Generalități
Termenul de osteoporoza denumește o afecțiune caracterizată prin pierderea treptată a densității osoase, rezultând în fragilizarea oaselor. Astfel, osteoporoza se numără printre cele mai frecvente cauze ale fracturilor, fenomen remarcat în special în cazul persoanelor în vârstă. Lezate cu precădere sunt coloana vertebrală, oasele de la nivelul șoldului sau cele ale antebrațului, dar osteoporoza afectează toate oasele într-o anumită măsură.
În compoziția unui os sănătos intră țesut osos, acesta fiind alcătuit din celule (numite osteocite) și o matrice osoasă, întărită cu ajutorul depozitelor minerale (săruri de calciu, fosfați). Remodelarea osoasă presupune resorbția sau distrugerea parțială a țesutului osos format, urmată de reconstrucția acestuia, cele două procese compensându-se reciproc și fiind controlate de osteocite. În perioada de creștere, pierderile osoase sunt mai reduse cantitativ, primând absorbția de minerale. După vârsta de 35 de ani balanța se înclină în favoarea pierderii osoase, iar acest proces este fiziologic până la un anumit nivel. În schimb, într-un os afectat de osteoporoză, echilibrul se deplasează mai mult decât de obicei către resorbția osoasă, ducând în timp la slăbirea oaselor prin pierderi substanțiale, deci scăderea densității osoase.
Semne și simptome
Osteoporoza este de cele mai multe ori asimptomatică, fiind depistată ca urmare a unei fracturi. Oasele afectate de aceasta boală se pot rupe chiar și atunci când sunt supuse unui traumatism minor. Fracturile vertebrale pot duce în timp la deformarea coloanei și scădere în înălțime cu alterarea posturii. În anumite situații pacienții manifestă dureri de spate persistente. De asemenea, fracturile de șold pot afecta desfășurarea normală a activităților cotidiene, iar complicațiile generate de acestea pot conduce la o pierdere severă a mobilității și chiar la deces, în cazul persoanelor în vârstă.
Cauze și factori de risc
Principalul factor de risc atunci când vorbim de osteoporoză îl reprezintă sexul feminin (80% din pacienții afectați de această boală sunt femei). Hormonii estrogeni și progesteronul, caracteristici sexului feminin, au un rol protector, antiosteoporotic. Astfel, după menopauză, atunci când nivelurile de hormoni circulanți scad, pierderea osoasă este accelerată, ducând în timp la instalarea osteoporozei.
Hormonii nu sunt însă singurul factor ce influențează dezvoltarea osoasă. Alți factori de risc includ:
-vârsta înaintată (persoanele de peste 65 de ani prezintă un risc mai mare de a suferi de osteoporoză)
-greutate corporală mică
-stilul de viață nesănătos (lipsa activității fizice, obezitatea, fumatul, alcoolismul)
-un aport inadecvat de calciu sau vitamina D
-malabsorbție
-factori genetici
-rasa (persoanele caucaziene sau asiatice au un risc mai mare)
Osteoporoza poate să apară și secundar unei anumite boli. Printre afecțiunile incriminate se află artrita reumatoidă, diabetul zaharat, hipertiroidismul, Sindromul Cushing, hiperparatiroidismul și altele.
Anumite medicamente pot crește semnificativ riscul apariției osteoporozei. Dintre acestea amintim corticosteroizii, imunosupresoarele, anticonvulsivante și anticoagulante.
Diagnosticul de osteoporoza
Diagnosticul osteoporozei se poate face prin intermediul mai multor investigații paraclinice. Dintre acestea, cea mai precisă metodă este osteodensitometria DEXA. Tehnica presupune utilizarea razelor X, care străbat osul și permit aprecierea densității osoase. Procedura este nedureroasă, nu necesită pregătire specială în prealabil, și prezintă avantajul de a putea fi aplicată pe diverse regiuni, cel mai frecvent alese fiind șoldul și coloana vertebrală.
Rezultatele obținute se compară cu densitatea ososasă standard a unui adult de același sex și aceeași rasă. Se obține un anumit scor, care arată cu cât este mai scăzută densitatea osoasă a pacientului față de cea normală. Evaluarea prin această metodă permite și diagnosticarea osteopeniei. Această afecțiune este de asemenea caracterizată prin pierderea substanței osoase, însă această pierdere este mai redusă decât în cazul osteoporozei.
Printre tehnicile mai puțin precise în ceea ce privește diagnosticul osteoporozei se numără tomografia computerizată cantitativă (destul de costisitoare), dar și densitometria ultrasonică (un anumit tip de ecografie).
Profilaxie și tratament
Deși persoanele afectate deja de osteoporoză nu au la dispoziție un tratament care să refacă masa osoasă pierdută, se poate acționa prin mai multe metode în vederea stopării evoluției bolii:
–tratamentul medicamentos, administrat la recomandarea medicului specialist, include administrarea de calciu, hormoni estrogeni, calcitonină (utilă în cazul pacienților ce acuză dureri vertebrale), bisfosfați (ajută la creșterea densității osoase și, ca o consecință, reduc riscul producerii fracturilor) și vitamina D.
–exercițiul fizic este esențial în vederea menținerii sănătății osoase. În ceea ce privește prevenirea apariției osteoporozei, se recomandă exerciții fizice regulate și suficient de solicitante pentru os. Ca și exemple, se pot enumera alergatul, voleiul, tenisul, dar și activitățile uzuale precum urcatul scărilor. Pentru pacienții care sunt deja afectați de osteoporoză sunt indicate exercițiile mai puțin intense, precum mersul pe jos sau mersul pe bicicletă. Este necesar ca pacienții să acorde atenție posturii, deoarece unele poziții pot deforma și mai mult coloana vertebrală.
–aportul zilnic de calciu trebuie menținut în limite normale în vederea prevenției eficiente a osteoporozei. În acest sens se recomandă laptele și produsele lactate, legumele (fasole albă, mazăre, varză), somonul, cerealele, nucile.
–renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool conduc la îmbunătățirea sănătății osoase. Persoanele care fumează un pachet de țigări pe zi pot suferi pe parcursul vieții pierderi de 5-10% din masa osoasă totală. De asemenea, fumatul reduce nivelul de hormoni estrogeni și crește riscul apariției menopauzei timpurii.
