Dezvoltarea psiho-motorie a copilului (0-3 ani)

      Dezvoltarea psiho-motorie a copilului este dependentă de maturarea sistemului nervos, de codul genetic individual şi de influenţa mediului social. Dezvoltarea neuropsihomotorie a copilului normal nu se realizează într-o secvenţă liniară de etape separate, multe activităţi importante se dezvoltă concomitent suprapunându-se. Cu toate acestea se poate stabili o anumită secvenţă de dezvoltare, care oricum nu este aşa de schematică cum este descrisă în cărţi.

Perioada de nou-născut

  • Perioadele de veghe sunt foarte scurte, noul născut se trezeşte numai la orele de alimentaţie şi adoarme frecvent în timpul suptului. Activitatea sistemului nervos este reflexă: reflexul de sugere, de deglutiţie, de strănut etc.
  • Mişcările membrelor sunt de mică amplitudine, involuntare, necoordonate, fără scop. Hipertonia musculară care este mai accentuată la nivelul muşchilor flexori realizează poziţia în flexie asemănătoare cu cea din viaţa intrauterină. Muşchii cefei sunt hipotoni.
  • În decubitus ventral, nou născutul la termen, poate să-şi ridice capul şi să-l răsucească pe o parte. În decubitus dorsal, prezintă hipertonia în flexie a extremităţilor şi nu este prezent controlul flexorilor gâtului, de aceea el nu poate să-şi menţină capul pe linia mediană şi îl ţine răsucit pe o parte. În poziţie şezândă, nou născutul demonstrează controlul redus al musculaturii trunchiului: dacă este sprijinit el se apleacă cu totul înainte din şolduri; spatele este rotunjit şi capul cade înainte (poate un moment să-şi ridice capul care cade din nou).
  • Noul născut reacţionează prin plâns la senzaţiile neplăcute (fenomen subcortical).

La vârsta de o lună

  • La această vârstă copilul devine mai relaxat. El fixează obiectele care se află în faţa ochilor lui, mişcările devin din ce în ce mai ample şi atunci când este dezbrăcat „se întinde”.
  • Ridică capul de pe pat din când în când timp de câteva secunde din poziţia de decubitus dorsal sau ventral.

În cursul lunii a II-a

  • Perioadele de veghe sunt mai lungi, spre sfârşitul lunii sugarul rămâne treaz pe toată durata prânzului.
  • Culcat în decubitus ventral ridică capul scurt timp, iar către sfârşitul lunii a II-a îşi ridică şi umerii.
  • În poziţia de decubitus dorsal, ridică pentru scurt timp capul şi braţele.
  • Urmăreşte cu privirea obiectele care se deplasează în câmpul său vizual.
  • Începe să emită vocale aspirate.
  • La două luni, se linişteşte când aude o voce cunoscută sau muzică.

În cursul lunii a III-a

  • Sugarul urmăreşte bine cu privirea obiectele şi întoarce capul pentru a le privi atunci când, deplasându-le lent, ele au depăşit câmpul său vizual.
  • Sugarul îşi îndreaptă privirea spre adultul care îi vorbeşte, îşi agită mâinile, le întinde spre obiectele colorate sau sonore.
  • Zâmbetul, care în primele săptămâni de viaţă era numai o reacţie motorie a muşchilor feţei, devine un răspuns emoţional la zâmbetul şi vocea adultului. Copilul gângureşte (emite sunete muzicale modulate, vocale), începe să recunoască obiecte şi persoane – se linişteşte la vederea persoanelor care îl îngrijesc sau la vederea biberonului dacă plânge de foame, reacţionează negativ la persoanele străine.
  • Întoarce capul spre sursa sunetelor (reacţia de orientare).

La vârsta de trei luni

  • Mişcările necoordonate şi generalizate din primele săptămâni de viaţă devin mai precise şi mai coordonate.
  • Apare simetria şi controlul bilateral al muşchilor gâtului.
  • Se dezvoltă controlul flexiei la cap, gât şi regiunea superioară a trunchiului şi începe orientarea mediană a capului, ochilor şi membrelor superioare.
  • Sugarul ridică şi întoarce capul, îşi sprijină greutatea corpului pe antebraţe, ridică partea superioară a toracelui de pe o suprafaţă plană.
  • Are perioade de veghe lungi – veghe liniştită – în cursul cărora gângureşte, priveşte obiectele din jurul său, se joacă cu mâinile.
  • Relaţiile cu adultul au o mare influenţă asupra copilului, apare „reacţia de înviorare în prezenţa adultului”. El recunoaşte şi se bucură la vederea persoanelor care îl îngrijesc, le zâmbeşte şi îşi mişcă mâinile şi picioarele cu vioiciune, râde, scoate sunete.
      În concluzie, primele trei luni de viaţă pot fi privite ca perioada de stabilire a relaţiilor cognitive şi afective între copil şi persoane sau mediul înconjurător. 
      În perioada următoare, de la 3 la 6 luni, se caracterizează prin elaborarea mişcărilor coordonate complexe: apucare, întoarcere şi târâre.

În luna a IV-a

  • Este luna unei simetriei puternice, sugarul apucă obiectele şi le ţine cu ambele mâini pentru scurt timp. Mişcările, fiind încă nesigure, o parte din încercările de a apuca nu reuşesc. Susţinut în poziţie verticală cu palmele noastre sub axile, copilul se sprijină puţin timp în picioare întărind articulaţiile genunchilor.
  • În decubitus ventral capul şi toracele sunt ridicate şi menţinute pe linia mediană. Membrele superioare apropiate de corp ajută în susţinerea greutăţii corpului. Se observă ridicarea bărbiei şi elongarea gâtului.
  • Activitatea şi mobilitatea coloanei vertebrale progresează determinînd creşterea extensiei şi înclinarea anterioară a pelvisului; cu fiecare nouă mişcare copilul îşi creşte mobilitatea lombară / pelvină.
  • Flectează şi face adducţia şoldului fiind capabil să-şi întindă mâinile şi să-şi prindă genunchii. Poziţia mâinilor pe genunchi este un nou pas în cunoaşterea propriului corp.
  • În luna a IV-a, apar mişcări de răsucire a trunchiului şi de rostogolire din decubitus dorsal în decubitus lateral. La vârsta de patru luni, patru luni și jumătate, copilul se întoarce de pe spate pe abdomen.

În luna a V-a

  • Sugarul este capabil să stea sprijinit pe mâini menţinându-le în extensie şi poate să-şi schimbe greutatea pe antebraţe şi să ridice una din mâini.
  • Copilul apucă bine obiectele cu ambele mâini şi le duce la gură.
  • Se ridică din decubitus dorsal în poziţie şezândă când este ajutat (apucat de ambele mâini şi tras uşor în sus).
  • La vârsta de cinci luni, stă sprijinit între perne, apucă obiectele cu o singură mână şi încearcă să le ia în orice poziţie s-ar afla.
  • Surâde când îşi vede imaginea în oglindă.

În luna a VI-a

  • Copilul se întoarce de pe abdomen pe spate. Apucă bine obiectele cu o singură mână şi le manipulează.
  • Ţine în fiecare mână un obiect sau o jucărie. Poate să apuce singur obiectele din jurul lui, cu siguranţă, ceea ce arată o apreciere exactă a distanţelor la care ele se află. Începe să stea în şezut nesprijinit. Se târăşte pe coate şi genunchi. Articulează silabe izolate.
  • Formarea deprinderii de apucare este foarte importantă deoarece ea lărgeşte activitatea copilului şi constituie primul pas spre joc. Copilul trece jucăria dintr-o mână în alta, o examinează, o aruncă şi apoi o reia.
  • Perioada următoare, de la 6 la 12 luni, se caracterizează prin perfecţionarea motilităţii, formarea mersului şi a limbajului.

În luna a VII-a

  • Copilul stă nesprijinit, în şezut şi se ridică singur din decubit dorsal în şezut.
  • Pronunţă silabe repetate stereotip (ma – ma – ma, ta – ta – ta).
  • Caută o jucărie pierdută.

În luna a VIII-a

  • Susţinut de sub axile face paşi. Se ridică din decubit dorsal sau din poziţie şezîndă în picioare ajutat (ţinut de ambele mâini şi tras uşor în sus). Aşezat în picioare la marginea patului se menţine, ţinându-se cu mâinile de marginea patului.
  • Manifestă un interes crescut pentru jucării.
  • Plânge când i se ia jucăria din mână, se bucură când o vede sau poate fi liniştit cu o jucărie.
  • Se amuză lovind jucăriile una de alta sau de ţarc.

În luna a IX-a

  • Copilul se ridică singur în picioare ţinându-se cu mâinile de marginea patului sau a ţarcului şi începe să facă paşi laterali în jurul patului. Se târăşte pe palme şi genunchi, formează pensa police-index astfel incât poate apuca şi ridica obiecte mici.
  • Interesul faţă de mediul exterior creşte, copilul urmăreşte mişcările adultului şi le imită.
  • Execută mişcări simple imitând pe adult şi le repetă la cerere, face „pa” din palme.
  • Înţelege interzicerea.
  • Începe să înţeleagă denumirea unor obiecte din imediata apropiere şi le caută cu privirea atunci când este întrebat despre ele – leagă percepţiile vizuale de denumirea lor.
  • Repetă silabe imitând adultul.

În luna a X-a

  • Merge ţinut de ambele mâini. Mişcările mâinilor se perfecţionează.
  • Îşi scoate ciorapul.
  • Înţelege denumirea unor obiecte sau părţi ale corpului şi le arată la cererea noastră.
  • Pronunţă 1 – 2 cuvinte bisilabice.

În luna a XI-a

  • Stă în picioare fără sprijin. Merge ţinut de o singură mână sau sprijinindu-se de un scaun.
  • Ridică şi lasă jos obiecte.
  • Repetă cuvinte simple prin imitaţie, denumeşte obiectele prin bisilabe formate (inventate) de el.
  • Pronunţă 1 – 2 cuvinte cu sens: mama, papa.

În luna a XII-a

  • Face câţiva pași nesprijinit, pronunţă 3 – 4 cuvinte cu sens.

La vârsta de 1 an

  • Copilul merge singur.
  • Mersul este încă nesigur, cu trunchiul aplecat înainte, picioarele depărtate pentru a-şi lărgi baza de susţinere, braţele depărtate de corp.
  • Limbajul este alcătuit din 5 – 10 cuvinte.
  • Copilul execută ordine simple.
  • Bea singur din cană, începe să mănânce singur cu linguriţa alimentele solide.

Între 1 an şi 1 an şi 6 luni

  • Se perfecţionează controlul sfincterelor.
  • Urcă şi coboară scările în patru labe, cooperează la îmbrăcat şi dezbrăcat, arată cu degetul ceea ce doreşte, suprapune 2 – 3 cuburi, mâzgăleşte cu creionul o hârtie.

La vârsta de 1 an şi 6 luni

  • Formează propoziţii simple.
  • Cunoaşte culorile, un mare număr de obiecte şi acţiuni, compară mărimile.
  • Se cere la oliţă.
  • Se uită la poze şi întoarce filele unei cărţi.
  • Merge bine, aleargă.
  • Împinge cu piciorul o minge.
  • Începe să mănânce singur supa, să se spele pe mâini, să joace jocuri cu reguli.

La vârsta de 2 ani

  • Copilul urcă şi coboară singur scările. Are o bună coordonare a mişcărilor şi execută mişcări complexe, fine: îşi încheie nasturii, îşi pune cordonul, dansează.
  • Apar acţiuni cu scop determinat: clădeşte cuburi, îmbracă, hrăneşte şi leagănă păpuşa.
  • Cere constant oliţa, chiar pentru micţiune.
  • Începe să formeze fraze, se denumeşte pe el prin pronume, numeşte pe ceilalţi copii din grup.
  • Vocabularul se îmbogăţeşte, între 2 – 3 ani este alcătuit din 250 – 300 cuvinte.
  • Copilul începe să pună întrebări, apar manifestări de jenă şi zburdălnicie.
  • Mănâncă singur, încearcă să se dezbrace singur.

La vârsta de 3 ani

  • Vocabularul este format din 500 – 600 cuvinte.
  • Copilul vorbeşte clar, corect, formează fraze lungi, spune „eu”.
  • Povesteşte mici evenimente, recită poezii scurte, discută.
  • Se îmbogăţesc relaţiile cu adultul, copilul primeşte şi execută noi însărcinări. Se lărgeşte activitatea lui independentă.
  • Spune „bună ziua”, mulţumeşte.
  • Mişcările sunt sigure.
  • Joacă în colectiv diverse jocuri cu reguli.

Stimularea dezvoltării psiho-motorii

      Trebuie reţinut că prezenţa adultului şi relaţiile dintre adult şi copil condiţionează dezvoltarea acestuia. Etapele dezvoltării psiho-motorii sunt foarte mult influenţate de condiţiile de mediu. Este necesară o stimulare continuă senzitivo – senzorială şi motorie, precum şi multă afecţiune, blândeţe şi interes din partea celor care îngrijesc copilul.

      În jurul lui trebuie să se afle obiecte viu şi divers colorate, imagini, jucării, el trebuie să audă cântece, o vorbire calmă, agreabilă. Stimularea prin zâmbet, vorbire, prin mişcările pe care este ajutat să le facă, prin jucăriile care i se dau este necesară pentru activitatea copilului. Adultul trebuie să imagineze şi să antreneze copilul la executarea unor secvenţe tot mai complicate de mişcări, jocuri şi acţiuni, stimulându-i interesul mai întâi prin jucării apoi prin imitaţie. Persoanele din jurul lui trebuie să vorbească foarte mult, clar şi corect.

Jucăriile

      Pentru primele 6 luni de viaţă jucăriile vor fi uşoare, confecţionate din material plastic, cauciuc, viu colorate, destul de mari pentru a putea fi observate şi apucate de copil: sunători cu forme şi culori variate, care produc sunete plăcute, clopoţei, animale, inele, mingi. Jucăriile nu trebuie să aibă muchii sau colţuri ascuţite, porţiuni care să poată fi detaşate şi înghiţite de copil. Până la 3 luni jucăriile se suspendă deasupra patului cu panglici colorate, după 3 luni ele vor fi date în pat sau în ţarc pentru dezvoltarea prehensiunii şi a mişcărilor.

      Se va acorda o mare atenţie igienei şi dezinfecţiei jucăriilor. Pentru a stimula deplasarea sugarilor le arătăm în apropiere obiecte pe care să dorească să le apuce. După 6 luni, jucăriile vor fi mai complicate şi mai diverse astfel încât să dea ocazia unor manipulări mai complexe şi mai fine: cărucioare, maşinuţe, cuburi, cutii cu bile mari.

      După 1 an, copiii vor avea: animale de diferite culori şi mărimi, păpuşi pe care să le poată îmbrăca şi dezbrăca, cuburi de lemn pentru construcţii, steguleţe, cutii care se introduc unele în altele, cutii cu capace care se pot scoate şi pune la loc, jucării pe rotile pe care să le tragă după ei, piramide care se desfac în bucăţi, jucării mecanice cu resort, jucării pentru jocuri pe apă, cercuri, inele, mingi de diferite mărimi, cărţi, poze, pliante, planuri înclinate, scări cu balustrade pentru urcat şi coborât.

      După 2 ani, se adaugă jucării mecanice mai complexe, demontabile, avioane, tractoare, rachete, cărucioare de împins, mobilier de păpuşi, cărţi cu poze, creioane colorate, desene cu contur trasat care pot fi colorate, plastilină, tăbliţe, nisip, topogan, scânduri pentru mers în echilibru, triciclete. Atunci când un copil învaţă să meargă este bine să aibă ghetuţe în picioare şi un plan dur pe care să păşească: podea, ţarc. Îmbrăcămintea copilului trebuie să aibă o grosime şi o croială potrivite pentru a-i permite mersul şi mişcările.

      Întârzieri ale dezvoltării psiho-motorii pot fi produse de rahitism (prin hipotonia musculară), malnutriţia gravă, condiţii de mediu nefavorabile şi lipsa de stimulare din partea persoanelor care îngrijesc copilul. Dacă examenul dezvoltării psiho-motorii ridică unele întrebări, iar prima impresie este aceea a unui copil cu perturbări ale achiziţiilor, se recomandă repetarea examenului în condiţii optime şi eventual consultarea unui specialist.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!