Ce este oreionul?

Oreionul sau, asa cum mai este denumit în termini medicali, parotidita epidemică,  este  o afecțiune acută infecțioasă și contagioasă întâlnită cel mai frecvent în rândul copiilor și adolescenților.  Oreionul face parte din bolile copilăriei și este caracterizat de tumefierea glandelor salivare, în special a parotidelor, boala devenind periculoasă din cauza complicățiilor pe care aceasta le poate manifesta. Sugarii nu sunt supuși riscului de a face oreion și asta, datorită anticorpilor mamei transmiși transplacentar care ii pot proteja împotriva infecției, până la vârstă de 1 an.

Oreionul – Ce îl cauzează și cum este atacat organismul?

Răspunzător pentru această afecțiune este virusul urlian, un virus ARN,  aparțînând genului  Paramyxovirus, din familia Paramyxoviridae. Acest agent patogen este transmisibil pe cale aeriană, mai exact, prin inhalarea picăturilor de salivă, strănut sau tuse sau prin contactul cu obiecte proaspăt contaminate de către persoană infectată. Virusul ajunge în organismul persoanelor susceptibile, poarta de intrare fiind reprezentată de mucoasa nazo-faringiană. De la acest nivel, virusul difuzează în sânge (etapă care se numește viremie primară) și ajunge la nivelul glandelor parotide, loc în care începe să se multiplice. Viremia secundară este caracterizată prin pătrunderea virusului la nivelul altor țesuturi de tip glandular (gonade, pancreas) și/sau țesut nervos.

Cât timp persoană infectată este contagioasă?

După contactul cu agentul patogen incriminat,  există o perioada de incubație de 11-21 de zile (cu o medie de 16-18 zile). În ultimele zile ale acestei perioade, virusul începe să se răspândească în organism, procesul continuând încă 7-9 zile, după debutul simptomatologiei. In tot acest timp pacientul este foarte contagios pentru cei din jur.

Cine reprezintă ținta îmbolnăvirii cu virusul urlian?

Afecțiunea prezintă un caracter sezonier, această fiind mai frecventa, atât iarnă, cât și primavara. De asemenea, oreionul se întâlnește, în principal, în colectivități precum grădinițe sau școli. Oreionul poate apărea la orice vârstă, totuși, incidența maximă este reprezentată de vârstele cuprinse între 5-15 ani. Boala mai poate afecta destul de frecvent și adulții tineri . La sugari, această boală contagioasă este doar excepțională.

Care sunt manifestările oreionului?

Infecția este urmată, în doar câteva zile, de apariția tabloului simptomatic care este caracterizat prin:

• perioada prodromala – cu o durata de 1-2 zile, se manifestă doar la 25-30% din cazuri și se caracterizează prin: subfebrilitate, discomfort, cefalee, stare generală modificată, inapetență,  precum și dureri la nivel retromandibular.
• perioada de stare – se caracterizează, în mod tipic, prin mărirea de volum a glandelor parotide, acestea având o consistentă crescută la palpare, aspect edematos, precum și creșterea temperaturii locale.  Apariția parotiditei se datorează afectării epiteliului ductal și inflamației apărute la nivel local. Pacientul poate acuza, de asemenea, și o ușoară jenă dureroasă locală. Alte manifestări ce pot fi prezente în timpul aceastei perioade sunt: cefalee, febra (39 – 40 gr. Celsius), anorexie, dureri locale în timpul masticatiei/ vorbirii, senzație de uscăciune a gurii (scad secrețiile salivare), dureri musculare/ articulare.  Virusul urlian poate afecta și alte glande, precum cele sublinguale și submandibulare, dar și organe ca: pancreasul, testiculii și chiar sistemul nervos central. Atunci când infecția se răspândește și la nivelul pancreasului, boala se manifestă prin dureri la nivel epigastric. Durerile epigastrice se asociaza cu greață și vărsături, precum și diaree sau constipație. Analizele de laborator relevă amilazemie crescută.

Oreionul – de ce este o afecțiune de temut?

Oreionul devine periculos în momentul în care apar complicățiile acestei boli. Acestea sunt reprezentate de surditate,  meningită, encefalită, şi orhită (această din urmă apare la 30% din bărbaţii tineri infectați). Dacă oreionul se complica cu orhita (în general în timpul pubertății) va fi afectat, de obicei, un singur testicul. Aceasta complicatie este însoțită de febra, frison, precum și dureri acuzate la nivelul părții inferioare a abdomenului. Medicul trebuie să urmărească îndeaproape evoluția bolii la băieți, în cazul afectării testiculare, întrucât poate exista și riscul apariției sterilitătii. Gradul de severitate al bolii creşte odată cu vârsta, simptomatologia fiind  mai zgomotoasă  la vârstele mai mari, adică la adulţi sau adolescenti, în comparație cu copiii.

Este necesară internarea în spital?

Atunci când nu există complicații, boala are o evoluție relativ ușoară și nu necesită internare. Totuși, dacă evoluția asociază și complicații, criteriile de spitalizare pentru cel ce prezintă boala sunt reprezentate de:

• afectarile multiglandulare sau infecția severă a parotidelor,
• orhita,
• meningita sau meningoencefalită (afectarea SNC),
• pancreatita,
• orhita.

Există riscul reimbolnavirii?

Nu. Pacientul care a fost infectat la un moment dat cu virusul urlian, nu mai dezvoltă și a doua oară boala și asta datorită imunității pe care cel îmbolnăvit o dezvoltă la primul contact cu virusul. De asemenea, eficienta vaccinului destinat prevenției oreionului, dacă este făcut în dozele corespunzătoare, este de aproximativ 90%, astfel că îmbolnăvirea este rară.

Poate fi prevenită îmbolnăvirea cu virusul urlian?

Din fericire, da, metoda de preventie și singura de altfel, fiind reprezentare de vaccinarea împotriva virusului urlian. Acest vaccin face parte din vaccinul ROR, un vaccin trivalent care mai conține și vaccinul antirubeolic și antirujeolic ( Rujeolă-Oreion-Rubeolă). Acest vaccin trivalent a fost introdus în schema națională de vaccinare în 2004 și se administrează copiilor la 12 luni, intramuscular, o singură injecție, urmând repetarea acestuia la vârstă de 5 ani. Prevenția prin vaccinare  va permite ca îmbolnăvirile în cursul vieții să fie excepționale.

Cum este diagnosticat?

Diagnosticul este confirmat pe baza titrului de anticorpi detectați. Acest lucru este posibil prin intermediul testelor serologice care permit depistarea anticorpilor anti virus urlian de tip Ig M sau un titru crescut de Ig G între perioada acută și convalescență.

Ce tratament se administreaza?

Tratamentul, în cazul oreionului este simtomatic, pacienții primind medicamente menite se combată febra și să reducă inflamația. Pentru oreion nu se administreaza tratament specific, nefiind recomandat niciun tratament antiviral.

Bolnavului i se recomandă odihnă si repaus la pat, fiind obligatoriu în cazul apariției orhitei,  la care se adaugă si susținere scrotala, precum și aplicarea compreselor reci la nivel scrotal.

Izolarea de colectivități pentru evitarea infectării și a altor persoane, timp de 9 zile după debutul bolii și inca 3 zile după revenirea la dimenisunile normale ale glandelor salivare.

Lichide în cantitate crescută (apă, supe, ciaiuri), evitarea deshidratarii fiind foarte importantă.

Alimentele trebuie să fie moi pentru evitarea masticatiei și pentru că, afectarea glandelor salivare, pot îngreuna înghțirea mâncării.