1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Baneocin, unguent antibacterian
Baneocin, unguent apartine grupei farmacoterapeutice, in aceasta fiind incluse produse dermatologice si alte antibiotice de uz extern.
Unguentul este compus din substanța activă și excipienți. Baneocin are ca substanțe active în compoziție zinc, bacitracina si neomicina sub formă de sulfat. Iar ca expicipienți acesta conține lanolină anhidră și vaselină albă. Dacă ne raportăm la 100g unguent putem identifica următoarea compozitie: bacitracina 25 000 UI si sulfat de neomicina 500 000 UI și excipienții.
2. Indicații și contraindicații Baneocin unguent
Baneocin este indicat în infecțiile produse de germeni patogeni sensibili la acțiunea bacitracinei sau a neomicinei.
Deci Baneocin unguent este indicat în urmatoarele afecțiuni:
· Postoperatoriu: poate fi asociat cu alte medicamente în timpul îngrijirii după o intervenție chirurgicală. Este deasemenea eficient la pacienții cu infecții ale canalului urechii externe, când unguentul se poate aplica pe feșe de tifon si apoi la locul infectat.
· Infecții ale pielii de extindere limitată: Impetigo contagios,eczeme secundare infectate, ulcere infectate ale gambei,răni sau tăieturi infectate, arsuri, arsuri cu apă fierbinte, operații estetice ale pielii, de exemplu transplant de tegument.
· Infecții bacteriene ale pielii: antrax, furuncule, foliculita bărbiei, foliculită profundă, periporite, perionyxis.
Acest medicament prezintă următoarele contraindicații:
· Alergie la bacitracină, neomicină sau la oricare dintre excipienții produsului.
· Nu este indicat în leziuni extinse și severe ale pielii pentru că absorbția medicamentului poate provoca ototoxicitate până la pierderea auzului.
· Nu se aplică in caz de timpan perforat.
· Nu se aplică la nivel ocular.
· Nu se administrează pacienților cu insuficiența renală severă.
· Nu se aplica la nivelul sânilor în timpul alăptării.
· Nu se administrează copiilor sub 2 ani.
· Nu se aplică îIn caz de leziuni vestibulare sau cohleare.
3. Reacții adverse si supradozaj cu Baneocin unguent
De obicei Baneocinul este bine tolerat, însă la fel ca toate medicamentele și acesta poate produce reacții adverse.
· Unele reacții alergice se manifestă prin întinderea leziunii sau prin încetinirea vindecării. De obicei tegumentele pot prezenta sensibilitate crescută la medicamente, inclusiv la neomicină, spre exemplu la tratarea dermatitelor cronice, dermatită de stază venoasă, otită medie cronică.
· Poate fi afectat auzul
· Rar, datorită utilizării prelungite pot apărea: descuamări, congestia tegumentelor, uscăciunea pielii, prurit
· În caz de expunere la soare sau la radiații UV pot apărea reactii fototoxice, fotosensibiltate
· Nefrotoxicitate
· Bloc neuromuscular sau leziuni ale nervilor vestibulari.
Utilizarea în doze mai mari decât cele recomandate poate provoca efecte nefrotoxice sau ototoxice datorită absorbției sistemice a substanțelor active.
Dacă observați orice reacție adversă menționată sau nemenționată adresați-vă medicului sau farmacistului.
4. Interacțiuni și atenționări speciale
Baneocin prezintă interacțiuni cu alte medicamente în următoarele situații:
Dacă se utilizează în paralel cu diuretice(acid etacrinic, furosemida) poate provoca oto/nefrotoxicitatea.
Dacă se administrează narcotice, anestezice sau relaxante musculare, absobția Baneocinului poate provoca blocul neuromuscular.
În cazul administrării de cefalosporine sau alte aminoglicozide poate fi provocată nefrotoxicitatea.
Baneocin trebuie administrat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală fiindcă crește riscul de reacții adverse.
Se recomandă prudență la pacienții cu acidoză, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare deoarece poate apărea bloc neuromuscular.
La pacienții cu otită medie cronică este recomandată de asemenea prudența deoarece pot apărea efecte ototoxice.
5. Doze și mod de administrare Baneocin unguent
Doza recomandată atât adulților cât și copiilor este de 2-3 aplicații cu Baneocin unguent pe zi. La pacienții cu arsuri care depășesc 20% din suprafața corpului se aplică o singură dată pe zi. În caz de tratament local este recomandat să nu se depașească doza de 1g neomicină pe zi (aceasta corespunde la 200g unguent) administrată maxim 7 zile. Dacă se repetă tratamentul această doză va fi redusă la jumătate.
Unguentul se întinde in strat subțire pe zona afectată și se acoperă cu un pansament. Se va evita contactul cu ochii.
6. Alte informații despre Baneocin unguent
Sarcină si alăptare: la fel ca celelalte antibiotice aminoglicozidice, și neomicina traversează placenta. Daca se administrează parenteral doze mari la mamă pot apărea leziuni ale aparatului cohlear la făt.
Datorită faptului că substanțele active din Baneocin se absorb sistemic, nu se administrează la gravide iar în timpul alăptării nu se va aplica local la nivelul sânilor.
Baneocin nu are efecte asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Sursa foto: www.catena.ro