1.      Denumire, compoziție și clasa din care face parte

Arlevert este um medicament care face parte din clasa antivertiginoaselor. Substanțele active din Arlevert sunt cinarizina și dimenhidrinatul. Cinarizina este un compus derivat de piperazină, care are proprietăți de agonist al canalelor de calciu. Acționează reglând tonusul musculaturii vasculare, cu ameliorarea circulației cerebrale și efect deprimant labirintic. Dimenhidrinatul este un medicament antihistaminic, cu acțiune anticolinergică.  Fiind un parasimpatolitic și deprimant al sistemului nervos central, are acțiuneantikinetică, antiemetică și antivertiginoasă. Arlevert este comercializat sub formă de comprimate.

2.      Indicații Arlevert

Vertijul de diferite etiologii.

3.      Contraindicații

• Hipersensibilitatea la substanțele active sau la oricare dintre excipienții medicamentului;
• Suspicionarea unor formațiuni intracraniene înlocuitoare de spațiu, care pot fi dificil de diagnosticat;
• Consumul de etanol;
• Convulsiile;
• Intoxicațiile acute;
• Glaucomul cu unghi inchis;
• Adenomul de prostată;
• Tratamentul cu antibiotice aminoglicozidice;
• Sarcina;
• Lactația;
• Statusul de nou-născut sau nou-născut prematur;
• Se recomandă administrarea cu precauție la pacienții cu boală Parkinson.

4.      Reacții adverse

Ca orice alt medicament, Arlevert poate duce la apariția unor reacții adverse. Nu toate reacțiile adverse prezentate se vor manifesta la un pacient. Nu toți pacienții vor prezenta aceleași reacții adverse. Aceleași manifestări pot avea intensități diferite de la un pacient la altul sau de la un episod la altul pentru același pacient. Reacțiile adverse sunt clasificate în funcție de frecvența apariției:

4.1.   Reacții adverse mai puțin frecvente, prezente la sub 1 din 100 de pacienți

• Tulburări neurologice central;
• Sedare;
• Tulburări de vedere;
• Glaucom cu unghi îngust;
• Xerostomie;
• Micțiune dificilă;
• Reacții cutanate de hipersensibilitate.

4.2.   Reacții adverse rare, prezente la sub 1 din 1000 de pacienți

• Tulburări gastro-intestinale;
• Transpirații;
• Cefalee;
• Tulburări ale mișcărilor automate precum tremorul, hipokinezia, creșterea tonusului muscular.

4.3.   Reacții adverse foarte rare, prezente la sub 1 din 10000 de pacienți

• Lupus eritematos sistemic;
• Lichen plan;
• Agranulocitoză;
• Leucopenie.

5.      Supradozajul cu Arlevert

5.1.   Manifestările supradozajului

Substanțele active din Arlevert pot fi administrate în doze mari în siguranță. Dacă v-ați administrat o doză mai mare decât cea recomandată, adresați-vă medicului dumneavoastră curant. Tratamentul va fi stabilit în funcție de simptomele pe care le prezentați.

În cazul unui supradozaj ușor, manifestarea principală întâlnită va fi somnolența.

Supradozajul sever se manifestă prin deprimarea funcției respiratorii, deprimarea activității sistemului nervos central, semne de excitație centrală, mai ales la copii, tahicardie, creșterea tensiunii arteriale, tulburări vizuale, fenomene anticolinergice, tremor, convulsii, comă.

Intoxicația cu Arlevert prezintă manifestări similare cu intoxicația cu atropină (substanță parasimpatolitică). Pot apărea manifestări precum pupilele dilatate fixe, xerostomie, hiperpirexie, eritem cutanat, tulburări gastro-intestinale.

5.2.   Tratamentul supradozajului

Prima măsură terapeutică inițiată este provocarea vărsăturilor. Dacă nu se obține ameliorare, pacientului i se va efectua lavaj gastric cu ser fizizologic.

Insuficiența respiratorie și insuficiența cardiacă vor fi tratate prin măsuri generale de susținere.

Temperatura corpului trebuie monitorizată constant, deoarece poate aparea hiperpirexia, ca urmare a intoxicației cu antihistaminice, mai ales la copii.

Efectele anticolinergice centrale pot fi tratate prin administrarea unei doze de 0.03 mg/kg corp de fizostigmină, administrată prin perfuzie intavenoasă lentă.

Hemodializa nu este o măsură eficientă terapeutică. O eliminare eficientă a medicamentului se poate realiza prin hemoperfuzie pe un substrat de cărbune activat.

6.      Interacțiuni și atenționări speciale în tratamentul cu Arlevert

6.1.   Interacțiuni medicamentoase

Efectele deprimante centrale ale medicamentului pot fi potențate de etanol sau alte substanțe care au acțiune deprimantă asupra sistemului nervos central.

Reacțiile adverse de tip anticolinergic sunt administrate de administrarea concomitentă a parasimpatoliticelor sau a antidepresivelor triciclice.

Este necesară monitorizarea constantă a hipertensiunii arteriale atunci cand se administrează concomitent medicamente care cresc sau scad tensiunea arterială. Doza de Arlevert ar putea necesita ajustare.

Arlevert poate potența efectele procarbazinei. Poate diminua efectele heparinei și glucocorticoizilor. Diminuează tulburările de motilitate care apar în sindromul extrapiramidal indus de fenotiazină (detalii aici).

Arlevert nu trebuie administrat concomitent cu inhibitorii de monoaminooxidază.

6.2.   Efecte asupra abilităților de a conduce vehicule sau de a opera utilaje

Medicamentul poate duce la scăderea vitezei de reacție. Prin acest efect, abilitățile de a conduce vehicule sau de a opera utilaje pot fi afectate.

7.      Doze și mod de administrare

Urmați schema de tratament prescrisă de medicul dumneavoastră curant.

În general, doza zilnică recomandată de Arlevert este de trei comprimate. Fiecare comprimat conține 20 mg cinarizină și 40 mg dimenhidrinat.

În cazuri severe, tratamentul se poate începe cu o doză de cinci comprimate pe zi.

Tratamentul cu acest medicament poate fi unul de lungă durată.

8.      Siguranța în sarcină

8.1.   Sarcină

Nu există suficiente date clinice care să ateste siguranța administrării în sarcină pentru Arlevert. Din această cauză, este contraindicată administrarea acestui medicament femeilor care sunt însărcinate sau care plănuiesc să rămână însărcinate.

Dimenhidrinatul, una din substanțele active din Arlevert, poate amplifica contracțiile uterine și poate induce naștere prematură.

8.2.   Lactație

Nu există suficiente date clinice care să ateste siguranța administrării Arlevertt pentru femeile care vor să alăpteze. Din această cauză, este contraindicată administrarea acestui medicament femeilor care alăpltează sau care urmează să alăpteze. Dimenhidrinatul, una din substanțele active ale medicamentului, se elimină în laptele matern. Nu se cunosc efetele lui asupra dezoltării sugarului.