1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Atacand
Atacand 8 mg se comercializează sub formă de comprimate. Fiecare comprimat de Atacand conţine candesartan cilexetil 8 mg. Candesartanul face parte din clasa sartanilor, fiind un antihipertensiv. Ca și excipienți, Atacand conține:
- Carboximetilceluloză calcică
- Hidroxipropilceluloză
- Oxid roşu de fer
- Lactoză monohidrat
- Stearat de magneziu
- Amidon de porumb
- Macrogol
2. Indicații și contraindicații Atacand
Atacand este indicat pentru:
- tratamentul hipertensiunii arteriale primare la adulţi
- tratamentul hipertensiunii arteriale la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani
- tratamentul pacienţilor adulţi cu insuficienţă cardiacă şi insuficienţă funcţională sistolică ventriculară stângă (fracţie de ejecţie ventriculară stângă ≤ 40%) când inhibitorii enzimei de 2 conversie a angiotensinei nu sunt toleraţi sau, ca terapie adjuvantă la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei la pacienții cu insuficienţă cardiacă simptomatică în pofida administrării tratamentului optim, când antagoniştii receptorilor de mineralocorticoizi nu pot fi utilizaţi.
Acest medicament nu este recomandat a fi administrat pacienților ce sunt cunoscuți cu hipersensibilitate la candesartan cilexetil sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior. De asemenea, nu este indicată administrarea în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină, la pacienții cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază și la copii cu vârsta sub 1 an.
Administrarea concomitentă a Atacand cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală.
3. Reacții adverse și supradozajul cu Atacand
În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Infecţii şi infestări
Pot apărea frecvent infecţii respiratorii.
Tulburări hematologice şi limfatice
Sunt foarte rare. Pot fi întâlnite: leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Nu sunt des menționate. Exemple din această categorie pot fi: hiperpotasemie, hiponatremie.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte rar, a fost raportată tusea.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puțin frecventă, dar totuși întâlnită este greața.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare sunt: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, funcţie hepatică anormală sau hepatită.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Au o frecvență scăzută de apariție: angioedem, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, prurit.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: dorsalgie, artralgie, mialgie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Din această categoire putem menționa ca reacție adversă afectarea renală, inclusiv insuficienţă renală la pacienţii susceptibili.
Investigaţii diagnostice
În general, nu au existat influenţe importante din punct de vedere clinic ale administrării Atacand asupra rezultatelor testelor de laborator de rutină. Similar utilizării altor inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron, s-au observat scăderi mici ale valorii hemoglobinei. De obicei, nu este necesară monitorizarea de rutină a rezultatelor testelor de laborator la pacienţii care utilizează Atacand. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.
Supradozaj
Pe baza considerentelor de ordin farmacologic, principalele manifestări ale supradozajului sunt cel mai probabil hipotensiunea arterială simptomatică şi ameţelile. În raportările individuale ale unor cazuri de supradozaj (cu doze de până la 672 mg de candesartan cilexetil), recuperarea pacientului adult s-a făcut fără evenimente deosebite.
În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale simptomatice, trebuie instituit tratamentul simptomatic şi trebuie monitorizate semnele vitale. Pacientul trebuie aşezat în clinostatism cu picioarele plasate la un nivelul situat deasupra corpului. Dacă această măsură nu este suficientă, trebuie mărit volumul plasmatic prin administrarea perfuzabilă, de exemplu, a unei soluţii saline izotone. Se pot administra medicamente simpatomimetice, dacă măsurile terapeutice prezentate mai sus nu sunt suficiente. Candesartanul nu este eliminat prin hemodializă.
4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe Atacand
Blocarea dublă a sistemului renină angiotensină aldosteron
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a sistemului renină angiotensină aldosteron prin administrarea concomitentă a inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului.
Insuficiență renală
Similar altor medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron, se pot anticipa modificări ale funcţiei renale la pacienţii susceptibili trataţi cu Atacand. Când se utilizează Atacand la pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină.
Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă evaluări periodice ale funcţiei renale, în special la pacienţii cu vârste de 75 ani şi peste şi la pacienţii cu insuficienţă renală. În timpul creşterii treptate a dozei de Atacand, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice de creatinină şi potasiu
Hemodializă
În timpul dializei, tensiunea arterială poate fi deosebit de sensibilă la blocada receptorilor AT1, ca un rezultat al scăderii volumului plasmatic şi al activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, la pacienţii cărora li se efectuează hemodializă, doza de Atacand trebuie crescută treptat cu atenţie, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale.
Stenoză de arteră renală
Medicamentele care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, inclusiv antagoniştii receptorului de angiotensină II, pot determina creşterea ureei sanguine şi a creatininei serice la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză de arteră renală pe rinichi unic.
Hipotensiune arterială
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, poate să apară hipotensiune arterială în timpul tratamentului cu Atacand. Hipotensiunea arterială poate, de asemenea, să apară la pacienţii hipertensivi cu depleţie de volum, cum sunt cei cărora li se administrează doze mari de diuretice. Este necesară prudenţă la iniţierea tratamentului şi trebuie iniţiată corectarea hipovolemiei.
Anestezie și intervenții chirurgicale
La pacienţii trataţi cu antagonişti ai angiotensinei II poate să apară hipotensiune arterială în timpul anesteziei şi intervenţiei chirurgicale din cauza blocadei sistemului renină-angiotensină. Foarte rar, hipotensiunea arterială poate fi atât de severă încât poate impune utilizarea lichidelor intravenoase şi/sau a medicamentelor vasopresoare.
Hiperaldosteronism primar
Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu vor prezenta, în general, răspuns terapeutic la administrarea de medicamente antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, nu se recomandă utilizarea Atacand la aceşti pacienţi.
Hiperpotasemie
Utilizarea concomitentă de Atacand cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente care conţin potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care pot determina creşterea concentraţiilor de potasiu (de exemplu, heparină, cotrimoxazol cunoscut ca trimethoprim/sulfamethoxazol) poate duce la creşterea concentraţiei serice de potasiu la pacienţii hipertensivi. Monitorizarea concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuată corespunzător.
Interacțiuni
Atacand conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Utilizarea concomitentă cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care pot determina creşterea concentraţiilor serice de potasiu (de exemplu, heparina), poate determina creşterea concentraţiilor serice de potasiu.
S-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiilor serice de litiu şi toxicitate în timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. Utilizarea candesartanului cu litiu nu este recomandată. Dacă această asociere se dovedeşte a fi necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor serice de litiu.
Utilizarea concomitentă a acestui medicament şi antiinflamatoarelor nonsteroidiene poate duce la un risc crescut de deteriorare a funcţiei renale, inclusiv o posibilă apariţie a insuficienţei renale acute şi o creştere a potasiului seric, în special la pacienţii cu funcţie renală precară preexistentă. Aceasta asociere trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi în mod corespunzător şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după începerea tratamentului asociat şi periodic după aceea.
Sarcina și alăptarea
În cazul în care continuarea tratamentului cu antagoniștii receptorilor pentru angiotensina II nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate pe alte tratamente antihipertensive alternative cu un profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu acest medicament trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ. Se cunoaşte faptul că tratamentul cu sartani în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină determină fetotoxicitate la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi toxicitate neo-natală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie).
De aceea, utilizarea Atacand în primul trimestru de sarcină nu este recomandată și este contraindicată în al doilea și al treilea.
Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Atacand în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea Atacand şi este de preferat ca, în această perioadă, să se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului.
5. Doze și mod de administrare Atacand
Doze recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale
Doza iniţială recomandată şi doza de întreţinere uzuală de Atacand este de 8 mg, o dată pe zi. Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv este obţinut în 4 săptămâni. La unii pacienţi, a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător, doza poate fi crescută până la 16 mg, o dată pe zi, şi până la maxim 32 mg, o dată pe zi. Tratamentul trebuie ajustat în conformitate cu răspunsul terapeutic al tensiunii arteriale. De asemenea, Atacand se poate administra, împreună cu alte medicamente antihipertensive. S-a demonstrat că adăugarea de hidroclorotiazidă la diferite doze de Atacand are un efect antihipertensiv aditiv.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă renală
Doza iniţială este de 4 mg la pacienţii cu insuficienţă renală, inclusiv la pacienţii cărora li se efectuează hemodializă. Doza trebuie adaptată treptat conform răspunsului terapeutic.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 4 mg, o dată pe zi. Se poate ajusta doza conform răspunsului terapeutic. Atacand este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază.
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani
Doza iniţială recomandată este de 4 mg o dată pe zi.
- Pentru pacienţi cu greutatea <50 kg: în cazul pacienţilor a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută până la maximum 8 mg o dată pe zi.
- Pentru pacienţi cu greutatea ≥ 50 kg: în cazul pacienţilor a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută până la maximum 8 mg o dată pe zi, apoi la 16 mg o dată pe zi, dacă este necesar.
Doza în insuficienţa cardiacă
Doza iniţială recomandată de Atacand este de 4 mg, o dată pe zi. Creşterea treptată a acestei doze până la atingerea dozei ţintă de 32 mg (doza maximă), o dată pe zi sau până la cea mai mare doză tolerată, se efectuează prin dublarea dozei la intervale de cel puţin 2 săptămâni. Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să cuprindă întotdeauna evaluarea funcţiei renale, inclusiv monitorizarea creatininei serice şi a potasiului seric. Atacand poate fi administrat cu alte tratamente ale insuficienţei cardiace, incluzând inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, beta-blocante, diuretice şi digitalice sau cu o asociere a acestor medicamente.
Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu hipovolemie intravasculară fie cu insuficienţă renală fie cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Siguranţa şi eficacitatea Atacand la copii şi adolescenţi cu vârsta între momentul naşterii şi 18 ani nu au fost stabilite în cazul tratamentului insuficienţei cardiace. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Administrare orală. Atacand trebuie administrat o dată pe zi, cu sau fără alimente.
6. Alte informații Atacand
Nu s-au efectuat studii privind efectele candesartanului asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie ţinut cont că în timpul tratamentului cu Atacand pot apărea, ocazional, ameţeli sau astenie.
Perioada de valabilitate este de 3 ani.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
