Tipul psihocomportamental D a fost descris pentru prima oară de către Denollet J. în 1996. Acesta a realizat unele studii care au evidenţiat conexiunea dintre tipul psihocomportamental D şi bolile coronariene. Studiile asupra acestui tip de personalitate au fost realizate şi de către alţi cercetători. În 2009, în China, s-a  efectuat o analiză asupra unui eşantion de peste 300 de persoane diagnosticate cu boli coronariene. Aceasta a evidenţiat că peste 30% din pacienţii care făceau parte din studiu aveau caracteristici ale tipului psihocomportamental D. Examinarea populaţiei europene a reliefat un procent ridicat de pacienţi cu tip psihocomortamental D, ce suferă de boli cardiovasculare. Acest procent este cuprins între 18-55%, în funcţie de zona geografică.

Elemente caracteristice

Acest tip de personalitate este caracteristic persoanelor care au o imagine negativă despre sine, respect şi stimă faţă de propria persoană scăzute. Prezintă un grad ridicat de anxietate, pesimism şi un risc crescut de a face depresie.

Aceste persoane limitează interacţiunile sociale, deoarece le este teamă de a nu fi respinşi. Experimentează faţă de societate sentimente de mânie, iritabilitate, ostilitate, nesiguranţă, îngrijorare. Cu toate aceste, ei îşi maschează emoţiile şi sentimentele, deoarece doresc a fi plăcuţi de cei din jur.

Pentru confirmarea acestui tip de personalitate se pot utiliza: scala Denollet pentru Tipul D (Ds – 14), chestionarul Short Form (SF – 36).

Predispoziţia la afecţiuni

Personele cu tipul psihocomportamental D au o predispoziţie către bolile cardiovasculare. Simptomele acestor boli sunt mai accentuate la acest tip de personalitate. Studiile au demonstrat că riscul acestor pacienţi de a avea o moarte subită ca urmare a bolilor cardiovasculare este de şapte ori mai mare, comparativ cu cei care nu au acest tip de personalitate. Aceşti pacienţi au şi un risc crescut de apariţie a cancerului.

Mascarea emoţiilor poate conduce la un risc mare de infarct, recuperare redusă a acestuia, ateroscleroză, boli coronariene şi chiar moartea. Pacienţii cu tipul psihocomportamental D, cărora li s-a montat stent au o susceptibilitate de 5,6% de a face infarct. Pacienţii ce nu au acest tip de personalitate au o susceptibilitate de 1,3%. Mânia şi furia au fost asociate cu boli coronariene, ischemie, infarct.

Factorii sociali precum: izolarea socială, statut socio-economic, educaţie, locul de muncă influenţează apariţia şi evoluţia bolilor cardiovasculare. Corelaţia dintre aceşti factori şi apariţia acestor boli a fost evidenţiată în cadrul mai multor studii. S-a demonstrat că femeile sunt mai vulnerabile la dezvoltarea bolilor caardiovasculare din cauze sociale, comparativ cu bărbaţii. Lipsa suportului social este corelată cu recuperare îngreunată după un infarct, agravarea simptomatologiei şi un grad mai ridicat de mortalitate.

Studiile efectuate asupra unui eşantion de pacienţi care au suferit intervenţie chirurgicală coronariană percutanată sau implant coronarian de defibilare au conturat evoluţia stării de sănătate în cazul tipului psihocomportamental D. Rezultatele studiului au accentuat faptul că starea de sănătate a acestor pacienţi este mai precară, comparativ cu cea a pacienţilor fără acest tip de personalitate. Această categorie de pacienţi simte durerea mult accentuată.

Procese biochimice caracteristice tipul psihocomportamental D

În organismul persoanelor cu tipul psihocomportamental D apar modificări hormonale, ca urmare a stării de anxietate, pesimism. Acestea constau în disfuncţii ale axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal. Astfel, se vor produce şi secreta cantităţi crescute de hormoni (cortizol). Aceştia determină apariţia bolilor cardiovasculare, precum şi agravarea lor. Cortizolul are efect imunosupresiv şi determină un stres oxidativ crescut. Supresia sistemului imunitar este realizată prin scăderea populaţiei de celule imunitare: monocite-macrofage, limfocite T helper, neutrofile.

Metode practice pentru limitarea efectului stresului la tipul psihocomportamental D

O metodă importantă pentru diminuarea efectelor negative este creşterea încrederii în sine, a stimei şi a respectului faţă de propria persoană. Acestea pot fi dobândite prin tehnici de dezvoltare personală şi terapie cognitiv – comportamentală. Schimbarea atitudinii va determina o schimbare şi la nivel social.

Stresul şi efectele acestuia pot fi diminuate prin controlul şi exprimarea corespunzătoare a emoţiilor, a sentimentelor. Există diferite modalităţi care pot conduce la însuşirea acestor caracteristici. Sprijinul acordat de specialist (psiholog) are menirea de a eficientiza procesul de învăţare al acestora.

Persoanele ce prezintă tipul psihocomportamental D sunt încurajate să îşi contruiască un suport social solid. Acesta se poate realiza prin sporirea nivelului de comunicare cu cei din jur, prin participarea la întâlniri ale grupurilor de oameni cu interese comune etc.

Acestei categorii de persoane îi este indicat să aibă un hobby, să participe la activităţi care îi fac plăcere. Relaxarea este foarte importantă pentru a controla efectul stresului. Timpul petrecut în natură, muzica, lectura, exerciţiul fizic pot conduce la relaxare.

Modalităţi de comunicare medic – pacient cu tipul psihocomportamental D

Pacientul care are acest tip de personalitate este un pacient care poate amâna vizita la medic. În acest fel, îşi poate agrava condiţia medicală. De asemenea, din dorinţa de a fi plăcut şi acceptat, acesta poate avea tendinţa de a nu dezvălui simptomatologia completă. Pacientul este compliant, această caracteristică putând fi diminuată în cadrul unei depresii majore.

Este recomandat ca medicul să cerceteze cu atenţie modul de comportare al pacientului. Detaliile oferite de pacient prin limbajul non – verbal sunt utile în diagnosticare, dar şi în prescrierea unui tratament corespunzător sau a direcţionării pacientului către un alt specialist (psiholog).

Concluzii

Tipul de personalitate D este unul dintre tipurile de personalitate cu o rezistenţă scăzută la stres (distres). Caracteristicile acestuia pot fi ameliorate prin aplicarea unor metode de corectare a comportamentelor negative. Suportul specialistului (medic, psiholog) este esenţial pentru a asigura starea de bine a acestuia.