Astoret – Aripiprazol 10 mg – doze, administrare, indicatii, contraindicatii

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Astoret

Astoret 10 mg se comercializează sub formă de comprimate orodispersabile. Fiecare comprimat orodispersabil de Astoret conţine aripiprazol 10 mg. Aripiprazolul face parte din clasa antipsihoticelor. Ca și excipienți, Astoret conține:

• Celuloză microcristalină
• Aspartam
• Xilitol
• Acesulfam de potasiu
• Amidon pregelatinizat
• Croscarmeloză sodică
• Crospovidonă
• Acid tartric
• Dioxid de siliciu coloidal anhidru
• Aromă de vanilie (incluzând vanilină şi zahăr)
• Stearat de magneziu
• Oxid roşu de fer

2. Indicații și contraindicații Astoret (Aripiprazol)

Aripiprazolul este indicat pentru tratamentul schizofreniei la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste. De asemenea, aripiprazolul este indicat pentru tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe în tulburarea bipolară de tipul I şi pentru prevenirea unui nou episod maniacal la adulţi care au avut predominant episoade maniacale, care au răspuns la tratamentul cu aripiprazol. Aripiprazolul este recomandat în tratamentul cu durată de până la 12 săptămâni al episoadelor maniacale moderate până la severe în tulburarea bipolară de tipul I la adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste.

Astoret nu este recomandat a fi administrat persoanelor cunoscute cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior.

3. Reacții adverse și supradozajul cu Astoret

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat că Astoret poate avea următoarele categorii de reacții adverse:

Tulburări metabolice și de nutriție

Sunt frecvent întâlnite: diabet zaharat, hiperglicemie, hiponatremie, anorexie, scădere în greutate, creștere în greutate.

Tulburări psihice

Au fost întâlnite: insomnie, anxietate, neliniște, depresie, hipersexualitate, tentativă de suicid, idei de suicid și sinucid finalizat, dependență patologică de jocuri de noroc, agresivitate, agitație, nervozitate.

Tulburări ale sistemului nervos

Cele mai frecvente reacții adverse din această categorie sunt:

• Acatizie
• Tulburare extrapiramidală
• Dischinezie tardivă
• Distonie
• Sindrom neuroleptic malign
• Convulsii de tip grand mal
• Tremor
• Cefalee
• Sedare
• Somnolențǎ
• Amețeli
• Sindrom serotoninergic
• Tulburări de vorbire

Tulburări oculare

Au fost observate: vedere încețoșată și diplopie.

Tulburări cardiace

Pot apărea: moarte subită inexplicabilă, torsada vârfurilor, prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare, stop cardiac, bradicardie, tahicardie.

Tulburări vasculare

Sunt mai rar întâlnite, însă pot apărea: hipotensiune arterială ortostatică, trombembolism venos (inclusiv embolie pulmonară și tromboză venoasă profundă), hipertensiune arterială, sincopă.

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Mai puțin frecvente: sughiț, pneumonie de aspirație, laringospasm, spasm orofaringian.

Tulburări gastrointestinale

Au fost raportate:

• Constipație
• Dispepsie
• Greață
• Hipersecreție salivară
• Vărsături
• Pancreatită
• Disfagie
• Diaree
• Disconfort abdominal
• Disconfort gastric

Tulburări hematologice și limfatice

Mai puțin frecvente: leucopenie, neutropenie, trombocitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar

Pot fi întâlnite reacții alergice (de exemplu, reacție anafilactică, angioedem, inclusiv tumefiere a limbii, edem al limbii, edem al feței, prurit, urticarie).

Tulburări endocrine

Au o frecvență necunoscută de apariție: hiperprolactinemie, comă diabetică hiperosmolară, cetoacidoză diabetică, hiperglicemie.

Tulburări hepatobiliare

Din această categorie putem menționa: insuficiență hepatică, hepatită, icter, creșterea valorii alanin aminotransferazei (ALT), creșterea valorii aspartat aminotransferazei (AST), creșterea valorii gama glutamil transferazei (GGT), creșterea valorii fosfatazei alcaline.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Au fost raportate: erupții cutanate tranzitorii, reacții de fotosensibilitate, alopecie, hiperhidroză.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare

Din această categorie putem menționa: fatigabilitate, tulburări de reglare a temperaturii (de exemplu, hipotermie, pirexie), dureri toracice, edeme periferice.

Tulburări musculoscheletice și ale țesutului conjunctiv

Exemple de reacții adverse întâlnite sunt: rabdomioliză, mialgii, rigiditate.

Tulburări renale și ale căilor urinare

Au fost raportate: incontinență urinară, retenție urinară.

Astoret poate influența anumite investigații diagnostice

Dintre acestea, se pot exemplifica: creșterea valorii glicemiei, creștere a procentului de hemoglobină glicozilată, fluctuații ale glicemiei, creșterea valorii creatin fosfokinazei.

Supradozajul cu Astoret

În cadrul studiilor clinice şi din experienţa după punerea pe piaţă, supradozajul accidental sau intenţionat acut cu aripiprazol utilizat în monoterapie a fost identificat la pacienţi adulţi, cu doze estimative raportate de până la 1260 mg, fără evenimente letale. Semnele şi simptomele observate, care pot fi importante din punct de vedere medical, au inclus letargie, creştere a tensiunii arteriale, somnolenţă, tahicardie, greaţă, vărsături şi diaree. În plus, la copii s-a raportat supradozaj accidental numai cu aripiprazol (în doze de până la 195 mg), fără evenimente letale. Semnele şi simptomele raportate, care pot fi grave din punct de vedere medical, includ somnolenţă, pierdere tranzitorie a conştienţei şi simptome extrapiramidale.

Abordarea terapeutică a supradozajului cu Astoret trebuie concentrată pe tratamentul de susţinere a funcţiilor vitale, menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, oxigenoterapie şi ventilaţie şi tratament simptomatic. Trebuie avută în vedere posibilitatea implicării mai multor medicamente. De aceea, monitorizarea cardiovasculară trebuie începută imediat şi trebuie să includă monitorizarea continuă electrocardiografică pentru a detecta posibilele aritmii. După orice supradozaj confirmat sau suspectat cu aripiprazol, supravegherea medicală şi monitorizarea atentă trebuie să continue până la recuperarea clinică a pacientului.

4. Atenționări speciale și interacțiuni ale Astoret cu alte substanțe

Comportament suicidar

Apariţia comportamentului suicidar este inerentă în cazul afecţiunilor psihotice şi al tulburărilor de dispoziţie, iar în unele cazuri a fost raportată precoce, după începerea sau după modificarea tratamentului antipsihotic, inclusiv a tratamentului cu aripiprazol. Tratamentul antipsihotic trebuie asociat cu supravegherea atentă a pacienţilor cu risc crescut.

Afecțiuni cardiovasculare

Aripiprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (antecedente de infarct miocardic sau boală cardiacă ischemică, insuficienţă cardiacă sau tulburări de conducere), boală cerebrală vasculară, afecţiuni care ar putea predispune pacienţii la hipotensiune arterială (deshidratare, hipovolemie şi tratament cu medicamente antihipertensive) sau hipertensiune arterială, inclusiv forma cu evoluţie accelerată sau malignă.

Diskinezie

În cadrul studiilor clinice în care s-a administrat tratament cu aripiprazol timp de cel mult 1 an, au existat raportări mai puţin frecvente de dischinezie cauzată de tratament. Dacă apar semne şi simptome de dischinezie tardivă la un pacient căruia i s-a administrat tratament cu aripiprazol, trebuie avută în vedere reducerea dozei sau întreruperea administrării. Aceste simptome se pot agrava temporar sau pot chiar apărea după întreruperea tratamentului.

Afecțiuni neurologice

În studiile clinice, în timpul tratamentului cu aripiprazol s-au raportat cazuri mai puţin frecvente de convulsii. Ca urmare, aripiprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de tulburări convulsive sau cu afecţiuni asociate cu convulsiile.

Aripiprazol nu este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu psihoză asociată cu demenţă.

Afecțiuni metabolice

La pacienţii cărora li s-au administrat medicamente antipsihotice atipice, inclusiv aripiprazol, s-a raportat hiperglicemie, în unele cazuri marcată şi asociată cu cetoacidoză sau comă hiperosmolară sau deces. Factorii de risc care pot predispune pacienţii la complicaţii severe includ obezitatea şi antecedentele familiale de diabet zaharat. Pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizaţi periodic pentru depistarea înrăutăţirii controlului glicemic.

Creşterea ponderală este observată frecvent la pacienţii cu schizofrenie şi manie în tulburarea bipolară din cauza comorbidităţilor, administrării antipsihoticelor cunoscute prin faptul că provoacă creştere ponderală, stilului de viaţă dezordonat, şi ar putea duce la complicaţii severe. Creşterea ponderală a fost raportată după punerea medicamentului pe piaţă, la pacienţii cărora li s-a prescris aripiprazol. Atunci când este întâlnită, aceasta apare de obicei la pacienţii cu factori de risc semnificativi, cum sunt antecedente de diabet zaharat, afecţiuni ale tiroidei sau adenom de glandă pituitară. În cadrul studiilor clinice nu s-a demonstrat că aripiprazol induce o creştere ponderală relevantă clinic la adulţi.

Afecțiuni digestive

Utilizarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv aripiprazol, s-a asociat cu afectarea motilităţii esofagiene şi aspiraţie. Aripiprazolul şi alte medicamente antipsihotice active trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie. După punerea medicamentului pe piaţă, au fost raportate cazuri de dependenţă patologică de jocuri de noroc în rândul pacienţilor cărora li s-a prescris aripiprazol, indiferent dacă aceşti pacienţi aveau sau nu antecedente de dependenţă de jocuri de noroc. Pacienţii cu antecedente de dependenţă patologică de jocuri de noroc pot prezenta un risc crescut şi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Interacțiuni

Cu toate că frecvenţa tulburării bipolare de tipul I asociată cu ADHD este mare, datele cu privire la siguranţă în cazul administrării concomitente de aripiprazol şi a medicamentelor cu efect stimulant sunt foarte limitate; prin urmare se recomandă prudenţă maximă atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent.

Atenționări speciale-excipienți

Astoret comprimate orodispersabile conţine aspartam, o sursă de fenilalanină. Poate fi periculos la persoanele cu fenilcetonurie.

De asemenea, Astoret comprimate orodispersabile conţine zahăr. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau malabsorbţie la glucoză – galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Poate fi dăunător pentru dinţi.

Interacțiuni

Deoarece aripiprazolul este un antagonist al receptorilor α1-adrenergici, poate să potenţeze efectul anumitor medicamente antihipertensive. Deoarece efectele principale ale aripiprazolului se exercită la nivelul SNC, se impune prudenţă atunci când aripiprazolul este administrat în asociere cu alcoolul etilic sau cu alte medicamente cu acţiune asupra SNC, caz în care se produce acelaşi tip de reacţii adverse, cum este sedarea. Se impune prudenţă atunci când aripiprazolul este administrat concomitent cu alte medicamente despre care se cunoaşte faptul că provoacă o prelungire a intervalului QT sau dezechilibru electrolitic.

Sarcina și alăptarea

Nu există studii adecvate, bine controlate privind utilizarea aripiprazolului la femeile gravide. S-au raportat malformaţii congenitale; cu toate acestea, relaţia cauzală cu aripiprazolul nu a putut fi stabilită.

Pacientele trebuie sfătuite să-şi informeze medicul dacă rămân gravide sau intenţionează să rămână gravide în timpul tratamentului cu aripiprazol. Din cauza informaţiilor insuficiente privind siguranţa la om şi a preocupărilor legate de studiile privind funcţia de reproducere la animale, acest medicament nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care beneficiile aşteptate justifică clar riscul potenţial pentru făt. Nou-născuţii expuşi la medicamente antipsihotice (inclusiv aripiprazol) în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină prezintă risc de reacţii adverse, incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de ȋntrerupere, care pot varia după naştere din punct de vedere al severităţii şi duratei. S-au raportat agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, detresă respiratorie sau tulburări de alimentare. Prin urmare, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Aripiprazolul se excretă în laptele uman. Pacientele trebuie sfătuite să nu alăpteze dacă utilizează aripiprazol.

5. Doze și mod de administrare Astoret

Adulți

• Schizofrenie: doza iniţială recomandată este de 10 sau 15 mg pe zi, cu o doză de întreţinere de 15 mg pe zi, administrată după o schemă terapeutică în priză zilnică unică, fără legătură cu mesele. Aripiprazolul este eficace într-un interval de doze cuprins între 10 şi 30 mg pe zi.
• Episoade maniacale în tulburarea bipolară de tipul I: doza iniţială recomandată de aripiprazol este de 15 mg, administrată după o schemă terapeutică în priză zilnică unică indiferent de orarul meselor sub formă de monoterapie sau ca terapie asociată. Unii pacienţi pot beneficia de o doză mai mare. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 30 mg.
• Prevenirea recurenţei episoadelor maniacale în tulburarea bipolară de tipul I: pentru prevenirea recurenţei episoadelor maniacale la pacienţii la care s-a administrat aripiprazol în monoterapie sau în terapie asociată, se continuă tratamentul cu aceeaşi doză. În funcţie de starea clinică, trebuie luată în considerare ajustarea dozei zilnice, inclusiv reducerea dozei.

Copii și adolescenți

• Schizofrenie la adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste: doza de aripiprazol recomandată este de 10 mg pe zi, administrată după o schemă terapeutică în priză zilnică unică, indiferent de orarul meselor. Tratamentul trebuie început cu o doză de 2 mg (utilizând o soluţie orală cu concentraţia de 1 mg/ml, pusă la dispoziţie de alţi deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă) timp de 2 zile, doza fiind crescută treptat până la 5 mg timp de alte 2 zile, pentru a se obţine doza zilnică recomandată de 10 mg. Atunci când este necesar, creşterile ulterioare ale dozelor trebuie efectuate în trepte a câte 5 mg, fără a depăşi doza maximă zilnică de 30 mg.
• Episoade maniacale din tulburarea bipolară de tipul I la adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste: doza de aripiprazol recomandată este de 10 mg pe zi, administrată după o schemă terapeutică în priză zilnică unică, fără legătură cu mesele. Tratamentul trebuie început cu o doză de 2 mg (utilizând o soluţie orală cu concentraţia de 1 mg/ml, pusă la dispoziţie de alţi deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă) timp de 2 zile, doza fiind crescută treptat până la 5 mg timp de alte 2 zile, pentru a se obţine doza zilnică recomandată de 10 mg. Tratamentul trebuie să aibă durata minimă necesară pentru controlul simptomelor, fără a depăşi 12 săptămâni.
• Irritabilitate asociată cu tulburare autistă: siguranţa şi eficacitatea aripiprazolului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite.
• Ticuri asociate cu sindromul Tourette: siguranţa şi eficacitatea aripiprazolului la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani nu au fost încă stabilite.

Insuficiență hepatică și insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, datele disponibile sunt insuficiente pentru a stabili recomandări. La aceşti pacienţi, stabilirea schemei terapeutice trebuie efectuată cu precauţie. Cu toate acestea, doza zilnică maximă de 30 mg trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.

Vârstnici

Nu s-a stabilit eficacitatea aripiprazolului în tratamentul schizofreniei şi a tulburării bipolare de tipul I la pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste. Din cauza sensibilităţii mai mari a acestei populaţii, trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică, atunci când factorii clinici justifică acest lucru.

Mod de administrare Astoret

Aripiprazol comprimate orodispersabile se administrează pe cale orală. Comprimatul orodispersabil trebuie plasat în gură, pe limbă, de unde se dispersează rapid în salivă. Poate fi administrat cu sau fără lichide. Îndepărtarea intactă a comprimatului orodispersabil din cavitatea bucală este dificilă. Având în vedere faptul că este fragil, comprimatul orodispersabil trebuie administrat imediat după deschiderea blisterului. Ca alternativă, se dizolvă comprimatul în apă şi se bea suspensia obţinută. Comprimatele orodispersabile pot fi utilizate ca alternativă la comprimatele care conţin aripiprazol, la pacienţii cu dificultăţi de înghiţire a acestor comprimate.

6. Alte informații despre Astoret

Ca şi în cazul altor antipsihotice, pacienţii trebuie avertizaţi să nu folosească utilaje periculoase, inclusiv vehicule motorizate, până când nu sunt siguri că aripiprazolul nu îi afectează în mod negativ. Unii copii şi adolescenţi cu tulburare bipolară de tipul I prezintă o incidenţă crescută a somnolenţei şi fatigabilităţii.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.