Tratamentul se va începe cu o doză de 15 mg o dată pe zi şi va fi ajustat până la realizarea unui control optim al tensiunii arteriale. Doza uzuală eficace este de 30 mg, o dată pe zi. Doza maximă este de 60 mg pe zi, administrată în una sau două prize.

În cazul unui răspuns inadecvat, se pot asocia alte antihipertensive, cum ar fi diureticele.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală şi care efectuează dializă

La pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală uşoară doza unică zilnică de zofenopril calcic va fi aceeaşi ca la pacienţii cu funcţie renală normală. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă se va administra jumătate din doza terapeutică de zofenopril calcic.

Vârstnici (persoane peste 65 ani)

La persoanele vârstnice cu un clearance al creatininei normal nu este necesară ajustarea dozei.

La persoanele vârstnice cu un clearance al creatininei redus (sub 45 ml/min) se recomandă administrarea a jumătate din doza zilnică.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Siguranţa şi eficacitatea Zomen la copii nu a fost stabilită. Din acest motiv nu se recomandă administrarea Zomen la copii şi adolescenţi.

Infarct acut de miocard

Tratamentul cu Zomen trebuie început în primele 24 de ore de la debutul simptomelor de infarct acut de miocard şi trebuie continuat timp de şase săptămâni.

Administrarea se face astfel:

  • Prima şi a 2-a zi: 7,5 mg la fiecare 12 ore
  • A 3-a şi a 4-a zi: 15 mg la fiecare 12 ore
  • Începând din ziua a 5-a: 30 mg la fiecare 12 ore

Zomen trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu infarct de miocard în vârstă de peste 75 de ani.

Eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu Zomen la pacienţii cu infarct miocardic şi insuficienţă renală sau care efectuează dializă nu au fost stabilite. Din acest motiv, Zomen nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi.

Eficacitatea şi siguranţa Zomen în tratamentul infarctului acut de miocard la pacienţii care au insuficienţă hepatică nu au fost stabilite. De aceea, Zomen nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi.

6. Alte informații Zomen

Nu există studii cu Zomen privind efectul asupra capacităţii de a conduce vehicule. Trebuie avut în vedere că, ocazional, pot să apară somnolenţă, ameţeli sau oboseală.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!