Flutterul atrial este o aritmie supraventriculară caracterizată printr-o activitate atrială cu frecvența cuprinsă între 250 și 450 b/min. Flutterul atrial apare rar la un cord sănătos. În cele mai multe situații, această aritmie complică patologii precum: cardiomiopatii, cardiopatie ischemică, valvulopatii mitrale, embolie pulmonară. Din punct de vedere epidemiologic, se întâlnește mai frecvent la sexul masculin. În cazul flutterului atrial, apar palpitațiile, dispneea, lipotimiile, angina.
Flutterul atrial – tabloul paraclinic
În cazul flutterului atrial, undele “P” sunt absente, fiind înlocuite de unde “F” de flutter. Undele “F” au aspect de “dinți de fierăstrău”, nu au linie izoelectrică între ele și sunt cel mai bine vizibile în derivațiile DII, DIII și aVF. Undele “F” sunt puțin vizibile sau absente în DI și V6. Există un bloc atrio-ventricular functional, de obicei, sistematizat, cu raportul conducerii atrio-ventriculare 2/1, 3/1, 4/1. Acesta este responsabil de frecvența ventriculară regulată și invers proporțională cu gradul blocului. De obicei, complexele QRS sunt regulate. În cazul raportului de 2/1, frecvența ventriculară este de 150 b/min, iar la un raport de 4/1, de 75 b/min.
În cazul stimulării simpatice, crește conducerea atrio-ventriculară datorită efectului dromotrop pozitiv, iar gradul blocului scade. În cazul stimulării vagale, scade conducerea atrio-ventriculară datorită efectului dromotrop negativ, iar gradul blocului crește.
Interpretarea flutterului atrial pe EKG (electrocardiogramă)
Orice electrocardiogramă se interpretează după cei 4 pași:
1. Stabilirea ritmului de bază a inimii
2. Determinarea frecvenței cardiace
3. Determinarea axului electric al inimii
4. Analiza cronologică și morfologică a traseului EKG.
În cazul flutterului atrial nu avem ritm sinusal datorită absenței undelor „P”.
În ceea ce privește frecvența cardiacă, de obicei complexele QRS sunt regulate și se pot folosi cele două metode: metoda directă (cea cu formulă) și metoda indirectă, metoda rapidă (mai multe detalii se pot găsi aici).
!!! Deoarece cazul prezentat reprezintă o excepție, iar complexele nu sunt regulate, vom folosi metoda cu 6 secunde: luam un traseu de 30 de pătrate (acestea reprezintă 6 secunde), numarăm complexele QRS, iar numărul acestora îl înmulțim cu 10. Astfel aflăm frecvența ventriculară.
!!! În cazul frecvenței atriale, numărăm undele P pe un traseu de 30 de pătrate, iar numărul lor îl înmulțim cu 10.
Undele P sunt absente, fiind prezent aspectul de dinți de fierăstrău.
Concluzie
De obicei, este ușor să recunoaștem flutterul atrial datorită aspectului de dinți de fierăstrău. De asemenea, îl putem deosebi de fibrilația atrială prin complexele QRS. De obicei, acestea sunt regulate în flutter și neregulate în fibrilație.
