Nervul vag reprezintă a zecea pereche de nervi cranieni și este un nerv mixt. Nervul vag este nervul cu cea mai mare distribuție în corp. Nervul vag nu inervează doar parte de cap și gât, ci se extinde și la torace și abdomen.

Nervul vag asigură:

–        Punctul de plecare pentru reflexele de strănut, tuse, vomă;

–        Sensibilitatea mucoasei bazei limbii, mucoasei laringiene și faringiene;

–        Recepționează senzațiile gustative culese de la nivelul “V”-ului lingual și de la nivelul epiglotei;

–        Inervează mușchii faringelui alături de nervii glosofaringian și accesor;

–        Asigură inervația miocardului, ritmul cardiac și respirator, secreția gastrică și biliară;

–        Desfășurarea celui de al doilea timp al deglutiției împreună cu glosofaringianul și accesorul;

–        Inervația sinusului carotidian și a musculaturii netede a plămânilor, stomacului și a celei mai mari părți a intestinului.

–        Transportul sensibilității pielii de la nivel retroauricular și de la nivelul unei porțiuni a conductului auditiv extern.

Originea reală a nervului vag

Aceasta diferă în funcție de tipul fibrelor constituente:

–        Fibrele somatomotorii: originea reală se află în porțiunea inferioară a nucleului ambiguu, sub originea motorie a glosofaringianului;

–        Fibrele visceromotorii: originea reală se găsește în nucleul cardio-pneumo-gastro-enteric, aflat la nivelul aripii cenușii a triunghiului bulbar de pe planșeul ventriculului IV;

–        Fibrele viscerosenzitive: originea reală se termină în nucleul dorsal al nervului vag, în dreptul aripii cenușii;

–        Fibrele somatosenzitive: originea reală a acestora se termină în porțiunea inferioară a nucleului fasciculului solitar, sub originea senzitivă a nervului glosofaringian.

Pe traiectul său, nervul vag prezintă doi ganglioni:

–        Jugular: este situate la nivelul găurii jugulare și are aspectul unei mase mici ovoide.

–        Plexiform: este mai voluminos, este localizat puțin sub baza craniului și are aspectul unei umflături fusiforme, uneori plexiformă

Neuronii celor doi ganglioni își trimit prelungirile periferice spre teritoriul senzitiv al nervului vag. Axonii sunt trimiși spre nucleul fasciculului solitar.

Originea aparentă a nervului vag

Originea aparentă a nervului vag se găsește înapoia olivei bulbare, în șanțul retroolivar, sub emergența glosofaringianului și deasupra emergenței bulbare a nervului accesor. Originea aparentă a vagului este reprezentată de 8-10 filete radiculare, dispuse una peste cealaltă, care se unesc într-un trunchi comun.

Traiectul nervului vag

Nervul vag se îndreaptă oblic anterior, superior și lateral, alături de glasofaringian și accesor. Ajunge la gaura jugulară, o traversează, apoi își schimbă direcția și intră în constituția pachetului vasculo-nervos al gâtului, care coboară vertical. Străbate gâtul, merge anterior de artera subclaviculară, pătrunde în torace, trece posterior de pediculul pulmonar și străbate mediastinul posterior. Nervii vagi se apropie de marginile esofagului toracic, iar în porțiunea inferioarp, vagul stâng trece anterior de esofag, iar vagul drept trece posterior. Nervii vagi împreună cu esofagul traversează hiatul esofagian al diafragmei toracice și pătrund în abdomen, unde se termină.

Raporturile nervului vag

–        De la origine la gaura jugulară: vine în raport medial, anterior și superior cu nervii glosofaringian, vestibulocohlear, facial și intermediar. Lateral, posterior și inferior vine în raport cu nervul accesor și cu porțiunea terminal a sinusului lateral.

–        În gaura jugulară: este situat între cele două fascucule ale ligamentului jugular, alături de accesor și de artera meningee posterioară. Antero-medial de nervul vag se află nervul glosofaringian, iar postero-lateral se găsește golful venei jugulare interne.

–        Sub gaura jugulară: coboară posterior de carotida internă și vena jugulară internă și prezintă raporturi cu nervii accesor, glosofaringian, hipoglos, simpaticul cervical. La acest nivel se anexează și ganglionul plexiform.

–        La nivelul gâtului: vagul contribuie la constituția pachetului vasculo-nervos, coboară vertical, între jugulara internă și carotida internă

Ramurile colaterale ale nervului vag

1.      Ramurile colaterale cervicale: acestea sunt în număr de cinci

–        Ramura meningee;

–        Ramurile faringiene;

–        Ramurile carotidiene;

–        Nervii cardiac superiori;

–        Nervul laringeu superior.

2.      Ramurile colaterale toracale: sunt în număr de patru

–        Nervul laringeu inferior sau recurent;

–        Nervii cardiac inferior;

–        Nervii pulmonari sau bronșici;

–        Ramurile esofagiene.

Ramurile terminale ale nervului vag

Ramurile abdominale sunt considerate ramurile terminale ale nervului vag.

Ramurile vagului stâng se anastomozează cu cele de la nervul vag drept, formând plexul esofagian. Ramurile posterioare formează vagul posterior, iar cele anterioare dau naștere vagului anterior.

Vagul posterior se trifurcă și dă naștere unei ramuri posterioare și altor două laterale.

Vagul stâng să naștere unor ramuri gastrice și unor ramuri hepatice. Ramurile gastrice sunt pentru fața anterioară și mica curbură a stomaccului. Ramurile hepatice se termină în plexul nervos hepatic.

Ramurile anastomotice ale nervului vag

–        Cu nervul vag  de partea opusă prin intermediul plexurilor cardiac, esofagian și pulmonary;

–        Cu nervul accesor prin ramura internă a acestuia, care se îndreaptă spre ganglionul plexiform;

–        Cu nervul glosofaringian prin intermediul unei ramuri care merge la ganglionul Andersch și prin plexul faringian și cel carotidian;

–        Cu nervul facial prin ramura anastomotică a fosei jugulare;

–        Cu nervul hipoglos prin două ramuri care merg de la ganglionul plexiform la ganglionul superior și prin intermediul plexurilor carotidian, faringian, pulmonar, cardiac și solar (celiac).

Patologia nervului vag

Afectarea unilaterală a vagului duce la deficiențe în partea ipsilaterală (de aceeași parte). Afectarea fibrelor eferente viscerale speciale (fibrele branhiomotorii) cauzează paralizia flască sau deficiența mușchilor faringieni și rdicător al vălului palatin, ceea ce are ca și consecință disfagia. De asemenea, mușchii laringieni au de suferit, cee ace duce la disfonie și dispnee. O altă consecinșă este pierderea reflexului faringian.

Afectarea fibrelor aferente viscerale generale duce la pierderea sensibilității generale de la nivelul palatului moale, laringelui, faringelui, esofagului, traheei. Afectarea fibrelor eferente viscerale generale duce la apariția aritmiilor cardiace (citeste aici mai multe despre aritmiile cardiace).

Leziunile bilaterale ale vagului nu sunt compatibile cu viața datorită întreruperii inervației parasimpatice a cordului.